RĂPIREA

ZONA MORȚII

   Fața cerului întunecată începea să distingă încetul cu încetul noaptea cea deasa de ziua cea luminoasa.
Acel moment în care ziua se îngână cu noaptea și o liniște de mormânt se așternu peste întreaga pădure,o tăcere care țipa și al cărui țipăt evolua-ntro agonie specifică groazei.

  Doar câte-un iepuraș pierdut mai sărea dintr-un tufiș înspre altul,pe când restul pădurii nici nu mișca amorțită din pricina potirului nopții ce încă nu se ridică de peste ea.

  Wallter și Akin însă deopotrivă dar contrar pădurii în același timp,îl urmau la rândul lor tăcuți pe Roger.
Roger ținea harta cea prăfuită și veche în mâna-i tremurândă,ghidându-i și pe ceilalți doi neîncrezător spre locul unde trebuia să se afle mașina lui
James Helly.

Wallter grăbi puțin pasul și-și frecă ochii cu mâinile din cauza lipsei de somn,apoi îl privii adânc pentru o clipă pe Roger.
Roger întoarse surprins capul spre Wallter,se întoarse iar în fața și iar spre Wallter văzând că rămâne cu aceeași expresie.
-Ce e? Îl întrebă scurt,ridicându-se pe vârfuri ca să-și mărească câmpul vizual și să privească dincolo de tufișuri.
Wallter nu răspunse,dar își mută privirea de pe Roger pe Akin,care căscă nedumerit ochii la rândul său.
-Am întrebat,ce e? Mai repetă odată Roger,oprindu-se de data asta în fața lui Wallter,profitând de neatenția lui ca să-i stea în cale.
-Nimic,doar că...
-doar că...
-Tăcerea asta,doare! Îmi zgârie urechile cu sunetul ei,știu ironic...
Dar nu îl mai suport,tu ne porți deja de câteva ore așa hai-hui prin pădure,deci...
-Nu Wallter,cred că e din nou vorba de David,nu? E vorba de familia ta,ești încă trist și conturbat,dar nu trebuie să te răzbuni pe noi!
-Roger... îl întrerupse Akin, puțin tulburat.
-Nu mă întrerupe,Akin!
-Dar Roger! Țipă acum acesta,pe când Roger se întoarse brusc spre el,acoperindu-i gura mânios.

Teroarea se citii deodata în ochii lui Akin,pe lângă aceea neliniște ce se găsea și în ochii lui Wallter.
-E ceva îneregulă,Akin..? Spuse Roger atunci,trăgându-se înfiorat doi pași înapoia lor.
Groaza părea a petrece atmosfera,Roger rămânând la rândul sau pe loc înaintea celor doi tovarași ai lui.
-Păi,e tăcerea asta,chiar doare!
Eu,eu,ca și Wallter,simt că înnebunesc și la dracu! Parcă cel rău ma ia în stăpânire!
-Mai repede,să ne grăbim la mașina aceea și să plecăm,până n-o să surzim de tot! Exclamă Wallter în urma celor spuse de Akin,în adrenalina momentului.

Roger arunca iar un ochi la harta și un ochi la tufișuri,găsindu-se debusolat puțin.
Alergă brusc câțiva metrii mai departe și dădu roata unui luminiș în mijlocul căreia strălucea mașina lui James Helly.
-Aici e,după cum arată și harta,apropo...
Nu apuca să termine ce avea de zis,că Wallter și Akin asemeni unor copii se îmbulziră de îndată înauntru,păstrând aceeași formulă ca și pentru vechea mașină.
Akin se așeză pe scaunul din față lângă șoferul Roger și Wallter pe bancheta încăpătoare din spate.
-Scuze,dar credeam că e un detaliu nesemnificativ,fără să vă mai spun..
Continuă Roger,după ce așeză harta înaintea volanului,astfel să se ghideze după ea în timp ce conduce.
-Zona în care suntem e însemnată pe hartă cu roșu și scrie...
-scrie?
-zona morții,dar poate e doar o denumire ceva.
Ceea ce mi-e și mai curios e că prin apropiere se află și râul în care ne-am prăbușit noi când James Helly ne-a racolat.

Wallter venii cu trupul mai aproape de Roger,surprins de greșealea-i copilărească și se holbă la el.
-Și ție ți se pare asta nesemnificativ?
Legătura dintre liniștea asta care țipă,incidentul de data trecută,faptul că pe hartă scrie zona morții,nu-ți zice nimic?
-Wallter! Ridică tonul Roger atunci,puțin intrigat.
Eu nu cred în toate superstițiile și una peste alta nu aveam un alt mijloc de transport decât mașina asta.
-Nici eu nu credeam în extratereștrii până mai puțin de câteva luni trecute,Roger dar uite că!

