RĂPIREA

MICAH-MIRACOLUL

   Surâsul șubred a Morții le cutremura sufletele înspăimântate a celor patru oameni care acum își așteptau tainic moartea înaintea oricărei suflări a dimineții.

  Nu,nu mai vedeau nicio șansă pentru a-și păstra viața în condițiile ultimei nopți sinistre pierduți pe planeta pământului.
Parcă vedeau toți în chip întunecat ca într-o oglindă,parcă își vedeau propia moarte,propiul apus.
Cum sunt despicați de aparate extratereste și organele li se fură de sub pielea-i tremurândă nedornică a pierii.

În celula mare cu uși verzi metalice în care se aflau,un fum de gaz verde deschis încă pătrundea neîntrerupt printr-o mică găurică a ușii.
Ochii împăiănjeniți ai lui Wallter înegreau realitatea-i tristă tot mai mult în lipsa oricărei speranțe care a fugit.

Nici nu se mai gândea la posibilitatea ca în orice clipă să apară Roger cu un strigăt războinic și să le elibereze din lanțurile propiilor agonii mai mult decât din lanțurile extratereștrilor.
Un șiroi de lacrimi începeau a-i curge încă pe față când plin de încredere Akin deschise biblia cea veche,pe care a furat-o din haina răposatului călugăr,Igor Konasenkov.

Amintirile îl năpădeau,amintirile de pe vremea când conducea sala în cântare sau rugăciune pentru gloria lui Dumnezeu.
Pe când scepticismul nu îi cuprinse încă limita reală și o fărâmă de credință mai exista în sufletul său.

-"Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoștinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulţumiri."
Citise Akin cu voce tare,privindu-i pe ceilalți cu o expresie copilărească și cu ochi umezi.
-Crezi că și Igor Konasenkov citea asta,Akin? Îl întrebă Wallter terifiat de gândul morții în momentul acela.
-Da... răspunse Akin,scărpinându-se neștiutor în cap.
-exact,vezi tu Akin,creștinismul întotdeauna a folosit biblia ca și o pistă de scapare,evadare din viața reală.
Acum nu avem nimic de făcut,Akin! Înțelege că o să murim și punct,existența noastră o să se ducă pe brânză pentru veșnicie.
-Wallter,dar nu cumva scrie acolo că el dă ploaie și peste cei răi și peste cei buni?
Eu m-am convertit la creștinism din prisma ta,chit că ești cel mai convins ateu pe care l-am cunoscut.
Dar în urma întâmplării care ne-a pricinuit închisoarea,adică cea cu acel călugăr nebun... eu mi-am dat seama că trebuie să reduc creștinismul la esențe.
Și creștinismul redus la esențe înseamnă Isus... Isus înseamnă salvarea noastră a tuturor.

Ochii lui Wallter luceau neîncrezători,însă expresia lui Akin trăda atât de mult sinceritatea sa încât scepticul grupei nu mai avea niciun chef să-l contrazică.
Se întinse puțin anevoie,greoi și îl mișcă pe David ca să se trezească.

David dormea adânc cu capul pe betonul rece pe care stăteau toți,învelit cu propia-i cămașă de pușcăriași primită de la deținători.
Fața i se murdări de la betonul nisipos pe care stătu și se plânse de niște dureri îngrozitoare de spate, ridicându-se.
-Somnul dulce te-a dus pe țărmuri înveselite cu petreceri,pepeni și gagici,ha?
Întrebă Wallter,văzându-l cum se șterge la gură de balele care le-a împrăștiat în timpul somnului.
-Pe dracu,tată...
Am visat că un înger acoperit de lumină cu hainele albe ca și varul,cu o aureolă deasupra capului și îmbietor de felul,m-a vizitat.
Am visat că mi-a zis numele său,fiind Micah.
Se uită la mine îndelung,apoi mi-a făgăduit că ne va ajuta să scăpăm din închisoarea aceasta și nu vom muri,căci și noi am răzbunat sângele celor care strigă din pământ omorându-l pe Konasenkov.
Dar până la urma urmei,desigur... visele tot vise!
Cine să se încreadă în ele.

