¦ 𝑭𝑹𝑶𝑺𝑻 - ℋ. ℋ𝓎𝓊𝓃𝒿𝒾𝓃 ¦

21

După o oră de joc am reușit să câștigăm ce e doream,încă o victorie câștigată și cu toată puterea lăudată în jurul nostru. Eram pregatit să mai joc un meci dar orele de sport deja se scursese atât de repede în urma unui simplu meci de două ore și jumătate.
Mi-am prins părul într-un coc micuț și am luat prosopul,sticla de apă alături de geaca treningului meu. Pantalonii gri nu erau ceva atât de bine văzut în ochii fetelor care erau acum pe banca și ne priveau. Mi-am ridicat capul și am văzut-o pe ea,acolo unde stăteam și eu de fiecare dată la meciurile colegiilor mei. Când voiam să merg cineva s-a lovit cu ură de umărul meu,dacă echilibrul meu nu era dezvoltat eram sigur căzut uitându-mă la tavanul alb al sălii de sport.
-Vezi pe unde mergi,câștigătorule!
Colin avea să-mi strice starea dar nu putea să o facă știind că nu mă doboară atât de repede cum restul cred,eram un zid bine solid ce nu orice bătaie de vânt mă poate face să-mi las cărămizile la ultimul nivel. 
Am ieșit din vestiar după ce m-am schimbat în hainele de liceu și mi-am urmat drumul către clasă. Nici măcar urma de prietenii mei,oare unde se ascund? Încercam să mă gândesc unde erau așteptând să-i găsesc fericiți și intâmpindându-mă voiosi..
-Se pare că Prințul este sigur,te-au lăsat sclavii?
Puteam auzi cel mai urât lucru spus despre mine dar nu despre prietenii mei,cei care îmi sunt mereu alături la bine și la greu. Nici nu m-am întors către persoană un centimentru știind ca era el acolo și nimeni alt cineva care să-mi poarte așa multă ură și pică.
-Doar atât îmi poți spune? Bătând din palme cu prosopul pe umar și râsul meu auzindu-se prin întregul hol din liceu.
-Eu sau tu,dragule? Aud pași săi peste podeaua lucioasă și cu duritatea pașilor săi făcând-o să tremure ușor.
-Eu? Mă faci să râd .. Nu mă poți ataca decât prin prietenii mei. 
Și-a pus mâna peste umărul meu,nu voiam să mă întorc căci era sigur de tot ce va urma și nu voiam să-mi risc imaginea în fața directorului pentru el.
-Te pot face să plângi,papușă masculină. Accentuând ultimile două cuvinte,știa că urăsc să mi-se spună așa fiind cel mai popular și frumos băiat din vorbele fetelor.
Suflam rapid și simțeam cum aveam să-mi las nevii să joace rolul vorbelor în favoarea mea,dar nu-i dau satisfacție căci el nu dorea alt ceva. 
-Nu cred că vreo păpușă ar putea să plângă.. Mă întorc acum către el,privindu-i ochii săi negri ducându-mă cu gândul la cea mai adâncă groapă și uitată de lume. 
-Ken nu știe să plangă? Păcat căci îți pot arăta atât de ușor. 
Simțeam furia sa prin vorbele pline de venin aruncate către mine,durerile avute în suflet după ce i-am umilit în fața scoli. Trist să creadă că aș fii într-o competiție cu el când nu-l pot vedea ca un rival puternic și demn să mă domine ușor. Aveam atu-ul în mânecă și puteam juca ușor.
-Ce vrei de la mine acum? 
-Ce mai vreau? Știi destul de bine că îmi iei ușor tot ce am.
-Colin,înțelege.. Nu suntem într-o COMPETIȚIE,dacă eu sunt mai bun nu vei fii și tu la fel pentru că suntem unici iar copia nu te poate face un lucru de valore. 
Radea haotic ținându-se cu mâinile de burtă și având sprijin peretele de lângă mine.
-Vorbești serios? Competiția noastră abia începe.
Mi-a aruncat o privire tipic unuia ca el,om fără minte și cu puțină lectură acumulată pe parcursul timpului. Am urcat scările și m-a surpins să văd că în clasă mă așteptau toți pentru a mă felicita,dar nu voiam să mă îmbrățișeze. Aveam nevoie de un dus.. 
-Hyunjin! 
glasurile lor erau pline de felicitări și fericite să mă strige după ce i-am învins pe cei mai fițosi băieții din tot liceul,Colin avea să-mi facă o vizită cel mai sigur în următoarele zile dar nu mă temeam știind cum va fii totul.
-Mă bucur să vă găsesc aici,credeam că m-ați lăsat singur..
-Nu,te-am așteptat însă credeam că ești în clasă de asta am urcat cu toți aici. Nu erai de găsit iar asta ne-a panicat știind că, Colin are să-ți distrugă reputația.
Mă făceau să râd cu o poftă umitoare,el nu avea să-mi strice nici cel mai mic punct din reputația mea.
-Te auzi,Seungmin? L-am certat când terminase fraza,știind că el niciodată nu aude ce spune și gândește cu voce tare tot ce-i trecea prin cap.
M-am uitat la Paimon care nu știa ce se întâmplase însă aud ce nu voiam să se întâmple.
-Hyunjin.. spune-mi te rog cine este Colin și e tot vrea de la tine?