RĂPIREA

MÂINI SPRE CER

   Annie Brockford stătea cocoțată pe pervazul vișiniu cel îngust,al geamului camerei ei roz strălucitor.
De câte ori nu o avertizase mamica ei bine intenționată,care normal că nu voia nici în ruptul capului caderea micuței Annie.
Mai ales de la etajul patru,unde era situat apartamentul în care mamica și fiica își făceau existența.

   Vedea multe pe fereastră,foooooarte multe,iar privelniștea nu-i lăsa deloc de dorit în multitudinea de fețe pe care încă le zărea îndepărtânduse una câte una.
Mașini cât frunză și iarbă,treceau grăbite spre undeva....
Spre unde?
Era întrebarea care-i străbătea mintea adolescentei și ea îngândurată de viitor.
Știa...
Știa că metropola în care acum își făcea ea veacul va trebui să fie abandonată în curând.
Situația precară deloc surâzândă la care erau expusi zilnic toți locuitorii marii metropole nu era deloc una de dorit,mai ales de către o mama singură și puțin ajutorată care intenționa să își crească singură fata.

  Dar unde era tatăl ei? Ei bine,tatăl ei părăsise Spania acum multă vreme găsindu-și probabil și o altă familie.
A găsit cu cale să își lase frumoasa soție poftită și de alți bărbați cutezători,singură,fără de ajutorul masculin necesar în creșterea unui copil.
Ea ca și ea,dar se pare că el a găsit cu cale să lase chiar și un copil mic,cu suflet atât de fraged:singur.
A plecat,se pare că a plecat fără vreo remușcare de inimă și fără să mai privească inapoi vreodată.
Mult ar fi fost dorit un semn de viață cât de micuț din partea lui către fosta sa soție,măcar către micuța Annie.

  Aer otrăvitor zburda nestingherit prin orașul afectat de radiații,din care locuitorii odată nederanjați nici măcar de zgomotul unei muște mai gălăgioase acum erau forțați să fugă mâncând pământul din propiile lor case.
Asta doar dacă mai voiau să trăiască.
Nu erau obligați,însă zvonurile gurilor spurcate despre o potențială invazie nemțească în Spania tulbura liniștea capitalei,metropola în care locuia și Annie Brockford.

  Cu toate acestea,ea nu voia să se mute...
Nu nu,nu voia să se despartă de străduța îngusta pe asternuturile căreia își zidise atâtea amintiri de nesters din mintea sprintenă a fetei.
Nu voia să se despartă nici de fereastra prin a cărei sticlă de multe ori privii apusul soarelui cel strălucitor,căzând sub bolta de nori și ascunzându-se pentru totdeauna.
În curând,soarele amintirilor ei urma să se ascundă precum soarele cerului,urma să se ascundă poate pentru totdeauna.
"ADIOS SPANIA"
Adios Spania,putea să mai fie ultima frază adresată țării inimii fetiței care privea buimacă pe geam.
Melancolia își spuse cuvântul de tot,dar mila zarurilor destinului nu le ciocănii în ușă familiei Brockford de data aceasta,deci nu se puteau opune.

  Casilda Brockford,mama firavei fetițe intra în cameră tărăgănând după dânsa un geamantan mare,pe care l-a trântit pe jos în mijlocul dormitorului măturat frumos pentru ultima dată:
-Annie,nu e timp privit în nori și visat la cai verzi pe pereți! O mustră privind-o aspru,ducându-si mâinile peste ușile dulapului ei:
-încă nu ți-ai pus nicio haină în dulap,nicio haină!
Noi în noaptea asta trebuie să și ajungem la aeroport,avem avionul spre Londra tocmai înainte de miezul nopții.
Apoi tăcu.
Tăcu și privea ea însăși cu sufletul rup într-o mie de bucăți spre Annie.
Privea tăcută spre ochișorii ei albaștrii deschiși ca două cristale de multă vreme ascunse.
Privea la expresia feței ei late,cum chipul său se încrunta și buzele ei subțiri începeau să se strângă una spre cealaltă,împingându-i ochii spre o avalanșă de lacrimi.
Se apropie timidă și timorată de ea și o cuprinse în brațe,abținându-se să nu plângă ca să nu-i dea mai multă apă la moară,continuând:
-crezi că mie nu mi-e greu,Annie?
Mi-e la fel de greu ca și ție,dar vezi tu...
Câteodată trebuie să nu ne opunem curenților vieții și să ridicăm mâini curate spre cer,încredințându-ne cârma barcii noastre lui Isus.
-Să ridicăm mâini spre cer,mami? Întrebă Annie printre suspinele-i copleșitoare:
Isus... Isus oare chiar ne poate ajuta?
-Poate Annie,poate,eu cred că poate.
Urmând să o sărute pe fetiță pe fruntea ei lată,apoi pe obrăjorii ei roșiatici.