¦ 𝑭𝑹𝑶𝑺𝑻 - ℋ. ℋ𝓎𝓊𝓃𝒿𝒾𝓃 ¦

37

O voce cunoacută îmi răspunde făcându-mă să mă gândesc dacă chiar ea este.
-Hyunjin.. 
Am știut că fratele meu era în momentul în care am simțit durerea din vocea sa.
-D-da,am răspuns puțin cu frică în voce.
-Mi-a lipsit să te pot auzi,a trecut o vreme..
-Ce s-a întâmplat? eram speriat de vocea lui.
-Aici nu este la fel fără tine,credeam că vom ajunge să te iau în brațe cât de curând însă abia peste două luni te pot auzi și strânge în brațe.
Nu spuneam nimic doar auzeam ce spunea și asteptam să-mi explice mai bine.
A tras aer în piept calmându-se.
-Familia lui Colin încercă să atace prin resursele rămase,totul devine o bătălie fără rezultat.
-La naiba.. De ce fac asta?
Am auzit-o pe Paimon tușind,întorcându-mă și uitându-mă că adormise ca un copil mic după o zi întreagă de jucat. Am zâmbit când am văzut-o ca doarme și am plecat către bucătărie,nu voiam să fac gălăgie să o trezesc.
-Voiau să își cumpere înapoi o parte de firmă a tatălui,actele de pe firmă lor sunt ilegale dar nu avem acele documente. Ne-am zbătut cu miile de acte încercând să le arătăm că cei care au picat în plasă lor nu suntem noi ci familia Rayzer.
-Se pare că nici unul nu lasă totul așa,își sapa mormântul cu propriile mâini.
-Ce vrei să spui.
-Spune exact numele Firmei,te rog Lao..
-Tekkas.
-Tekkas? Am început să râd .
-De ce întrebi.
-Pași lor spre lumină se vor stinge,lacrimile mamei și nervii tatei vor avea glorie.
-Hyunjin,spun..-
-Ai încredere în mine,acum totul este pe mâna  mea.
-Aș vrea să știu întâi ce se întâmplă. Curiozitatea din el devenea tot mai intensă.
-Nu îți pot lăsa detalii,vei afla când se v-a întâmpla.
-Asta mi-a plăcut mereu la tine,fratele meu dur și fără milă.
-Familia pe primul loc,liniștea și dorința de a fii bun se stinge când ei atacă ceea ce iubești.
Discuția a durat încă puțin până telefonul meu s-a stins,acum trebuie să aplic ceea ce aveam în mânecă dar nu puteam să fac totul de aici dar cel mai important singur.
M-am întors în cameră și m-am uitat pierdut după încărcătorul meu,i-am scris un mesaj lui Felix zicându-i lui Dash să mă ajute în caz că voi face o vizita prin New York,mi-a acceptat rugamintea. Acum Colin ești pe mâna mea.

După zile în care Colin devenea mai liniștit mi-a fost ușor să-l țin sub control după micile vorbe pe care i-le spuneam. Vedeam cum se uită la Paimon când o luam în brațe iar în mici momente o sărutam pe frunte. Răceala ei devenea tot mai rea iar asta a făcut-o să rămână acasă o vreme. Mi-a luat câteva zile să reusesc să descarc documentele pe laptop pentru a avea totul de rezerva în orice caz de pierdere sau distrugere a celor din mână mea. Trebuia să plec de aici la New York și nu puteam singur,mă gândeam cum i-aș putea ajuta de aici fără actele cele din mâna mea.
M-am ridicat de pe scaun încercând să înțeleg un detaliu important pentru documente.
-De ce ești așa stresat? 
-Tu nu trebuia să mergi la liceu? M-am întors speriat când i-auzit vocea.
-Crezi că te pot lăsa așa în timp ce tu te omori singur?
-Nu știu cum aș putea să-i ajut. Nu știu,toate sunt pe dos. Voi înnebuni.. Mi-am pus mâinile în cap dându-l pe spate.
-Hyunjin,calmează-te. Sunt aici.
-La dracu,Felix nu pot.
-Uita-te la mine. 
-Ce este?
-Dash are fișierele deja trimise companiei,așteptă un răspuns de două zile.
-Nu am chef de glume Felix..
S-a uitat amuzat la mine și atunci mi-am dat seama că de fapt facturile pe care încercam să le trimit,cele cu ivaziune fiscală erau trimise înapoi. De asta erau respinse fișierele.. LA NAIBA.
-Nu îmi vine să cred.
-Ți-am spus că voi fii lângă tine indiferent de orice,am avut și un mic As în mânecă.
-DASH ESTE GENIAL! am țipăt prin casa lui. Timp de trei zile m-am stresat și enervat trei zile la rând să aflu și sa le scriu adresa firmei și apoi să le trimit astea. Arătând la laptopul care era aprope plin de foldere. 
-Colin și-o merită.
-Nu aș fi vrut să o fac..
-Și-o merită,și-a făcut-o cu mâna lui,Hyunjin.
-Mi-aș dori să fie bun și să nu se mai lase răpit de trecut.
-Durerea pe care ți-o faci singur doare cel mai mult,ajungi într-un punct în care nu realizezi ce faci căci durerea devine ceva la care devi imun. Nu-i așa? Durerea vindecă,nu te omoară. Ea te face mai bun..
-Ai dreptate,am spus după un moment de liniște în care am analizat fiecare cuvânt.
Acum totul avea sens,nu era un om rău doar avea nevoie de cineva care să-i arate cum este să iubești,să fii iubit și să arăți iubire..