BIRTUL

4 3 0
                                    

   Ploaia cădea încet dar sigur peste pădurea pustie ce era traversată dintr-un capăt într-altul cu te miri ce mașina furată au căpătat pământenii speriați.
Frigul și vântul făceau sentimentele să dezgroape adrenalina din ei precum o străveche deshumare,iar fulgerele luminoase care loveau pământul,făceau zarea să țipe de tensiune acoperindu-le sufletele goale cu teamă.

   Doar un zgomot greoi se mai auzea sigur de afară,pe lângă vântul nordic și rece din cale-afară a toamnei târzii,motorul mașinii mai scotea sunete înfundate smulse ca dintr-o mare luptă cu lipsa combustibilului.
-Nu va mai merge mult,la naiba,nu pot să cred că s-au pregătit și pentru asta,totul pare așa de...
-Așa de organizat! Îl completă Akin pe Roger care dădea furios cu pumnul în volanul mașinii,fiind pierduți în pădurea ce însemna pustietate până în NYC și expuși la riscul să fie înțepați oricând de extratereștrii.

Păru-i atârna parcă asupra ochilor pe sub ochelarii-i aburiți și o musculiță mititică îi dădea târcoale pe lângă pupilele-i dilatate.
-Și-a băgat dracu' coada și aici,suntem morți doar că nu știm! Exclamă acesta când motorul se oprii de tot și refuză categoric să mai asculte șoferul bine intenționat dar cu deficiențe de combustibil.
-Pana prostului în cel mai nepotrivit moment... adăugă,privind cu teroare spre ploaia torențială de afară,capabilă să le fie atât un amic,cât și un dușman la acel moment.
Ochii la mine! Țipă puțin,țipă ca să se facă cât de clar pentru Akin cel care tremura de frig pe bancheta de lângă el,cât și pentru Wallter cel tăcut de pe bancheta din spate.

Într-adevăr,tristețea își spunea cuvântul înauntrul bărbatului rămas fără familie de tot,fără nicio rudă-n viață.
Se vedea singur,un pion pe marea tablă de șah a vieții.
Se vedea singur,un pion pe marea tablă de șah a vieții,aruncat într-o luptă pe care n-o mai putea duce.
Se vedea singur,un pion pe marea tablă de șah a vieții,aruncat într-o luptă pe care n-o mai putea duce,dorind să-i pună capat cât mai repede cu putință.
Se părea că în cazul său nu era adevărată zicala:"speranța moare ultima",fiindcă ultima lui speranță(David) odată moartă a tras după orice pic de motivație pentru supraviețuire a omului.

Wallter era în capul lui,nu prea mai avea chef de planurile "geniale" ale lui Roger și nici de vreo muncă greoaie cu scopul de a-și menține viața.
Labirintul prin care i se părea că-l trece supraviețuirea părea de nepătruns,deci a renunța nu doar că i se părea cea mai rațională decizie la acel moment,ci și cea mai dreaptă.
De pe altă parte,tot ce-l mai ținea să-i urmărească pe ambițioșii Roger și Akin,(de altfel fiecare și-a pierdut câte-un apropiat în autocar)era un pistol ce-i amenința tâmpla din partea lor și extratereștrii ce l-ar chinuit mult mai mult.

-Da Roger,da! Te faci destul de auzit,da!
Da,te aud și sunt atent la tine,ok? Te aud și sunt atent la tine!
Urlă Wallter,parcă deranjat întru totul că a fost scos din gândurile sale,deranjat și tras cu o frânghie a atenției în cruda realitate care-l lovea fără milă.
-Calmează-te,n-o să te trimit pradă extratereștrilor sau animalelor sălbatice care ne pândesc la cine știe ce colț de pădure,Wallter.
Doar că tot trebuie să vă dau o veste de-a dreptul îngrozitoare... continuă aplecându-și capul de volan ca semn că nici el nu prea se mai stăpânea ca înainte.
-Nu mai... avem combustibil,nu?
Îl completă Akin,mușcându-și buza de jos,împreunându-și mâinile și șoptind încet o rugăciune spre Dumnezeu.
-Bingo... partea tristă e că n-avem vreun peco sau vreo benzinărie prin zonă ca să alimentam,deci...
Arătă Roger cu degetul mare spre afară,acolo unde apa curgea șiroaie și mai că inunda întreagă pădure.

-Tu glumești? Și ce vrei,să murim afară decât să murim înauntru?
Să dea un fulger în noi,să ne mănânce vreun animal sălbatic sau?
Protestă Wallter venind cu corpul mai aproape de Roger,ce-și acoperi fața cu palmele și oftă:
-hai să-ți explic așa..
Wallter,gândește-te că ești într-un cazino și deja ai pierdut o parte considerabilă dintr-o sumă foarte mare de bani.
Abandonează jocul acum și acceptă-ți pierderea imensă,să te văd cum o să te ajute mai exact puținul pe care-l posedezi.
Sau mai ai o variantă,joacă-ți cartea până capăt,asumă-ți tot riscul până la ultimul bănuț...face sens ce zic?
La naiba băieți,am nevoie de sprijinul vostru!

RĂPIREAUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum