RĂPIREA

JUDECATA

   Lumea lui Wallter se răsturnă cu capul în jos încă o dată,dar de data aceasta se părea a fii definitiv.
Ochii i se măriseră când muntele cel mare și falnic ateriză ca și un val de apă peste oamenii din vale,pietrele zdrobindu-le oasele ca niște mingi de fotbal uriașe.

Câțiva dintre ei cu greu mai ieșiră afară de sub stâncile ce-i acopereau,dar cu aceeași dorință:mai mulți bolovani.
Restul mai puțin îndemânatici decât ceilalți strigau din toată ființa lor de sub stânci,dorindu-și moartea.

Wallter căzu în genunchi ca și prima data,sub expresia fără emoții vizibile ale lui Gabriel ce se mai simțea dator cu niște vorbe:
-Sufletul meu divin și cald,încărcat de iubirea Dumnezeului cel preaînalt se răceste din cauza tristeții tale,Wallter.
Ai avut multe chemări la mântuire,câte șanse ți s-au dat ție nu s-au dat nimănui...
Doar existența,simpla existență a copiilor tăi,soției tale,a tatălui tău și animalelor chiar,trebuia să-ți dea un impuls de convertire.

Gabriel se retrase din nou,ca și întaia oară plecă îndurerat spre zările albastre,lăsându-l pe Wallter singur și pierdut pe pământ.
Scenariul din fața lui Wallter era unul de groază ce satisfăcea solemn dreptatea Dumnezeului ce stătea pe tronul său veșnic.
Satana legat pe cer cu șapte lanțuri groase apucă a urla cu groază,un țipăt de împăiănjenii pământul în frică.
Îngeri ai întunericului,demoni și draci se regăseau pe pământ,agitați deopotrivă zburdând încoace și încolo fără putere.

Oamenii pierduți plângeau de-și rupeau dinții din gură și lacrimile lor udau pământul uscat de răutate.
Oamenii pierduți ce creaseră dezastre peste dezastre de-alungul tristei istorioare a planetei făceau și atunci ce știau ei mai bine.
O dembandadă fără precedent mistuia pământul terifiat,Wallter în centrul acțiunii așa cum se obișnuise strigă din nou pe Gabriel:
-Gabriel,înger de lumină,dacă m-ai iubit vreodată,o singură dorință să-mi mai îndeplinești:du-mă la Roger,să mă întâlnesc cu el înainte să mor.

Gabriel auzi cererea din cerurile senine,acolo unde slava cuprinde mapamondul și unde îngerii nu se opresc din a cânta glorie împăratului.
Dar iubirea îngerilor pentru oameni este necuprinsă,nu se simțea un fel de spirit din lampă,dragostea dictându-i pentru ultima oară să-l asculte.

Coborându-se din înălțimi cu a luminii viteză,Gabriel era numaidecât lângă Wallter pe pământul distrus de păcat a cărui voce țipa din toți rărunchii.
-Iubirea pe care am avut-o dintotdeauna pentru tine,Wallter,este necuprinsă.
Părăsi-t-am încă o dată zările albastre ca să vin să te ajut...
-Gabriel,înger de lumină,cetățean nemuritor al cerului,du-mă la Roger ca înainte să mor să mă întâlnesc cu el.

Îngerul privii cu ochii săi scânteietori ce zici că ascundeau smaralde înauntrul lor,dând din cap aprobator și oftând adânc.
Îl apucă pe Wallter de haină și într-o clipeală din ochii zbură cu el ca și când s-ar fii teleportat fix în partea cealaltă a țării,unde era Roger.
Focul bombelor acoperea aceea parte a țării,o catastrofă fără de margini provoca groaza pe chipu-i mirat în agonia pieirii pentru vecie.
-Roger,prietene,Oskar! Țipă Wallter alergând în lacrimi să-și cuprindă în brațe prietenul.

Roger se crucii mirat văzându-l și-l îmbrățișă cu putere,rămânând în peisaj  și cu Gabriel.
-Wallter,e vai de noi și de necredința noastră,cine ne va scăpa de ocara morții veșnice?

Gabriel se retrase cu câțiva pași în spate sub suspinele lui Wallter,plecă a mia oară spre ceruri.
-Îngerul te-a adus? Wallter ce e de făcut în privința noastră!?
-Știi cum zice un vechi proverb,dacă vrei ca un lucru să iasă bine,fă-l cu mâna ta.
Răspunse Wallter arătându-i cu degetele spre Satan ce urla nebun legat pe ceruri.