-Pe unde umbli? întrebă Alba, ridicandu-se de pe scaun și venind spre Adam care tocmai ieșea din lift.
-Am fost sa vorbesc cu doctorii, răspunse acesta, sarutandu-i incet un obraz. Ai ajuns de mult? Unde este tata?
-S-a dus pana la masina. A uitat sa ia certificatul de casatoriei al Georginei cu Brandon. Trebuie sa mergem sa înregistrăm fetele.
-Am inteles. Scuza-ma putin, spuse Adam, intorcandu-si capul si privind atent prin sala de așteptare.
Grace era intinsa pe doua scaune cu geanta lui de voiaj sub cap. Dormea! Adam zambi si se indrepta in liniste catre ea. Se aseza pe scaunul din fata ei fara sa faca zgomot, dar Grace ii simti prezenta si deschise ochii.
-Hei! Bine ai revenit, spuse incercand sa se ridice. Auuu! Am intepenit aici.
-Abia m-am intors. N-am vrut sa te trezesc, raspunse Adam zambind.
-Nu m-ai trezit tu, ci scaunele astea incomode, spuse ea, masandu-si mijlocul cu ambele maini.
-Cred ca ai nevoie sa te intinzi intr-un pat cat de curand. Asta daca nu vrei sa cazi din picioare. Nu arati prea bine.
-Nu vreau sa merg acasa. Ma voi duce sa inchiriez o camera la un hotel in apropiere. Nu m-as simti prea bine sa stau in aceeasi casa cu cei doi. Dar ca sa pot face asta trebuie sa astept ca Davina sa isi faca simtita prezenta aici. Nu o pot lasa pe mama singura, zise ea, cascand.
-Am inteles. Acum a sosit si mama mea, asa ca eu voi merge acasa in cel mai scurt timp. Vrei sa luam pranzul impreuna?
-Este deja ora noua. Crezi ca e ok daca ne intalnim mai spre seara? As vrea sa pot face un dus si sa dorm macar doua ore inainte sa revin aici.
-Este perfect. Uite numarul meu de telefon, ii spuse Adam scotocind in geanta dupa o carte de vizita. Ma suni daca intervine ceva. Acum ma scuzi, dar trebuie sa merg inapoi la ai mei.
-Perfect, spuse ea, luand cartea de vizita si indesand-o in buzunarul blugilor. Ne auzim mai tarziu. Te sun sa stabilim unde ne vedem.
-Ok, raspunse el facandu-i cu ochiul.
Ridicandu-se de pe scaun isi lua geanta pe umar si merse catre locul unde o lasase pe mama lui.
-Cine este fata? intreba Alba, in soapta.
-Este o prietena, raspunse Adam, fara sa dea prea multe detalii.
Tranti geanta jos si se aseza langa mama lui.
-Trebuie sa vorbim, dar as vrea sa-l asteptam si pe tata, ca sa nu fie nevoie sa repet de doua ori, zise Adam oftand, luandu-si o fata ingrijorata.
-S-a intamplat ceva? E vorba de Brandon? De Georgina? intreba Alba iute, respirand dintr-o data mai repede.
-Daca te agiti asa nu iti mai spun nimic. O sa va povestesc ce am vorbit cu doctorii, dar pentru asta am nevoie sa stiu ca tu nu vei face vreo nefacuta.
-Nuuu, nuu ! Promit ca sunt cuminte, spuse Alba zambind in coltul gurii.
Nu era foarte sigura daca va putea rezista unei vesti mai putin placute. Stia ca se poate astepta la orice, tinand cont de situatia in care fiul si nora ei se aflau, dar tot nu voia sa se gandeasca la un alt deznodamant decat unul fericit. Adam era ingrijorat pentru ca nu stia cum vor primi parintii lui noile vesti. Asteptau in liniste fara sa-si dezvaluie nici unul gandurile. Boris nu intarzie sa apara, tragandu-si incet picioarele dupa el.
-Buna tata!
Il imbratisa scurt si se aseza pe scaun langa Alba.
-Am luat certificatul. Insa tot nu stiu cum se vor numi fetele, spuse Boris, frecandu-si incet tamplele. Sunt atat de stresat si furios ca nu am vorbit cu ei pana acum despre aceste detalii. Nu stiu de ce nu am facut-o.
CITEȘTI
JURNAL DE FAMILIE (Finalizată)
Roman d'amour„Dragoste, ură, amărăciune, bucurie, tristeţe, încântare, confuzie, teama, mânie, dorinţa, vinovatie, rușine, remuşcare, regret... Şi nu poţi controla niciunul." Jurnal de familie- Patru destine impletite, patru fortărețe ce se ating fără să se conf...
