RĂPIREA

SCAPAȚI DIN IAD ACUM!

   Ceasul își urma același fus ca întotdeauna,mișcându-și acele sale agitate peste cifrele micuțe și îngrămădite.

  Când se enerva mai mult se rotea peste ele,amețindu-le,dându-le peste cap și oprindu-le în cel mai mic gest al său fiecare a neînsemnată expresie a lor.

Peste timpul aburit de fum,ceață și vremuri întunecoase,soarele neprihănirii era așteptat să se arate pentru toți creștinii drepți ce credeau din toată inima ca a și venit răpirea.
"Să strălucească cu razele sale mari,înfricoșate peste voi" precum se rostea cu veacuri uitate de timp,înainte prin bisericile neoprotestanților.
Acum însă vântul ce mai dădea raite în cladirele care erau cândva îngrămădite cu prezențele oamenilor,căci acum nu mai erau îngrămădite de către nimeni.

Într-o astfel de zi a cărei șir părea deloc mai specială de celălalte dezastruoase care au trecut,chiar o zi de Duminică sfântă ce marca primul strigăt al soarelui peste zări în săptămâna ce urma.
Wallter și David trebuia să se întâlnească cu Roger pentru a pune cap la cap niște lucruri din ordinul noilor lămuriri aduse spre rezolvarea cazului misterios.
Înainte a face acest pas spre prima fază a jocului periculos în care ei se aruncară precum niște pioni într-un joc de sah universal,se gândiră și cădeau de acord să treacă pe la biserică.

Aceiași biserică baptistă ce strălucea-n stradă,acoperită de marmura ce-ți fura ochii și tabla strălucindă în lumina blândă desfășurată prin razele solare.
Poarta ce aștepta descuiată aglomerația ce se ivea mereu,acum părea singuratică uitată pe undeva de timp,de mult nemai umblată de picior omenesc.
Pavajul prăfuit și gri tresălta sub papucii negrii strălucitori ce erau bine sterși ai lui Wallter.
Îl recunoștea,prezbiterul intra în biserică ca și un erou ce vine să salveze cu riscul vieții o dărăpănătură de om,facut pradă morții prin pact cinstit.

Umblă bărbătește,se purtă obișnuit,fără a părea surprins de biserica-i aproape goală ce-i stătea-n față.
Singurii ce mai erau,erau doi trei bătrănei amețiți înfricoșați de veacuri și doi trei tineri mai nepăsători butonându-și telefoanele.
La amvon în schimb,așezat ca întotdeauna îl aveau pe James Helly gata gata să arunce-n luptă bomba de predică.

David suspicios însă,nefiind nicidecum așa sigur precum tatăl său,suspectează zona tot mai mult interogându-i din priviri totalitatea oamenilor din sală.
Wallter fără să stea la batjocură îl abordează direct pe James Helly,fără formularea firească:"pacea Domnului",ci direct cu acuzații nejudecate,ce îi păreau bune de zis tocmai atunci:
-Stimabile!
-Frate... adăugă James Helly surprins de modul abordării lui Wallter.
-Frate,ce frate? Eu nu-s și n-am fost niciodată fratele tău! Răspunde Wallter mâniat scuturându-și praful de pe picioare în același timp.
-Tu,de ce aici jos? Strigă exprimându-se cel puțin mediocru sfidând privirile tuturor celor ce mai erau prin biserică.
-Pentru că Dumnezeu m-a lăsat să îndeplinesc o lucrare mai specială aici jos pe pământ,domnule Wallter.
Zice acesta evitând răspunsul cel real,rotindu-și putin ochii peste toată încăperea.
-Care Dumnezeu!? Se ridică Wallter în picioare descoperindu-și însfârșit adevăratul caracter.
-Cum adică? Răspunde James Helly printr-un răspuns dându-si parul pe o parte,mușcându-și buza de jos și mutându-și capul în chip straniu.
-Adică noi nu suntem restul proștilor din societate,stimate James Helly! Noi știm că Dumnezeu nu există.
Voi manipulați întreaga planetă,ați dus asta prea departe.
Săptămâna trecută mi-au dispărut din casa,probabil goi,copii și soția.
Ați creat o adevărată calamitate globală,trebuie să scuipați tot acum sub sabia ascuțită a adevărului indiscutabil.
-Cum adică crezi tu că Dumnezeu nu există? Se bâlbâie greu James Helly,strângând ochii săi larg deschiși,apoi continuă:
Cum adică crezi tu că nu există Dumnezeu,tu ești prezbiterul bisericii, Wallter. Bagăți mințile în cap.
-nu știu ce vreți,sau unde vreți să ajungeți... ripostează destul de sigur pe el Wallter.
Nu știu unde mi-ați dus nevasta și copii,dar până aici v-a fost,Helly!
Își învârte puțin capul spre David cu un beep pe telefon îl poftește pe Roger înauntru alături de încă treisprezece mascați.
Erau toți înarmați,cu arme încărcate gata gata să ucidă și în scurt timp au acoperit toată sala,blocând toate ieșirile.

