RĂPIREA

GABRIEL

    Glasuri de îngeri care strigau,cântând cu trâmbițe de arhangheli se auzeau răspândind viață peste tot pământul adormit de moarte.
După șapte ani de necaz,războaie și bombe,Domnul brăzda pământul,ultimii credincioși fiind răpiți la ceruri ca să întâmpine pe Isus în văzduh.

   Era o bucurie cum nu s-a mai văzut pentru cei mântuiți,era o bucurie cum s-a mai văzut pentru că urma o nuntă cum nici în povești nu s-a pomenit,Isus cu biserica sa.
De aceea îngerii cântau pe cerurile înalte:"Slavă,Slavă Mielului care muri pentru oameni,judecătorului care are să judece pământul și mirelui ceresc."

  Ultimii oameni care aveau parte de răpire,priveau din zare spre pământ cum toate cadavrele morților se ridică de sub noroaie și prind iar suflare de viață.
Ultimii oameni care aveau parte de răpire vedeau pe răi și pe buni ridicându-se din adâncuri,mic și mare,bogat sau sărac inviau dând vadul morții la o parte,pentru judecată.

   Cei care inviau pentru salvarea veșnică și pentru viața veșnică se aflau în corpuri de slava,gândite să nu mai vadă putrezirea vreodată.
Corpuri strălucitoare de lumină le înlocuiau corpurile vechi și dătătoare de amar care lăsau un gust de acru în gură.

  Însă cei răi care inviau pentru judecata de apoi și pentru iadul de foc,se găseau în aceleași corpuri sortite putreziciunii,aceleași corpuri de carne și sânge închegeate de veacuri trecute.
Ei se ridicau cu aceeași mânie în ochii lor de păcătoși ordinari,aceeași furie împotriva mielului slavei o aveau și aceleași pofte trupești sortite focului.

   Printre ei,din mormântul său dărăpănat și lovit de bombe,din adâncurile pământurilor unde suflet de viețuitoare nu ajunge,se ridică Wallter Allen privind confuz.
Întoarse capul în stânga și-n dreapta unde ochii-i mirați vedeau cum restul cadavrelor se ridicau la viață,bune sau rele,mari sau mici,bogați sau săraci.
Unii făceau gălăgie neînțelegând,alții plângeau rupându-și dinții de la jumătate,pe când alții în inimile lor mârșave doreau luptă și vărsare de sânge.

Wallter nu dorea nimic din toate acestea,dorea să afle ce se întâmpla,deși în adâncul său știa foarte bine dar se îndoaia până-n ultima clipă.
Lângă el venii de îndată un arhanghel trufaș,înalt,acoperit de lumină,luând loc înaintea sa,acoperit de penele aripilor lui mari.
Wallter se trase puțin în spate,înspăimântat și plin de groază din cauza îngerilor care cântau zburând în ceruri și a ființei celeste ce-l privea cu tristețe.

-Wallter Allen,e o adevărată durere pentru mine să ne întâlnim în acest context! Zise îngerul cu glas puternic ce sfărâma munții și despica marea.
-Cine ești,unde sunt și ce vrei,ființă angelică ce-mi stai în față!?
Ce s-a întâmplat cu mine și de ce am ajuns aici,nu cumva sunteți tot voi...extratereștrii!
-Nu Wallter,sceptic ce ai rămas fără pic de credință în Domnul iubirii ce s-a jertfit pentru sufletul tău slab.
Învierea de apoi te-a găsit cu o sumedenie de păcate nelepădate,eu sunt îngerul tău păzitor rânduit a te trezi și a te face conștient de toate.

-Învierea de apoi!? Exclamă Wallter în lacrimi,aruncându-se la picioarele îngerului,trăgându-l de poalele hainei sale luminate.
Dar eu nu am putut crede în aceasta,nenorocitul de mine!
Spune-mi că nu,te rog,spune-mi că nu!
-Ba da,Wallter! Ba da...
Fu verdictul îngerului când Wallter izbucni într-un plâns de moarte,aproape înghițindu-și limba.

-Eu sunt Gabriel,Wallter,îngerul tău păzitor...
-Mai vreau o șansă Gabriel,dacă mă iubești înger al luminii,nu lăsa sufletul să piară uitat în veacul nopții fără de capăt!

Gabriel însă stătea drept în picioare fără a zice nimic,știind foarte bine că nu mai putea mijloci deloc pentru scepticul înviat.
-Wallter,eu sunt îngerul tău păzitor,trebuie să te fac conștient de toate acestea.
Am fost acolo când erai creștin și flacăra iubirii lui Hristos îți umplea inima și netezea cărarea.
Am fost acolo când mergeai mântuit pe calea vieții alături de familia ta,spre biserică.
Ați fost niște stâlpi ai bisericii,o familie cum nu s-a mai văzut de credincioși gata de moarte pentru credință.
Până când Satana ți-a umplut mintea,ai devenit plin de tine și te-ai îndoit,făcând pact cu Moartea pentru vecie.