JURNAL DE FAMILIE (Finalizată)

Capitolul 38-Jocuri ascunse

A doua zi de dimineata, Alba se afla in holul casei, batand din picior nerabdatoare.

-Haide Boris, te gătești mai tare decât o muiere, spuse ea, mustruluindu-l să se grăbească.

-Mai am sa-mi iau sacoul si cobor.

-Dumnezeule, pufni exasperată printre dinti.

-Sa stii ca nu pleaca nicaieri de acolo. Brandon ne asteapta.

-Pai asta este motivul principal, pentru care ma grabesc. Nu vreau sa ne astepte. Vreau sa fim acolo cand deschide ochii.

-Cred ca iti faci prea multe probleme, raspunse Boris in timp ce cobora treptele.

-Ai vazut-o pe Georgina in dimineata asta? intreba ea schimband dintr-o data subiectul.

-Am auzit-o la ea in camera, vorbea cu cea mica...

-Sa o anuntam ca mergem la spital? Crezi ca ar fi bine sa-i spunem sa mearga si ea cu Celine?

-Nu cred ca ar fi indicat. Oricum nu cred ca ne vor permite sa intram cu totii sa-l vedem. Cand ne intoarcem noi, va putea merge si ea.

-Georgina?! Georgina, vezi ca noi am plecat la Brandon. Vrei sa-i transmitem ceva? tipa Alba, ridicand privirea peste balustrada.

-Las-o nu mai striga, spuse Boris, tragand-o pe Alba spre iesire.

Georgina desi auzise cum cei doi se pregateau de plecare, ii ignora complet. Avea o stare de agitatie pe care nu si-o putea explica. Trase cu viteza sertarul dulapului in care Alba ii aranjase hainele, isi lua de acolo cateva lucruri, le arunca pe pat, apoi incepu sa se imbrace. O pereche de blugi scurti ce ii lasau la vedere picioarele subtiri si albe, un maieu lung cu un decolteu adanc care ii scotea in relief sanii proeminenti, nu era neaparat tinuta perfecta ce si-ar fi dorit sa o poarte, insa ii lipsea cheful de a-si da mai mult silinta. Dupa ce isi farda putin obrajii palizi, isi prinse parul intr-o coada de cal apoi se admira in oglinda, multumita de rezultat. Cotrobai prin sertarul in care se aflau hainutele copilei si dupa ce se arata nemultumita de tot ce ii pica in mana, nimeri o rochita verde cu buline galbene care contrasta puternic cu parul negru cu insertii de roscat al Celinei. Zambind incepu sa o imbrace si sa-i vorbeasca :

-Mergem sa-l vedem pe Brandon, mami da? Mergem sa-l vedem si sa vorbim cu el...

Fetita gangurea vesel, neintelegand mare lucru din ceea ce mama ei ii spunea.

Cand iesi din casa, valul de caldura incepea sa coboare. Era dimineata devreme, dar soarele deja incingea atmosfera facand-o aproape sufocanta.

Aseza copila in scaunul de masina, ii fixa centurile apoi grabita, se urca la volan de unde demara in tromba.

Dupa mai bine de jumatate de ora de mers Georgina tinandu-si in brate fetita, urca in liftul spitalului Memorial.

Cand ajunse la salonul de post terapie, un val de emotie ii inunda trupul.

-O sa fie bine... trebuie sa fie bine...

Apasa cu timiditate manerul usii, impingand usor de ea. Alba era asezata pe marginea patului, tinea mana lui Brandon in mana ei si o mangaia necontenit. Boris statea rezemat de scaun, povestea ceva, ceva ce pe Brandon il facea sa zambeasca.

Intra in incapere simtind cum picuri de sudoare ii curgeau pe spate.

Alba isi intoarse privirea catre usa si aproape ca nu-i venea sa creada atunci cand o vazu.

-Georgina? Nu-mi vine sa cred...Georgina... intra, Brandon tocmai intreba de tine.

Ea inainta timid, strangand mai bine la piept copila ce abia atipise.