¦ 𝑭𝑹𝑶𝑺𝑻 - ℋ. ℋ𝓎𝓊𝓃𝒿𝒾𝓃 ¦

45

După jumătate de ora în care am căutat-o și am încercat să dau din toate puterile mele să nu leșin fix acum,am luat o pauză dar puțin mai în față pe o bancă era persoana pe care o căutam .
Persoana care era acum acolo era ea,acea persoană a mea. M-am îndreptat cu pași rapizi către ea savurând fiecare clipă privind fata de pe bancă. Era cu fața în jos privind ceva desen făcut din cretă galbenă,cel mai sigur era facut de un copil. Când am ajuns în fata ei a ridicat capul privindu-mă dar nemiscându-se din acel loc doar privindu-mă și așteptându-mi cuvintele.
-Paimon..,te-am căutat atâta timp..
Nu spunea nimic doar a lăsat capul în jos privind acel deseen care se pare că a fascinato și a pus-o pe gânduri foarte serioase.

-Ești bine? 
Tăcerea dintre noi nu se rupea doar se amplifica.
-Îmi pare rău,doar..te rog,iarta-mă..
Aș fi dat orice pentru un răspuns,orice fel de răspuns m-ar fi bucurat și o înjurătură sau un "Ești un monstru,un Aisberg fără milă.." orice m-ar fi liniștit acum.
-Vreau să plec la mama și tata la sat..,în seara asta vreau să-mi fac bagajele.
-Voi venii cu tine,m-am răstit repede la ea fără să termine acel raspuns. 
DOAMNE,DUMNEZEU. CÂT M-AM BUCURAT CĂ MI-A SPUS CEVA! spuneam în gândul meu. 
-Acea imagine dintre tine și Colin,acea bătaie.. a oftat lung,trăgând apoi aer în piept după trei secunde. Acea bătaie îmi aduce aminte de o amintire neplăcută. Mi-a fost tipărită în creier cu mult timp în urmă și asta acum mă bântuie.
-Îmi pare rău,Paimon.. n-am st..-,nu m-a lăsat să mai vorbesc. Ș-a întors cu privirea ei de înger,un înger lovit de amintiri și cu o durere pe care nici măcar diavolul o poate avea.
-Amintirile dor,la fel ca iubirea. Iubirea devine amintire și amintirile devin doar trecut,un trecut în care ai fost fericit. Un trecut cu multe coborâsuri și scări care nu dau nici unde,dau într-un gol. Într-un abis fără o cale de scăpare. Când eram mică îmi doream să ajung aici și să-mi găsesc iubirea,să trăiesc ce mama trăia cu tata. A oftat și mi-am simțit inima cum tremură prin vorbele sale. Nu am fost niciodata fană a violenței,din contră o urăsc mai mult decât as putea urî ceva într-o viață. Acum din păcate nu îți pot povestii mai multe,vom pleca mâine și îți voi spune totul acolo. Vei înțelege mai bine,acum nu..
-Are legatură cu familia ta? Am spus și după am realizat că de fapt avea probleme în familie.
-Da,probleme ca în orice familie. Sau de fapt nu în toate familile există bătai decât certuri minore sau uneori puțin mai vulcanice. Zâmbește la mine iar eu deja îmi simțeam inima ruptă.
-De asta privești mereu fluturi.. Uitându-mă la ea cum întoarce capul către cel de jos,era clar răspunsul meu. Mă simt idiot.
-Din nou o poveste lungă a cărui înțeles îl vei auzi mâine,vreau să știu că orice s-ar întâmpla vei rămâne alături de mine și nimic din tot ce te-ar face să pleci nu te vor duce departe de mine.
-Voi pleca cu tine la capătul lumii,nu mă văd lângă o alta persoană și n-aș simți ceva pentru alt cineva. Ești a mea,Paimon. A MEA! 
I-am simțit lacrimile peste mâna mea. Și-a așezat capul peste ea și i-am simțit cum sângele din ea devenea fierbinte,prea fierbinte pentru  temperatură normală. Deși răceala ei trecuseră tot mă speria acea căldură din corpul ei. 
-Și tu ești al meu,Hyunjin. I-am auzit glasul tremurând puțin. Vreau să o sărut,vreau să știe că orice se întâmplă ea va rămâne flocul din inima mea,flacăra ce arde și nu devine cenusă.
-Paimon,am strigat-o și capul ei se ridică. Luându-i bărbia în mână și sărutându-i firav buzele sale sărate din cauza lacrimilor. Buzele a cărui gust le voi simți toata viața și pe care le-aș gusta zi și noapte căci sunt parte din ea,și iubesc fiecare parte din ea. Am tras-o mai aproape de mine,punându-i mâna peste obrajul său și încercând să-i șterg lacrimile care nu aveau ce căuta peste obrajul său ca un înger.
Când s-a retras din sărutul meu am simțit că ceva în ea este rănit,simțeam că acum ea este bântuită în interiorul ei de ceva,apăsator și dureros. I-am prins mâna sărutând unde era picătura de lacrimă.
-Voi rămâne lângă tine indiferent de orice,vreau să știu că ești bine,vreau să-mi spui mereu ce te doare și nu aș permite nimăui să-ți facă rău. Căci ești iubita mea,Paimon,ești tot ce am nevoie și tot ce mi-am dorit.