RĂPIREA

LINIA 101

Televizorul bombănea tare din sufrageria mare a noului apartament incredibil de colorat achiziționat de eroul Wallter.
Pereții apartamentului vopsit într-un roșu ce urla ochilor,parca transpirau ascultând știrile agitate,prezentate de o reporteriță tânără și convingătoare.

   Wallter trebuluia prin bucătărie mai ascultând cum putea știrile ce se voiau a fii "o bombă" pentru întreaga țară.
Din toți banii pe care-i câștigase ca recompensă,Wallter amenajă mormintele familiei sale,cum știu el,cele ridicate în cimitirul național.
Cu restul de bani își luase un apartament nou,mai luxos și mai comod,în centrul orașului și în inima New York-ului.

  În ciuda gălăgiei ce se făcea prin bucătărie gătind,Wallter își ascuți urechile și se îndreptă deodată spre sufragerie ca să audă bine știrea de scandal.
Ușa o și trânti intrând ca o vijelie de interes auzind știri despre război:
"Ne aflăm în centrul capitalei țării,doamnelor și domnilor,Washington-ul arde din cauza unei noutăți aruncate de un lider al FBI-ului în presă,azi dimineață.
O rachetă neidentificată capabilă de o explozie ucigașă se îndreaptă fără a putea fii contracarată,spre unul dintre cele mai mari orașe ale țării.
Atenție,vă informăm că această rachetă ar putea lovi locuri importante din metropolă,urmați toate indicațiile cadrelor abilitate în caz de urgențe"

Wallter rămase puțin blocat auzind toate cele zise,ce rachetă neindentificată s-ar putea îndrepta spre SUA?
Să fii fost iar extratereștrii,să se fii bucurat americanii înainte de vreme?

Greu de zis,oricum în mintea lui Wallter nu mai încapea nici măcar gândul de pericol deocamdată.
Abia începu a intra în relaxare,măcar că trei luni trecuseră decând războiul cu extratereștrii se opri,era o zi mare.
Wallter era din nou invitat la o congregație foarte importantă a NYC-ului,urmând să vorbească despre experiența sa ruptă din film,trăită cu puțin timp în urmă.

Fierbea ca un cazan în sufletul său fix în momentul acela,dar un reset și-a dat direct automat,revenind la ideea principală:Nu mai încăpea nici gândul de pericol în capul său.

Era o noapte luminoasă,stelele păreau mai aproape ca oricând de pământul scufundat deocamdată în tacere,o tăcere aspră doar din punct de vedere politic deocamdată.
Fiindcă,după cum se cunoaște New York-ul,orașul care nu doarme nu-și va fii stins luminile prea curând și gălăgie lui nu se va potoli.

Luna dădea înconjor țării speriate,deși greu o vedeai de jos din cauza construcțiilor înalte peste orașul agitat.
Dar cerul vorbea,părea că un eveniment important era așteptat camuflat în pace.
Pacea trasă de coadă care domnea pe moment în orașul aglomerat,părea a nu mai ține multă vreme,pe lângă toate minciunile pe care și le spunea Wallter.

Ploaia începu a cădea cu găleata peste balconul îngust în care ieșise Wallter pentru a se liniști.
Putea,și se mulțumea pe sine cu abilitatea sa, supranaturală aproape,de a-și controla gândurile.
Creierul său era al său,domesticit și educat chiar de el,dar sufletul părea a-i țipa neaparținându-i.

De ce emoții?
Nicio explicație naturalistă nu l-ar mulțumit pe moment,simțindu-și sufletul tot mai absent,panicându-se de groază.

Ploaia rece continua a-l lovi peste cap și peste haine,umezindu-l până la piele,Wallter refuzând strict să se întoarcă înauntru.
Părul ud începu a se lăsa de greutate peste ochii-i greoi,încețosându-i vederea se șterse din reflex.
Atunci simți tainic cum o ființă angelică-i face curte prin juru-i,calmă ca un susur blând de vânt.

O lumină divină începu a-i străluci prin ploaia ce cădea cu stropi mari peste el cu putere,o ceață se întinse înconjurându-l și Regina nopții luă cuvântul vrând să-i vorbească.
-Ce faci tu aici jertfindu-ți trupul ploii ce pare de sticlă cristalie,Wallter?