Adam auzi alarma telefonului și începu să se foiasca în pat. Prosopul care îi înfășurase la un moment mijlocul, acum atârna de marginea patului, stând să cadă, singurul punct de sprijin fiind piciorul lui care încă îl fixa. Fara sa se sinchiseasca sa-l ridice, Adam se rasuci si prosopul ateriza pe parchet. Isi trase perna mai bine sub cap si incerca sa ignore alarma telefonului. Dupa ce si cea de-a doua serie de amanare a alarmei isi termina ciclul, Adam lua telefonul oftand si il opri. Il puse langa el si se intoarse cu fata in sus. Isi puse mainile in cruce sub cap si privind fix spre tavan ofta inca o data, mult mai adanc.
Cu sufletul prins in capcana amintirilor, Adam isi intoarse capul catre perna alaturata mangaind-o usor. Isi duse mainile la ochii si printr-un gest scurt le trecu si prin par, zabovind in dreptul tamplelor. Incepu sa-si maseze fruntea si inchise ochii.
"Georgina dormea in bratele lui. Capul il avea cuibarit in scurbura gatului lui, un picior era aruncat peste mijlocul lui, iar mana era asezata pe obrazul nebarbierit. Adam se trezise de ceva timp dar inca nu indraznise sa se miste, nedorind sa o deranjeze. Isi ridica mana care poposise pana atunci pe spatele ei gol si ii mangaie parul rosu care era rasfirat pe antebrat. Isi apleca fata catre capul ei si inspira adanc. Mirosul ii umplu narile si ii trezi simturile. Ofta adanc si murmura incet, aproape neinteles
-De ce te-ai intors tu in viata mea? Mi-era atat de bine fara tine. Abia ma regasisem... iar acum... acum nu mai stiu cine sunt si incotro sa o apuc... ce o sa se intample cu noi? Trebuie sa fac ceva...
O lacrima stinghera ii aluneca pe unul dintre obraji. Clipi de cateva ori din ochi ca sa impiedice si aparitia altora. Ofta si strangand-o mai tare la pieptul lui, ii saruta fruntea si parul.
Georgina toarse ca o pisica si isi lipi mai bine trupul de al lui. Gemu incet si se intinse sa il sarute. Ii atinse buzele incet cu ale ei si gudurandu-se deschise ochii.
-Te-ai trezit de mult? intreba ea, zambind larg.
-Cu putin timp inaintea ta, spuse Adam, cu voce scazuta.
Georgina il privi cu coada ochiului. Masurandu-l scurt se ridica in cot.
-S-a intamplat ceva? Esti asa intr-un fel...
-Cum sunt?
-Esti rece! Distant. Suparat. Ai patit ceva? ii zise ea, mangaind incet pieptul lui gol.
-Nu am patit nimic. Trebuie sa vorbim!
-Ce sa vorbim?
-Despre noi.
-Ce esti atat de incordat? Parca esti de piatra.
-Nu sunt de piatra. Sunt din carne si oase si cred ca a venit timpul sa constientizezi asta.
-Esti nervos si nu inteleg de ce. Am gresit cu ceva?
Adam trase adanc aer in piept, ii dadu mainile la o parte de pe pieptul lui si privind fix in ochii ei mari si senini, spuse:
-Cand ai ales sa ma cauti, la ce te-ai asteptat?
-Adam... eu te iu...
-Nu indrazni sa spui ca ma iubesti. Doar privindu-te imi dau seama ca toata mascarada asta trebuie sa inceteze... acum! Inainte sa-mi pierd mintea in dragostea astea obsesiva.
-Ce sa inceteze? Despre ce dracu vorbesti? intreba Georgina, ridicandu-se de pe pat si imbracand un halat asezat pe marginea scaunului.
Adam isi ridica corpul in sezut si isi rezema capul de tablia patului.
CITEȘTI
JURNAL DE FAMILIE (Finalizată)
Romance„Dragoste, ură, amărăciune, bucurie, tristeţe, încântare, confuzie, teama, mânie, dorinţa, vinovatie, rușine, remuşcare, regret... Şi nu poţi controla niciunul." Jurnal de familie- Patru destine impletite, patru fortărețe ce se ating fără să se conf...