Akin plin de speranță aproape tresări la auzul celor spuse de David,îl privii pe Asani cu bucuria citindu-se fața-i și zise:
-Vezi, Asani? Miracolele există,ți-am zis eu că există!
Însă Asani nu era prea încântat de cele spuse de vărul său,stând în aceeași poziție ca și Wallter,privind în pământ spuse:
-Akin... maturizează-te,l-ai auzit și pe David,visele doar vise. Vin și pleacă,vin și pleacă,vin și pleacă.
Wallter aprobându-l din cap pe Asani,se mișcă puțin mai fără speranță,așteptând ca din clipă în clipă să se deschidă ușile cele mari și să îi omoare cineva.

Un sunet puternic ca și o spărgătură se auzi pe hol în cele din urmă,apoi strigăte îngrozite ale pasnicilor păreau să umple atmosfera.
Limba extraterestrilor se auzea din văzduh,însă puteau jura toți că auzeau și câteva cuvinte în limba engleză dintre aceștea:"omorâți-i,omorâți-i" se auzea strigându-se cu tărie în engleză.
Se auzi de asemeni că cineva umblă la ușa celulei lor,ceea ce a fost de ajuns ca vitejilor de până atunci să le înghețe direct sângele în vene.
Teroarea morții îl cuprinse pe Wallter,privind cu fața terifiată precum ceilalți,începu disperarea printre ei la gândul morții.
Parcă îl și vedea pe moartea cu coasa plimbându-se rânjind printre ei,vrându-le sufletele.

După un suspans ce păru o eternitate întreagă,ușa cea mare și verde se deschise,iar în dreptul ei ca și un mare învingător nu era nimeni altul decât Roger.
Lacrimi de bucurie le țâșniră din ochi familiei Allen,David fără să se controleze îi sări în brațe omului din dreptul ușii și îi spuse:
-Te-am visat,te-am visat,știam că vii!
-Este chiar un miracol! Strigă Akin încântat,este răspunsul lui Dumnezeu pentru rugăciunile mele!
Iar Wallter se ridică înlăcrimat și el nu mai puțin decât David și mărturisindu-și groaza care-l cuprinse,exclamă către Roger:
-Oskar,bunul meu prieten,mi-am pierdut orice nădejde că mai ai să vii,dar iată-te acum aici!
-Și nu este doar atât,băieți! Spuse acesta îmbrățișându-l pe David.
Armata SUA a cucerit și Atlantida,atât a fost! I-am învins,Atlantida a căzut!
Încă un pas doar mai avem,încă un pas să salvăm pământul.

Îi conduse pe toți afară ca să le dea haine mai groase,lăsându-se noaptea și fiind frig în Atlantida.
Ei erau îmbrăcați decât într-un fel de pijamale de închisoare pe care i le-au dat extratereștrii în momentul încarcerării lor.
Peste tot erau doar soldați americani în baza extraterestră, fluturând și lipind pe pereți steaguri SUA sau steaguri NATO.
-După cum v-am spus băieți,după acest miracol doar un pas mai avem noi până la salvarea pământului din forțele noastre.
După ce au aflat extratereștrii că l-ați omorât pe acel călugăr aici în Atlantida,voi americani sau vorbitori de engleză toti,s-au aliat în mod official cu Rusia și vor distrugerea americii.
Rușii sunt tare naivi,nu știu intențiile reale ale extratereștrilor,intențiile lor să șteargă pământul de pe axa universului doar spre expansarea unei autostrăzi stelare.
Noi suntem nevoiți să apărăm pământul acum,noi suntem pământul!

După toate cele spuse,ieșiră toți din baza extraterestră unde așteptau mii de soldați afară.
Ceea ce îl făcea pe Wallter să se mire grozav,căci nu înțelegea cum atâtea nave de soldați au putut intra în Atlantida prin vârtejul de pe mare.
Printre ei,cu lacrimi în ochi,aștepta și Casilda nevasta lui Roger.
Pe dată când îi văzu îi îmbrățișă pe Wallter și David,ca să își arate recunoștința pentru că iau salvat viața în New York.

Mirarea le-a fost și lor la fel de mare văzând-o pe ea,precum și femeii i-a fost văzându-i pe ei.
Soldații se păreau a fii la cuvântul lui Roger,ce ordonă să rămână o colonie întreagă provizoriu în Atlantida.
În final,se îmbarcară toți unul după altul în vasul dinspre SUA gata să salveze pământul.