RĂPIREA

INFORMATORUL

   Noaptea era încă pe departe de a se sfârși,fiind abia ora 05:32 dimineața,într-o toamnă târziile când zorile întârziau să apară.
Wallter,Roger și Akin au primit toți o cameră comună la birtul din pădurea unde se aflau accidental.

   Niște paturi deloc moi,cu saltele tari ca și piatra și niște pături cu așternuturi murdare îi aștepta în camera care era prezentată de bătrâna doamnă ca și:"decentă".
Erau siguri că insectele și sobolanii flămânzi nu putea să lipsească din camera murdară,dar cu toate astea nu o puteau refuza,fiind cea mai bună dintre variante.
Trebuia fără niciun "mâc" să se mulțumească cu o căniță de lapte fierbinte și spumos,apoi eventual niște rugăciuni către sfinți ca să nu fie mâncați de rozătoare.

Trebuia să se chinuie fiecare dintre ei ca să reușească detașarea fața de problemele propii și să adoarmă cât mai era din noapte mai departe.
Când vise necurate și gânduri încețoșate bântuiau mintea slăbită a lui Wallter cel ce încercă să adoarmă,un glas familiar îl auzi de sub geam, purtând o vastă discuție cu cineva.
-Mai e puțin și vom mânca ficații tuturor oamenilor ascunși aici,datorită eforturilor tale,Helly!
-Mai puțină vorbă,mai multă plată,vreau ce mi se cuvine mie și să părăsesc dracului odată această afacere murdară!
Zise glasul ușor timorat,glas ce aparținea lui James Helly,adeverindu-se toate presupunerile lui Wallter că nu s-a schimbat deloc.
-Ascultă Helly,fă alegerea cea bună ca să nu regreți în ziua de pe urmă... îl încurajă extraterestrul ce se îndepărtă ușor de birt după ce l-a plătit pe trădător.
-În biblie scrie:"nimeni nu poate sluji la doi stăpâni,căci ori va iubi pe unul și va urî pe celălalt,ori va nesocoti pe unul și va iubi pe celălalt".
Răspunse Helly în timp ce extraterestrul se îndepărta în noapte,sub lumina zorilor ce se ridica cu greu.
-Să te ajute dumnezeul tău să slujești stăpânului care trebuie!

Wallter duse speriat la gură cănița cu lapte spumos și fierbinte,luă două înghițituri,apoi se întinse terifiat în pat căci se vedea pierdut alături de toată lumea.
Atât i-a trebuit,că adormi aproape instant,înlăcrimat din cauza gândului fugar ce-i alergă tot spre familia-i dispărută.

Se trezi într-un târziu,mișcat fiind de Roger și Akin,părându-se că zorii au acoperit de tot cerul,sosind dimineața.
Cum se trezi,lui Wallter îi tremurau dinții-n gură de frica conversației pe care o auzise în noaptea precedentă,doar că nu mai realiza de era vis ori nu.
Deci,se gândi să tacă și să-i fie cu iertare că ține un astfel de secret față de prietenii săi,nu voia să descopere informații până nu îi era clar totul.

Pașii lor lenți zici că se lipeau de podeaua murdară făcută din lemn putregăit,pe când Roger deschidea cu greu ușa atârnată de la camera-i dărăpănată.
Luară cale unul după altul pe scările vechi,sterse de culoare și slabe,căci dacă călcai puțin mai tare se rupeau pentru vecie.

Coborâră jos în sala birtului,unde oameni săraci și presupuși salvați de la moarte,mai mâncau ce mai mâncau și mai beau ce mai beau.
La aceeași masa ca și data trecută însă,mâncând și el mâncărurile sărăcăcioase de pe acolo,stătea James Helly așteptându-i tocmai pe ei.
Se îndreptară direct într-acolo,iar masa ce odată era ocupată doar de-un loc acum era plină de oameni ce au sărit ca lupii pe James Helly.
-Cum a fost prima noapte în umilul,dar decentul nostru birt de pustietate?
Dacă-mi iertați îndrăzneala și îmi permiteți să întreb.
Se adresă lor James Helly,luând o bucătură din bacon-ul prăjit pe care-l savura.
-O noapte tare lungă,o noapte cu tot felul de vise din cauza celor întâmplate... răspunse respectuos Roger,privind spre Wallter ce părea a fi gata să erupă ca un vulcan.
-Dar mai bine lasă tu politețea... interveni destul de furios Wallter,comandând între timp ceva de mâncare și băut pentru toți.
-Mai bine să trecem direct la cele serioase,ai zis că ne poți ajuta,nu? Cum?
-Pe viața mea,Wallter! Pe viața mea,da ,pot!
Am lucrat cu extratereștrii atâta timp,până ca conștiința să mă dejoace.