RĂPIREA

FAUST

-Wallter,mă poți auzi?
Întrebă Faust după ce,ca dintr-o mișcare rupe ușa din spate a mașinii și-l atinge pe frunte cu două degete.

Wallter nu răspunse nimic,în schimb începu a urla în chip grotesc și se zgârie în continuare pe față,mutilându-se chiar în zona ochilor.
Rănile de pe fața sa păreau a așterne încet și sigur cărarea pentru ultimul drum al vieții sale chinuite.
Ruperea tăcerii îl afectase vizibil,gălăgie îl durea mult mai rău decât tăcerea asurzitoare.

Ca semn a terorii trăite,Wallter începu a-și smulge violent și fire de păr întregi din capu-i sângerând,lăsând lichidul roșiatic gros să țâșnească ca dintr-un izvor pe fruntea-i roșie.
Nu zicea nimic,doar îl privea țipând pe Faust,ochii-i întâlniseră ochii neexpresivi ai extraterestrului dinaintea lui.
Și a continuat așa până la epuizare,până la epuizarea în sine,când simții că energia i se terminase cu totul și nici măcar nu mai avea forța necesară de a-și ridica mâna până la cap.
Vocea i se rupse la propiu,simțindu-se încapabil să mai scoată vreun sunet relevant,iar privirea îi era acoperită de un sânge ce curgea continu de sub firele smulse din capul său.

Atunci și-a dat seama că s-a sfârșit totul,nu mai avea vreo speranță la victorie deși nu voia să se oprească din a lupta.
Gălăgia îi acoperea toată capacitatea auditivă,timpanele îi explodau și se simțea neputincios în fața creaturii elegante din fața lui.

Cu toate că gălăgia din împrejuru-i nu se oprii,se părea că vocea lui Faust se făcu imediat auzită în capul său,ca și cum îi trimitea direct gânduri invadându-i mintea.
-Wallter,mă poți auzi?
Întrebă iar Faust,ținându-și două degete pe fruntea acestuia,fixându-l ocular cu privirea.

Wallter nu putu să nu observe din prima cele o mie de voci cu care-i vorbea Faust,în ciuda terorii simțite anterior,totuși părea a se calma iminent.
-Tu,îmi vorbești cu o mie de voci...
Răspunse Wallter tot fără voce,fiind absolut convins de capacitatea lui Faust de a-l auzi.
-Da...  oricum nu te deranjează asta...
Continuă Faust,ca și cu un fel de ordine pentru omul epuizat și extenuat.
-Te-am privit, și nu trebuia să o fac!
Exclamă Wallter,încercând a-și retrage privirea din ghearele creaturii manipulatoare.
-da... oricum,nu te mai deranjează asta...
Intervenii Faust cu același răspuns ca și înainte,parcă captându-i ochii lui Wallter în ochii săi.

Akin stătea terifiat ca și leșinat pe scaunul din dreapta șoferului,extenuat precum Wallter din cauza gălăgiei pe care o auzeau.
Pe când Roger,încerca din răsputeri să se adune ca să pornească mașina și s-o șteargă dracului de acolo.

Lui Wallter începu să-i joace feste și realitatea,realitatea distorsionându-se în percepția lui aburită,continuând:
-ți-am vorbit, și nu trebuia să o fac!
-Da... nu te mai deranjează asta acum...
-Nu,nu-mi mai vorbi cu toate acele voci,gălăgia mă distruge,oprește-o!
-Da... gălăgia,nu te mai deranjează asta acum...
-Ochii tăi... mă privești cu o mie de ochi,oprește-te și gălăgia,oprește-o,mă distruge!
-Da...privirea,nu te mai deranjează asta acum...
-mâinile tale,mă atingi cu o mie de degete,oprește-te și gălăgia,oprește-o sau voi murii!
Spuse iar Wallter,moleșindu-se din ce în ce mai mult,precum simțea și că Faust devine cu totul stăpânul corpului său.
-Brațele,degetele,da... nu te mai deranjează asta acum...
Mai bine ajută-mă Wallter,dă-ne ceea ce vrem!

Wallter cu un efort maxim își retrase cu totul privirea din ochii lui Faust,și-o ațintii în tavan și o păstrase acolo.
-Wallter,concentrează-te asupra gândurilor tale...
Îl încurajă Faust,împingându-i mai tare degetele pe frunte și fiind mai agresiv.
-David,îl văd pe...David!
-David,zici! Știi,l-am cunoscut și pe David,s-a dovedit a fii mai câștigat decât tine.
-Îmi aduc aminte,stătea pe acel geam și tu erai pe partea cealaltă. Completă Wallter,abia mai ținându-și ochii deschiși,chinuindu-se să nu-i închidă.
-Da,atunci,dar... nu te mai deranjează asta acum!