Capitolul 1- Părinții.

29.2K 1.1K 82
                                    

-A născut? întrebă Brandon, privind pierdut către moașa care ieşea pe uşă blocului operator.

Era o femeie mărunţică, durdulie, cu părul roşu. Zâmbetul îi stărui pe buze în clipa în care îi întâlni privirea. Avea un halat alb şi o bonetă la fel de albă. Imaginea ei te putea duce cu gândul la un înger păzitor.

"Îngerii aduc numai veşti bune, nu?" se gândi el îngrijorat.

Doar că de această dată, Brandon nu era sigur de veştile pe care urma să le primească cu privire la soţia lui. Aproape simţi cum rămâne fără aer, până când femeia începu să vorbească.

-Taticule Evans, felicitări! Doamna Evans a născut două fetiţe superbe. O să poţi merge să le vezi, imediat ce vor fi duse pe salon, răspunse moaşa, cu voce calculată.

Brandon respiră uşurat, înainte să vorbească din nou.

-Si Georgina? Ea este bine?

-Nu-ţi pot da prea multe detalii, însă îţi pot spune că nu se simte prea bine. A pierdut foarte mult sânge. În timpul operaţiei au survenit unele complicaţii, în urma cărora s-au luat nişte decizii drastice. Dacă trece de această noapte, sunt şanse mari să fie bine. Acum se află la terapie intensivă şi nu este conştientă. Îmi pare rău. Mai multe, vei afla de la medicul care o are în grijă.

Brandon îşi ridică mâinile şi le trecu uşor prin păr, îşi aplecă capul şi brusc simţi cum rămâne fără aer. Georgina era soţia lui de trei ani. Fratele lui mai mare, Adam, le făcuse cunoștință la o petrecere. Deşi Adam nutrea pentru ea sentimente mai adânci decât cele de simplă prietenie, Georgina se îndrăgostise la prima vedere de Brandon şi astfel începu povestea lor. S-au căsătorit la trei luni după ce s-au întâlnit, chiar dacă asta a dus la ruptura definitivă a relaţiei dintre Brandon şi Adam. În ultima perioadă relaţia dintre Brandon şi Georgina nu mai era ca la început, însă el spera că totul va redeveni ceea ce a fost, o dată cu naşterea fetiţelor. Nu era sigur dacă sentimentele lui pentru Georgina mai puteau fi reaprinse, însă spera ca să poată, de dragul fetelor, să menţină o relaţie bună. La fel de nesigur era şi pe ceea ce simţea Georgina pentru el. În ultima perioadă fusese foarte rece şi distantă şi nu o dată îi aruncase în faţă, faptul că nu-l mai iubeşte şi că nu-i va permite să stea lângă ea şi fete.

-Doctorul o să vină să vorbească cu tine. O să-ţi explice tot ce vrei să ştii, îi mai spuse moaşa, salutând timid. Acum... dacă vrei poţi merge câteva minute la soţia ta. Nu este conştientă, dar sunt sigură că-i va face bine să te ştie lângă ea. E la terapie intensivă. Nu vei avea voie să stai mult, aşa că grăbeşte-te.

Brandon se gândi că Georgina nu ar fi de aceeaşi părere cu cele spuse de moaşă, însă îşi dorea ca aceasta să aibă dreptate. Îi zâmbi timid şi o salută printr-o mişcare din cap când asistenta îi întoarse spatele şi intră pe uşa pe care tocmai ieşise.
Rămase câteva secunde cu gândurile pierdute, apoi respirând adânc îşi şterse palmele umede de marginea blugilor şi împinse de uşa care ducea spre terapie intensivă. Privi cu ochi mijiţi în jurul său, acomodându-se cu lumina difuză şi încercă să ignore înţepătura şi presiunea pe care o simţea în jurul inimii. Trase adânc aer în piept, gândindu-se că l-ar putea ajuta, însă gheara ce i se strângea în jurul cordului din ce în ce mai tare, îi îngreuna procesul. Se simţi dintr-o dată foarte ameţit şi fără vlagă, neputând să-şi umple plămânii cu aerul necesar. Întinse mâna spre unul dintre pereţi şi se sprijini, lăsându-şi capul aplecat spre în faţă. Nu ştia foarte multe lucruri despre medicină şi efectuarea unei manevre de prim ajutor, dar simţea ca această poziţie îl ajuta cât de cât să respire. Simţi cum nu se mai poate ţine pe picioare şi cum corpul îi devine din ce în ce mai greu. Încerca să înainteze un pas, spre uşa din faţa lui, însă nu se putu mişca. Începu să se panicheze. Încerca să strige după ajutor, însă gura lui rămase deschisă fără să scoată vreun sunet. Îşi simţi urechile înfundate, ochii i se înceţoşară şi un văl negru îi acoperi mintea. Într-o fracţiune de secundă, se prăvăli jos, pierzându-şi cunoştinţa.

JURNAL DE FAMILIE  (Finalizată)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum