JURNAL DE FAMILIE (Finalizată)

Capitolul 66-In bratele ei

Adam se incadra spre iesirea din Los Angeles pe drumul ce ducea spre rezeratia Yosemite. Un al saselea simt ii spunea ca acolo este locul unde Grace s-a refugiat. Conducea ca un nebun, stia ca are un drum lung de facut, dar avea atat de multe la care sa se gandeasca incat nu-si facea griji ca se poate plictisi.

Isi aminti de momentul in care el si Grace au facut cunostinta. De prima lor iesire la restaurant, de noptile pierdute pe holurile spitalului, de primul lor sarut, de weekend-ul minunat petrecut in Yosemite, de prima noapte de dragoste, de prima lor noapte petrecuta imbratisati. Isi aminti cu lacrimi in ochi de momentul in care a cerut-o in casatorie. A stiut inca de atunci ca ea este jumatatea lui si ca nimeni niciodata nu il va mai face sa simta ceea ce simtea pentru ea. In orice femeie se ascunde o poveste de viata si de moarte, insa in ea nu descoperise decat bunatate si gingasie. Nu-i inselase asteptarile. Chiar si atunci cand a ales sa plece, el a stiut ca ea isi dorea de fapt sa ramana. Stia insa ca asa le fusese scris. Sa fie departe, ca sa constientizeze cata nevoie aveau unul de altul. Dupa discutia avuta cu Ryan, Adam a inteles ca ea era totul pentru el si ceva in plus. O iubea pentru ca exista, o iubea ca il facea sa spere. A fost nevoie sa simta focul suferintei, ca sa-si dea seama ca fara ea, nimic nu ar mai fi putut fi la fel. El incurcase lucrurile atunci cand a ales sa ii ascunda relatia pe care o avusese cu Georgina, dar acum era hotarat sa isi indrepte greseala. Avea sa o aduca inapoi.

Nici nu simti cele trei ore de condus. Ajunse in parcarea unde Grace il ghida atunci cand au fost impreuna in Yosemite. Cobora din masina privind cu atentie in jur. O adiere sublima a vantului ii mangaie usor obrazul incordat. Adierea anunta sosirea iernii. Mai erau doar cateva zile pana la Craciun. Niste gaze plapande amortite de soarele care incinsese atmosfera pe tot parcursul zilei cautau adapost printre copacii ce inca aveau frunze. Ramurile erau scaldate in culoare si lumina, iar frunzele straluceau ca niste pietre de smarald. Soarele nu mai incalzea cu putere, grabindu-se sa-si gaseasca linistea in asfintit. Cerul era rosu, parca asteptand sa inghita mingea de foc intr-o clipita.

Inchise masina si porni cu pasi siguri pe cararea ce ducea spre restaurant. Nu stia sigur daca Grace se afla aici, dar parca ceva ii spunea ca nici prea departe nu este.

-Buna seara, spuse el cand intra in restaurant.

Aceeasi doamna intre doua varste il intampina cu zambetul pe buze.

-Buna seara, bine ati venit.

-Stiu ca o sa vi se para ciudat ce vreau sa va intreb, insa sunt disperat. Cumva din intamplare, logodnica mea, Grace Donovan, v-a trecut pragul in cursul zilei de astazi?

Doamna isi puse o mana la cap, parca incarcand sa isi aminteasca ceva.

-Astazi nu a venit nimeni la noi pentru cazare.

Adam se simti dintr-o data ca si cum i-a cazut cerul in cap.

Grace nu se afla acolo, iar el nu avea habar de un alt loc unde ar fi putut fi.

-Cel putin cat am fost eu aici, dar am lipsit vreo ora. Stati sa-mi intreb sotul. Poate el stie mai bine, spuse doamna facandu-i semn sa astepte.

Pentru un moment un gand ii inflori in minte: "Poate totusi nu m-am inselat si ea este aici."

Dupa cateva minute, in care Adam abia isi mai putea stapani nerabdarea, doamna iesi din spatele unor usi mari de lemn. Lua un registru in mana si il rasfoi incet. Un zambet larg ii aparu pe fata.

-Aha, este, da, logodnica dumneavoastra se afla la noi. A ajuns putin mai devreme. Cred ca se afla in camera. A zis sotul ca i s-a parut foarte obosita, probabil a condus mult. A tinut mortis sa i se dea o anume casuta, asa ca a trebuit sa astepte putin pana am mutat cuplul care era cazat acolo. Sotul meu a inventat o scurgere de gaze, va dati seama? spuse femeia razand.