RĂPIREA

E POATE ULTIMA CHEMARE

   Este o duminică dimineață răcoroasă căci numai ce toamna îmgâmfată și rece a împins la o parte de pe cărarea îngustă a timpului vara cea dulce și caldă.
   Pe când în casele multor tineri se dormea după marea beție de seara trecută sâmbăta,în casa familiei Allen până și adoleșcenții considerați în mediul urban răi și rebeli,erau pe genunchi la altar în fața Domnului.
Așezarea lor la altarul Domnului,pentru devoționalul de dimineață era una cu o semnificație Biblică,fiindcă în casa familiei Allen Biblia are prima autoritate.

În această carte de multă lume considerată sfântă,necoruptibilă și înfailabilă scrie că barbatul este capul familiei,precum Hristos este capul bărbatului.
Deci respectându-se până-n cea mai mică slovă prescripțiile Biblice,în capul mesei în jurul căreia membrii casei se adunau să dea slavă creatorului,Allen Wallter prezbiterul de cinci zeci de ani,bărbatul era în fruntea tuturor.
Urmând ca tot după ce vorbește sfânta carte,să stea în dreaptă lui,a doua la număr,mama copiilor săi,diaconeasa Marry Lessley Allen în vârstă de patruzeci și patru de ani.

Ei doi întotdeauna au fost știuți după societate drept un cuplu fenomenal de credincios,dedicat în toate lucrurile Lui Dumnezeu după cum se cerea.
Nimeni nu avea ce să comenteze cu adevărat la adresa familiei Allen,mai ales la adresa soților Allen,care de mai bine de două zeci de ani stăteau neîntinați ca stâlpi ai adunării așteptând venirea în Slavă a Domnului Isus Hristos.

S-au cunoscut în urmă cu exact două zeci și cinci de ani,la o tabără creștină de apologetică care i-a convins pe amândoi să facă un pas înainte în favoarea creștinismului prostentant și să se boteze.
S-au hotărât că indiferent de care vânt lovește greu din stânga și dreapta catargului lor,ei să rămână neclintiți în ceea ce au ales,precum îi învață scrisoarea Dumnezeului atotputernic să facă.

Între timp au dat naștere a trei copii,au ajuns la convingerea că nașterea de copii are rol mântuitor pentru femeia credincioasă și că Dumnezeu asta pretinde de la orice tănâr cuplu renăscut.
David Allen,fiul de două zeci de ani acum prezent al treilea în familie după parinții săi,a fost cea mai mare bucurie a soților Allen atunci când l-au născut.
De ce?
Pentru că soții Allen credeau că el este un dar de la Dumnezeu,un izvor îmbelșugat ce ascundea comori în adâncul său și că acesta nici nu va apuca să crească în amarul vieții teresc,doar în cerurile lui Isus.

S-a dovedit totuși că nu a fost așa,din păcate trecuseră două zeci și cinci de ani decând tot îl așteptau ei pe Hristos,care nu a mai venit.
Credința și zelul lor însă păreau a fi departe cu de-a dreptul de a se stinge,învățându-i pe copii lor să țină tot ce țineau chiar ei.
Vorbind de copii lor trebuie neapărat să ajungem și la cei mai mici:
Allen Gareth Patricia,fata de șaptesprezece ani ai soților sfinți,care părea cel puțin la fel de strictă,serioasă și plină de valori sacre.

Gareth avea părul blond de un deschis strălucitor precum razele falnice ale soarelui dreptății ce voia să se revarse către inima ei.
Urmând un semn de întrebare cu privire la genele ei,restul tuturor din casă fiind bruneți cu excepția mamei care mai avea oleacă de blond.
Iar în cele din urmă mezinul familiei,pișpirelul cel mic,drăgălaș și haios:
Steve Harry Allen,nu prea înțelegea el foarte multe la vârsta lui despre credința care o manifesta familia sa îndoctrinată,deși destul pentru mântuirea sufletului său fraged.

Piramida învechită a familiei Allen mai își întindea o săgeată ascuțită spre cel mai bătrân membru al ei,abstent acolo.
Era bunicul și tatăl lui Wallter,Wallter David Allen Senior,în vârstă de saptezeci de ani.
Se întâlneau duminică de duminică nelipsit și cu el la biserica Baptistă creștina pe care o frecventau,omul cu două zeci de ani mai mare decât tatăl nepoților lui,riduros,chel dar cu o blândețe și credință mereu citită pe chipul lui.