-Toată lumea mâinile sus! Strigă Roger îndreptându-și arma spre Helly,care părea să tremure.
James Helly,ești acuzat de loialitate față de o organizație globală unită cu lumea extraterestră!
Am primit informații din surse sigure că oameni a căror dosare prezentau o neutralitate față de religie au dispărut chiar în fața ta,la predicile tale.
Noi credem că tu ai victimele alese,că dai un semnal vocal prin care oamenii sunt răpiți de extratereștrii la mii de kilometrii de terra.
-Tot ce pot să spun este că sunt speriat de moarte! Exclamă James Helly aplecându-se încet în genunchi,semnalând un frate din sală situat lângă un fel de stingător de foc.
-Împărâția Lui Dumnezeu bate la uși,iar voi nu sunteți pregătiți! Mai zice el,privindu-i aparent sincer pe toți.
Domnul este stânca și adăpostul meu,el mă va apăra în ziua necazului meu!
-Care Dumnezeu? Rostește din nou sub presiunea situației,Wallter.
-Wallter! Țipă James Helly cu prețul vieții sale.
Dacă tu nu mai crezi că există Dumnezeu,explică-mi pe tine cine te-a creat?
Nu cumva tu Wallter ai căzut în plasa Satanei și ești unul dintre aceia care cred că este la modă să nu crezi în Dumnezeu!
-Ba da! Răspunde Wallter sub privirile lui Roger ce era agitat de mini dezbaterea creată.
-tot ce se predă în societate e o minciună,la masa celor pe care cel mai probabil nu-i voi întâlni eu vreodată se vrea distrugerea pământului.
Lumea s-a creat dintr-un nimic,fără să contribuie niciun Dumnezeu la asta,niciun om,nicio mână rău sau bine intenționată.
Nu o să las ca mâini de oameni sau extratereștrii să distrugă ceea ce ei nu au creat!
-Întoarce-te în turmă,Wallter,pocăiește-te! Îl îndeamnă James Helly sub presiunea apăsării trăgaciului.
Și tu David... aduceți-vă aminte când eram o familie,toți păstrând în suflet fericita nădejde a revenirii Domnului și Mântuitorului nostru.
Cântam și ne rugam cu zel,cutremurând adunarea din loc,pentru venirea zilei lui cele mari și înfricoșate.
Iar acum când a venit ziua lui cea mare și așteptată,îi întoarceți spatele pe ultima sută de metrii.
Acceptați chemarea,să fiți SCĂPAȚI DIN IAD ACUM!
Wallter căzu pe gânduri,lăsând ca fruntea încruntată să i se calmeze.
David privi puțin neîncrezător spre Roger,care chiar el lăsă împreună cu toți cei treisprezece jandarmi armele jos două clipe.
Părea că James e prea sincer ca să mintă,de ce ar minții? E un nonsens,nu?

Atât le-a trebuit,atât le-a trebuit ca acel om situat lângă stingător să spargă sticla și să împrăștie prin aer un fel de fum verde cu miros respingător,înainte să fie împușcat.
Toți se înmuiaseră,chiar Roger nemai văzând clar l-a ratat cu ținta pe James Helly mutându-se de la locul său.
Apoi s-a tăvălit la sol amețit,adormind instant.
Adormind deodată cu el toți jandarmii,cât și Wallter cu fiul său,David.
Înainte să-i adormă însă de tot creierul,Wallter mai deschise un ochi odată....
A văzut ce-i era clar încolo toată acțiunea,a văzut cum toți cei ce mai erau prin sală își trăgeau măștile de oameni jos și de fapt erau niste arătări slinoase,ce împrăștiau un fel de lichid jegos.
"Sunt extratereștrii!" Își spune,mai fortându-se să întoarcă capul după James Helly,crezând că și el își va dovedi adevărata formă.
Dar a adormit.
Tot ce a mai auzit a fost doar strigătul pastorului,zicând:"ridicați-i acum,ridicați-i!"
O ceață totală dupa aceea le-a luat corpurile în stăpânire tuturor,stârnind inconșțiența.