RĂPIREA

ATLANTIDA

      Apa rece a mării le inunda celor trei ființe umane nările pătruzându-le astfel toată ființa,până-n capul oaselor.
Trupurile lor începeau a pierde din greutate în apa mișcătoare a vârtejului ce îi purta tot mai departe de nava pe ici și colo.
Nava se rupse în două părți,despărțindu-i oarecum pe Wallter și David de bătrânul Igor,însă toți se îndreptau spre aceeași destinație.

   Vârtejul îi purta spre fundul mării,iar ținându-și ochii deschiși pe cât cu putință,Wallter văzu urâțenii teribile:
Un bebeluș mort pe fundul mării,ce murise cu ochii deschiși și încă nu putrezise.
Părea a-l fixa cu privirea însuși pe Wallter,care la vederea acestuia se minună și cutremură în ființa sa,de-a dreptul.
Deparcă nu era de ajuns,cadavrul mamei sale zăcea fix lângă el,stând pe una dintre mâini căci cu cealaltă părea a-și atinge copilul cu vârful degetelor.
Între cadavre era așezat falnic și măreț,un cufăr plin cu bogății dar absolut degeaba pentru situația în care se aflau cele două foste ființe umane.

Alte bărci,vapoare și nave scufundate se mai vedeau pe fundul mării precum sute de pești le explorau ca pe nu știu ce țărm nemai văzut.
Marinari viteji morți,oameni cu seama și femei frumoase în diverse stadii de putrezire,unii erau doar oase de-abia mai observai că era cândva un om.

Și se părea că în fundul vârtejului se vedea o lumină,o lumină mică și firavă care totuși creștea tot mai mare cu cât se apropiau de abia mai ținându-și respirația,cei trei spre ea.
Când erau suficient de aproape încât să-i orbească lumina,Wallter nu-și mai putu ține aerul nici măcar o secundă și inhală cantități enorme de apă în plămânii săi goi de oxigen.
Văzându-și moartea în fața ochilor,începu a tuși și răcni asemenea unui animal,vomitând apă întruna.
Traversând într-o clipeală de ochi lumina cea mare,ce dinauntru părea a fi o gaură neagră,cei trei oameni au fost trântiți pe malurile unei mări,cu nisip fierbinte.
Acoperindu-și fața ca să se steargă de sudoare și scuturându-și parul de praf și alte mizerii,David se ridicase pe dată.
-Nu pot să cred că încă suntem vii!
Exclamă el,ajutându-l și pe Wallter să se ridice,care tușea din toți plămânii scuipând apă încontinu.
-Domnului Dumnezeu nostru să-i slujești și doar lui să îi aduci slavă pentru aceasta!
Răspunse bătrânul Igor,ridicându-se și el plin de nisip greoi.
-Ceea ce am văzut totuși pe fundul mării nu voi uita niciodată,câte zile mai am pe acest pământ.
Cadavrul acelei mame și pruncul ei,era recent! Cei doi nu muriseră de multă vreme.
Ridică problema Wallter,încă mai tușind sec apa ce o inhalase dinainte să iasa din vârtej.

Igor Konasenkov râse ironic,apoi îl privi pe Wallter cu aroganță:
-că te crezi tu primul care ar fi încercat să pătrundă în Atlantida,tinere Wallter.
Ei bine,nu ești! Și ai fi murit,ca toți ceilalți ce au mai încercat,dar diferența am făcut-o eu căci Domnul a fost cu mine.
-Cu tine,dar nu și cu bebelușul acela mort pe fundul mării...
-Sinistru?
-Firește! Pentru Dumnezeul atotiubitor și drept este foarte sinistru!
-Dar și dacă l-a mântuit și l-a scutit de o potențială viață grea pe pământ,cu posibilitatea de a nu mai ajunge în rai?
-Tot nedrept ar fii!
-Voi ateii,mereu mă faceți să râd îngrozitor,aveți un răspuns la toate dar vă bazați doar pe inteligența voastră.
Fii mulțumitor pentru viața pe care tot bunul Dumnezeu ți-a păstrat-o,ateule!
-Și poate că tu ar trebui să vorbești mai puțin și să ne dezvălui calea spre oraș,bătrâne!
-Poate că tu vrei să nu mai vorbești deloc,tinere! Sau vrei să te las eu fără grai?
Ne aflăm la porțile orașului Atlantidei,privește doar puțin în depărtare și uita-te la băgare de seamă ce porți mari și de nepătruns ne așteaptă acolo.

Acestea fiind zise,cei trei o luaseră la picior prin nisip către porțile mari de fier ale orașului extraterestru ce se afla înaintea lor.
-Că vine vorba de Dumnezeu...
Tu ce crezi despre răpire,părinte?
Îl întrebă David,călcând mai aspru ca să grăbească pasul după tatăl său ce o luase puțin înainte.
-Numa' răpiri aveți în cap...
Răspunse flegmatic bătrânul,apoi continuă:
Nu e de la Dumnezeu,el nu în chipul acesta lucrează!
Să-i judece Domnul la judecata cea de obște pe cei care gândesc erezia aceasta.
-Păi și atunci,cine răpește pe cine..?
-Ce întrebi,tinere?
Nu e destul de clar că dihaniile acestea extraterestre fac atât de mult rău lumii?
Dumnezeu să facă dreptate!