RĂPIREA

DONATORII

   Printre norii cenușii ce acoperă cerul nemărginit,mai presus de cei mai înalți copaci falnici care cu umbra lor ar acoperii pământul și cot la cot cu păsărelele sprintene ce ar cutreiera lumea dintr-un capăt într-altul,zbura și avionul nostru.

  Suflete neajutorate,pierdute în propia-i existenta,muribunde și tremurand din toate simțurile de gustul amar al vieții se aflau la bordul zburătorului spre America.

  Doar un strigăt de ajutor necuviințat al inimii Casildei mai răsuna în toată tăcerea cabinei unde era ea situată.
Annie ajunsese...acolo unde se spunea,la donat organe sau cine știe ce alt loc sinistru unde extratereștrilor puțin le intereseaza de oameni.
Sau poate,de poveștile o fi fost adevărate,a ajuns la verdeață.
Unde însăși pierirea a pierit,acolo unde împăratul ceresc guvernează cu bunătatea-i revărsată din sceptrul său falnic,pe poporul său salvat și răscumpărat pentru tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte.

  De o fii,dar ea nu știe ce era!
Un fior rece îi străbătu agitat spinarea fierbinte,clocot de gheață îi trezea mintea-i ametiță și realitatea începu să ia formă în ochii ei palizi.

O soră medicală îi zâmbea plăcut lăsând la iveală smalțul alb al dinților ei curați,în vederea distorționată a săracei Casilda.
-E în ordine doamnă,calmați-vă! O îndeamnă politicos sora medicală,atingând-o gingas pe antebrațul ei puțin pârlit.
Vom ajunge la New York în mai puțin de câteva minute!
O asigură,fixându-i ochii într-ai ei,într-un mod prietenos.
-New York... repetă,buzele-i cântând cuvintele în șoapte de nesiguranță.
Voi mai ieșii de acolo? E asediată țara...
Ceru ea lămuriri cu ultimele forțe pe care le mai avea adunate în trupul ei plăpând,slăbit din cauza atacului pe care l-a mai avut înainte.
-Doamnă,doar liniștiți-vă! Uitați,beți un pahar și...
O îndeamnă sora medicală,întinzându-i ceva tărie într-un pahar bine dezinfectat.
-de ce aș bea așa ceva? O confruntă Casilda suspicioasă,ridicând o sprânceană mai sus ca pe cealaltă.
-Doamnă,doar liniștiți-vă și beți acest pahar,va fii bine!
O încurajează iar,blonda asistentă,atrăgătoare și tânără ce semăna cu o leoaică neîmbătrânită încă de zile.
-Sunteți cetățean SUA sau ceva?
Răspunse la fel de sceptic,Casilda,tremurându-i mâna pe pahar.
-Doamna Casilda,beți vă rog!
Mai am de trecut și pe alți pacienți,doar nu e otravă.
E spre binele dumneavoastră,vă veți însănătoșii.

Casilda stătu pe gânduri,fluturându-și usor părul într-o parte și-n altă întrebătoare.
Vedea cum lichidul prins în paharul transparent începea să facă mărgăritare,ce semănau cu niște perle rare și strălucitoare.
Apoi îl lovi cu severitate,permitându-i să cadă în așa fel să se spargă odată contactând pământul.
Ceea ce declanșă deodată cu un sunet asurzitor și derajant,privirile asistentei ca o furtună nimicitoare.
-Nu se poate cu asta! Strigă fără să se abțină asistenta străină și dură în ochii Casildei.
Să vină intervenția repede,acest donator manifestă comportament ofensator și agresiv!
Exclamă ea,cerând ca pe dată să intre întăriri în cabinuța avionului care se scutura peste pământ.
"Donator?" Era acum cuvântul care lăsase un spațiu gol în psihicul suprasolicitat al Casildei,speriind-o mult mai tare.
N-apucă o mișcare să mai facă dar,că și luară ușa cu asalt cei de la pază intrând ca și cum erau gata gata să-l prădeze pe Yeti.
Două matahale de oameni,înalți la 1.90 și mușchuloși ca niște ciocane distrugătoare,săriră pe Casilda.
Țineau în mâinile lor grele și amenințătoare un furtun lung și negru care mai împrăștia prin aer un strop de gaz verde.
Iar matahalele o brânciseră amândoi deodată pe Casilda,dar o mai întrebaseră o dată:
-Nu vrei să bei băutura mai bine?
-Nu,brutelor! Se răsti Casilda,fără să se lase mai prejos.
Furtunul atunci fu întrebat spre fața femeii,care neputând să facă față acestui atac de gaz verde,amețește direct și adoarme.