Nici bine nu a terminat Wallter de pomenit că Roger trase în șoc mașina pe o parte,îndemnându-i pe Wallter și Akin să se lase jos urgent:
-Aplecați-vă în față e unul,și...
Nu termină să zică totul,că extraterestrul se apropie rapid la mai puțin de cincizeci de metrii.
O trupă întreagă părea a împăiănjenii zona,ceea ce însemna că zona morții e nimic altceva decât zona extraterestră.
Scena părea ruptă dintr-un film de groază,soarele încă nu răsărise de tot,  dar era în proces de a răsării,ceea ce făcea ca lumina nepătrunsă încă între multitudinea de rămurele să creeze o atmosferă horror.

Akin și Wallter nici nu îndrăzneau să mai ridice privirea din pământ de frică,pe când Roger privea doar cu colții ochilor la extraterestrul demonic din fața mașinii sale.
Era exact același ca și cel pe care-l văzu David când oprii gazul închisorii extraterestre.
Era înalt și împunător,îmbrăcat într-un frac strălucitor,în ciuda noroiului devastator în care era așezat.
Purta în cap un joben de nuanță neagră apăsătoare și când se mișca în viteza-i uimitoare,zici că crea clone în spatele său.

Copacii păreau a se distorsiona în vederea lui Roger,caruia ochii-i fugiră direct spre o mască de protecție pe care Helly o ținea pe portieră.
Era sigur că extratereștrii începeau deja a împrăștia gaz verde halucinogen,de aceea și-o trase pe față pe dată.
Ființa cea mare din fața lui se afla încă la vreo cincizeci de metrii de mașină,pe când restul extratereștrilor au înconjurat imediat zona.
Deși dintre mașină și ființa demonică cu fața ascuțită și cu o expresie goală,era o distanță mare,Roger putea auzi clar parcă de la o mică depărtare cuvintele ei.

-Helly,unde sunt aceea pe care i-ai făgăduit că o să ni-i dai în seara aceasta?
Întrebă ea cu glasul său demonic,vorbind cu o mie de voci deodată,fiecare glas dând o altă rezonanță cuvintelor.
-Stăpâne Faust,să-mi fie cu iertare,autobusul din partea cealaltă a pădurii tocmai a luat foc. Dar ai alți cincizeci de pământeni fugari au fost capturați.
Se adresă un alt extraterestru ființei mărețe ce le stătea înainte,el făcându-i un semn dezinteresat din mână ca să scape ieftin.

Creatura iritată cumva de nerăspunsul presupusului Helly,începu a urla într-o mie de voci și se deplasă prin viteză spre adâncul pădurii sinistre.
Tăcerea care îl asurzi până atunci pe Wallter acum fusese ruptă,odată cu ea și creierii lui Wallter și Akin.
Wallter începu a urla și el în agonie,luând a se zgâria cu unghiile pe obrajii de sub ochi,urmat direct de Akin.
Akin se izbea violent la rândul său cu capul de geamul mașinii,lăsând o de îndată o urmă de sânge în urma sa.
Își făceau rău singuri,se automutilau violent smulgându-și părul de pe piele și pielea deodată cu el.

În ciuda a tot ce vedea și auzea,Roger era incredibil de calm,aparent nepăsător.
Îi privii preț de câteva clipe pe Akin și Wallter cum țipau și se mutilau lângă el, dar când zării cum toți extratereștrii se sparg după creatura ce-i stătu în față,porni după ea în viteză cu mașina periculos de tare printre copaci.

Mașina aproape se strică,daună cu daună în accelarația nefirească pe care o căpăta pe drumurile acelea proaste,dar izbutind să nu-i piardă urma lui Faust.
Faust alergă făcându-și clone în spatele său,când oprindu-se brusc la un drum spre oraș,Roger fu nevoit să frâneze atât de brusc încât mașina se răstogolii de câteva ori peste cap.
-Helly,cred că ai înnebunit din pricina acelei bătrâne țignite!
Zise acesta,apropiindu-se în viteza-i uluitoare până la geamul mașinii,zărind cu totul alte chipuri decât cele la care se așteptă.

Îl știa pe Roger,căci și Roger lucrase pentru extratereștrii până să-i saboteze,uitându-se uimit la el.
-Bine-ai revenit acasă,Oskar!
Șopti acesta,lovind geamul mașinii,spărgându-l și fiind întâmpinat cu strigătele disperate ale celorlați doi.
-Hm! Mă gândeam eu că Helly nu se poate pierde cu propia sa hartă.
Careva să zică că nu știați ce înseamnă zona morții!
Vezi,Oskar? Un metru mai în față ea nu mai are niciun efect asupra oamenilor tăi,dar la cât de afectați sunteți toți,sigur nu mai ajungeți până acolo.
-La naiba,taci! Țipă într-un final și Roger ,afectat de ruperea tăcerii produsă de Faust.

Faust nu mai zise nimic,doar îi privii într-o mie de priviri pe acei doi.
Rupse ușa mașinii și-l atinse pe cap pe Wallter,întrebându-l:
-Wallter,mă cunoști?