RĂPIREA

Rouă rece a dimineții a udat până în adâncurile lor zorile ce răsăreau peste pământul adormit greu după o noapte grea.
Mulți încă dormeau fără griji de mare habar a pățaniei ce avea să lovească greu societatea perturbată a tuturor țărilor.

Apeluri îngrijorate și alarmate ale rudelor cuprinse de fiori nemai găsindu-și apropiații deloc au început să curgă ca o avalanșă de griji peste totalitatea țărilor omenirii stresate.

O operatoare a sediului de intervenții telefonice de urgență din vestitul New York city a dispărut și ea fără urmă în timp ce răspundea unui apel telefonic.

Situația era pe muchie de cuțit pe tot globul,iar ziarele au început deja să scrie strigând despre criza globală.
Se recurgea deja la tot felul de teorii bizare,pe când unii și alții ieșeau la înaintare cu glasurile lor,alții nici nu cunoșteau încă drama ce avea să inunde sufletul oricui.

Un astfel de caz era chiar familia lui Wallter Allen,bărbat ce dormea încă liniștit într-o zi de luni pe când ar fi trebuit să fie prezent deja la muncă cu trei ore înainte.

Ceasul familiei Allen deobicei era Marry Allen,mama.
Ea obișnuia ca în fiecare zi să se trezească foarte devreme,la cinci jumătate dimineața urmând să-și parcurgă rutina până la ora opt,opt jumatate după caz.

În fiecare astfel de dimineață,fie ea de iarnă,toamnă sau vară,Marry se trezea cu zâmbetul pe buze și mereu voioasă.
Primul lucru care-l făcea în fiecare astfel de zi era să cadă pe genunchi înaintea patului,să înalțe rugăciuni fierbinți lui Dumnezeu.
Tot felul de mulțumiri și cereri îi aducea înaintea tronului său de har pecetluit cu bogății de îndurări,printre care era și iminența venirii sale.

Se ruga pentru răpirea tuturor credincioșilor lui,se ruga pentru răpirea bisericii sale precum a făgăduit,dar înainte de toate se ruga și pentru schimbarea inimii soțului ei spre cauza divinității.
Apoi ca o mama bună ce era Marry,pregătea masa încă din creparea zorilor pentru copii ei.
Mezinului casei îi intra ușor în cameră să-i pregătească ghiozdanul pentru școală,hrănea câinele bichon al casei lor și pisica pe care o țineau deopotrivă cu câinele,în casă.
Urmând alte treburi femeiești pe lângă casă ce le făcea Marry Allen până la ora opt.
La ora opt trezea toată casa,îi ajuta să-și pregătească tot pentru fiecare unde avea să meargă(școală,job) și le punea masa cea îmbelșugată a dimineții.
Căci așa era obiceiul în casuța familiei Allen,să mănânce mult la prima masa a zilei căpătând forțe noi, proaspete.

Însă în această dimineață nimeni nu l-a mai trezit pe Wallter,care n-a evitat continuitatea somnului său lin tocmai până la ora unsprezece, aproape după amiaza .
Moment în care vocea lui David din living îl deranjă pe bărbatul care se ridică ca din sicriu în picioare,păsind ursuz ca să afle scopul larmei ce se crease.
"Mamă,mamă! Gareth,Gareth! Bunicule,cineva?"
Erau strigătele ce răsunau din vocea speriată tremurând a tânărului adult îndilemat.
-ce strigi mă așa,ca din gură de șarpe? Îl mustră Wallter apropiindu-se de el frecându-și ochii.
-tată,au dispărut toți! Unde-i mama,unde-i Gareth,unde-i mezinul?
-cât e ceasul? Răspunde tot cu o întrebare neajutându-l deloc pe David.
-unsprezece tată. Afirmă acesta după ce verifică telefonul căutând vreun mesaj ceva de la Marry.
-Poate au plecat toți,la școală,Marry la muncă... fu răspunsul fugitiv primar al lui Wallter,totuși nesatifăcător pentru David.
-au plecat,ok.. au plecat la școală.. dezbrăcați toți!?
-cum adică dezbrăcați,David?
-m-am dus pănâ-n camera lui Gareth să verific dacă ea n-a dispărut,se pare că trupul ei doar.
A fugit din haine sau ceva.
Că toate erau așezate în pat,fix în poziția în care Gareth doarme deobicei.
Până și lenjeria intimă.
Hainele mezinului sunt în camera lui așezate pe scaunul dinaintea pc-ului.
Ca și cum a stat la pc înaintea să dispară.
-și hainele mamei? Întreabă deja cam agitat și Wallter.
-hainele mamei erau în bucătărie căzute pe podea,fix hainele pe care mama le poartă deobicei seara.