Grace stătea în holul de așteptare al spitalului privind plictisită pe fereastră. Davina inca nu se intorsese de acasa, asa ca tot ce avea de facut era sa astepte. Fara chef se aseza pe unul din scaune și inchise ochii.
" Era o zi minunata de vara. Verile in Los Angeles erau calduroase, spre sufocante, dar ea care se nascuse si crescuse acolo, era obisnuita cu temperatura. Statea la terasa si savura in liniste o cafea. Laptopul il avea deschis, insa nu avea chef sa lucreze, asa ca in acel moment era doar de decor.
Un barbat cam de aceeasi varsta cu ea, statea in fata ei zambindu-i strengareste. O privea si primul lucru pe care il observa la el au fost genele lui lungi si dese care ii umbreau ochii mari si caprui. Ii zambi si ea insa mult mai timid. Isi muta privirea catre traficul lejer al acelei ore si catre trecatorii razleti care se perindau prin fata ei, incercand sa evite sa-l mai priveasca. Cu coada ochiului insa il vazu cum se ridica de la masa lui si se apropie de ea.
-Buna! Scuze ca te deranjez. Ai cumva sa-mi imprumuti un pix?
Grace ridica privirea catre el gandindu-se daca incerca doar sa se bage in seama cu ea sau chiar avea nevoie de un pix. Nu parea ca ar fi in timpul serviciului. Era imbracat lejer, blugi, tricou si tenesi, dar chiar si asa arata spectaculos. Isi arunca un ochi catre masa unde statuse pana atunci vrand sa gaseasca vreun indiciu cu referire la nevoia lui.
Dupa cateva secunde in care toate acestea ii trecusera prin minte, se rasuci catre geanta asezata pe scaunul de langa ea, cotrobai putin apoi scotand un pix, spuse:
-Poftim! Poti sa-l pastrezi. Mai am destule.
Tanarul ii zambi cuceritor si fara sa astepte invitatie, isi trase scaunul din fata ei si se aseza. Lua pixul intins de Grace si il stranse in palma.
-Numele meu este Ryan Brandshaw.
Grace privi atenta catre el, fiind sigura ca pixul fusese doar un pretext. Ii placea de el asa ca se lasa prinsa in joc.
-Dalida, raspunse ea sec.
-Dalida! Precum cantareata?
-Mda! Mama a fost fan... asa ca e de la sine inteles restul, spuse Grace, razand.
-Ai un nume foarte frumos. E altfel.
-Multumesc. Este intradevar altfel.
-Ce faci aici in plina zi? intreba Ryan, lasandu-se pe spatarul scaunului.
-Pai, muncesc! raspunse Grace, razand. Desi nu pare, stiu... chiar muncesc.
-Ce muncesti?
-Sunt arhitect. Acum lucrez la o noua constructie si biroul mi se parea prea sufocant. Asa ca am decis sa iau o gura de aer. Dar tu?
-Eu sunt liber astazi. Te deranjez? Pot sa-mi comand o cafea?
-Nu voi mai sta mult, insa e ok. Nu ma deranjezi, raspunse Grace, incepand sa-si stranga laptopul si foile de pe masa.
Ryan facu semn chelnerului si in cateva minute o cafea aburinda statea asezata in fata lui.
-Tu vrei ceva? intreba el, aratand catre ceasca ei de cafea aproape goala.
-Nu multumesc! E suficient pe ziua de astazi. Sunt deja la a treia doza de cofeina.
-Am inteles!
Cateva secunde stanjenitoare de liniste se asternura intre ei, Ryan privind-o admirativ.
CITEȘTI
JURNAL DE FAMILIE (Finalizată)
Romantizm„Dragoste, ură, amărăciune, bucurie, tristeţe, încântare, confuzie, teama, mânie, dorinţa, vinovatie, rușine, remuşcare, regret... Şi nu poţi controla niciunul." Jurnal de familie- Patru destine impletite, patru fortărețe ce se ating fără să se conf...
