RĂPIREA

EXPLOZIE DE VIEȚI

   Sub ochii lui Dumnezeu,a tuturor extratereștrilor și a întregului cer,Faust îi aplecă pe Wallter și Roger pe burtă cu mâinile la spate.
-Rasa voastră inferioară a pângărit universul și i-a încurcat arhitectura atâta amar de vreme,azi v-a venit timpul să fiți distruși.
Rasa voastră inferioară generată și evoluată din primate și nevertebrate nu mai are loc în universul civilizat,educat și nobil.

Extratereștrii au intervenit cu aclame și aplauze la adresa lui Faust,incitați la culme de discursul său savuros.
-Faust! FAUST! FAUST! Aclamau toți așteptând să le zboare odată creierii celor doi oameni care au fost în ultima perioadă ca și un ghimbe pentru lucrarea extraterestră.

Toată viața le trecură înainte celor doi,fiind oarecum bucuroși că mai puteau avea o speranță în Akin,care nu fusese capturat și nu era cu ei.
Dar le părea rău că totul trebuia să se sfârșească așa negativ și că nu reușiră să-și salveze civilizația.

În aer se simțea tristețea pământului american raportându-se la ceea ce urma să se întâmple.
El tresări când cei doi fuseseră așezați culcat asupra lui,mai îmbrățisându-i odată pe aceia care au luptat atâta pentru libertatea țării.
Erau siguri că oricum sacrificiul lor va inspira zeci de generații înainte pentru prosperitatea neamului lor,că totul se va sfârșii acolo la nivel personal însă nu la nivel colectiv.
Speranța nimeni nu le-o putea răpi din moment ce o țineau strâns în inimile lor,chiar și înfruntând moartea.

Ca mentalitate construită de-a lungul aventurii lor împotriva oastei extraterestre nu aveau de gand să-și plângă de milă atunci înconjurați de dușmani.
Stăteau statornici,desi neputincioși dar gata să înfrunte gheara crudă a destinului.

Timpul le era prielnic,trecea greu bătând ceasul vremii încetinindu-și acele vioaie,sporindu-le curajul celor doi.
Extratereștrii se uitau ca și la un circ la cei doi oameni întinși înaintea lor.
Erau așa de siguri că batălia asta se va termina cu victoria lor...
Nu erau decât vreo trei sute mii pe pământ la ora aceea,fiind siguri ca de vor venii mai mulți îi vor turti efectiv.
Dar trebuia să joace după regulile pământului,dacă nu cucereau cât mai rapid SUA,pământul s-ar mobilizat și i-ar fii învins cu siguranță.
Totul consta în cum gestionau Roger alături de Wallter situația.

-Știți că de voi ține soarta semenilor voștrii la ora actuală?
I-a întrebat Faust,atingându-i lui Wallter cu piciorul spatele,pătându-i haina.
S-o vă spun pe șleau,dacă stăpânim noi SUA e clar că o să stăpânim întreg pământul,dacă ne opriți suntem forțați să ne retragem.
-Dacă noi ne oprim,ei oricum vor continua să lupte! Răspunse Wallter plin de curaj,încurajat cumva și din priviri de către bunul său colaborator,Roger.

Extratereștrii au început să râdă când Wallter rosti acele cuvinte,erau atât de siguri că au victoria pe masa încât nici nu le încapea îndoială că nu e așa.
-Wallter,tu știi că sunt capabil să îți iau în stăpânire creierul?
Dar oare merită efortul?
De ce mai speri,de ce mai crezi,de ce te mai comporți așa de naiv?
Ce înseamnă țara asta pentru voi,insectelor?
-Nu e vorba doar țara asta,ci de speranța omenirii care atârnă de noi și zace în pălmile noastre,Faust...
Suntem pașnici,dar nu vom permite să ne exterminați rasa fără niciun comentariu!
Ați început prin genocide în SUA,luați oameni în captivitate și vă folosiți de ei...desigur și RĂPIREA!

Extratereștrii tăceau părându-le interesantă discuția,doar că mulți între ei s-au luat de un detaliu major în cele spuse de Wallter:Răpirea.
-Ce răpire? Răpirea,nu!
Nu noi am cauzat răpirea! Ziceau unii către alții crezându-se dezinformați între ei.

-Wallter... zise Faust aplecându-se aproape de corpul său întins pe burtă.
Nu noi am cauzat răpirea!
Nu am nimic de contestat la celelalte,pe lângă că n-o să vă apar niciodată seminția animală inferioară.
Dar răpirea,nu e de la noi!
-Răpirea a comis cel mai mare genocid din istorie! Oamenii au dispărut așa radical de pe pământ chiar în timpul invaziei voastre,dar totuși tu continui să ne minți așa cu nerușinare!