JURNAL DE FAMILIE (Finalizată)

Capitolul 42-Mustrări de conştiință

Adam coborâ treptele ce duceau spre bucatarie, cuprins de sentimente de vina. Nu intelegea cum de a permis sa se intample una ca asta. Era absolut socat de lipsa lui de reactie in fata Georginei. Credea ca nu-i va mai ceda niciodata si cu toate astea o facuse. Era constient de sentimentele lui pentru Grace, era sigur si de faptul ca nu mai simtea nimic pentru Georgina, insa cu toate astea, cazuse in plasa seductiei intinsa de cumnata lui. Toate aceste ganduri ii puneau mintea la grea incercare. Se intreba daca nu cumva Georgina pastrand aparenta unei intalniri accidentale, o facuse intentionat? Intalnirea lor din baie nu fusese intamplatoare, isi raspunse iritat. Georgina a provocat totul. Ea a folosit siretlicuri pentru a-l intalni iar el abia acum isi dadu seama de asta. I-a facut jocul si prin faptul ca a cedat, iar asta il umplea de vina din ce in ce mai mult.

Ajunse in hol si parca picioarele ca de plumb il tintuiau pe loc. Nu stia cum sa se comporte, nu stia cum va putea sa dea ochii cu Grace, stiindu-se atat de vinovat. Ii venea sa rada si sa planga in acelasi timp. Traia sentimente bizare, confuze, total contradictorii. Oftand, păşi in bucatarie si se indrepta catre Grace. Fara sa spuna nimic, se opri in bratele ei, incercand sa gaseasca alinarea de care avea nevoie. Pentru el, Grace era cea mai importanta. O stranse in brate, tragand adanc aer in piept.

-Hei, ce-i cu atata iubile dintl-o data? Nu v-ati satulat aseala, ca n-am putut sa dolm din cauza voastla? intreba Brandon, in timp ce privea amuzat catre cei doi.

-Mi-a fost dor de tine, ii spuse Adam iubitei lui, nebagand in seama remarca fratelui sau.

-Ai patit ceva? intreba Grace.

-Nu, raspunse Adam, sec.

-Pari abatut, esti sigur ca esti bine? Si cam aprins la fata. Ti-e rau? Te simti rau? intreba Grace punandu-si mana peste fruntea lui.
Adam incerca sa-si stapaneasca sentimentul de vinovatie care ii inunda trupul.

-Nu-ti face griji, iubito! Sunt bine. Am facut dus si am folosit apa putin mai fierbinte, poate de aceea sunt mai rosu, spuse Adam, fortandu-se sa zambeasca.

-Sigur nu ai nevoie de nimic? intreba ea, indepartandu-se din bratele lui.

-Doar sa stai langa mine, am nevoie de tine.

Grace il privi mirata, apoi se arunca din nou la pieptul lui.

-Intotdeauna voi fi aici pentru tine, murmura ea.

-Grace, ii sopti el numele, in timp ce se apleca spre ea si-i depuse un sarut scurt pe buze.

Ea se lipi mai mult de el si adanci sarutul, explorand adancimea moale a gurii lui, atingandu-i si mangaindu-i limba.

Adam desi incepuse sarutul nesigur, se lasă in voia pasiunii, dorinta lui devenind ca un puls care-i vibra in vine.

Acum mai mult ca niciodata ii venea greu sa creada ca Grace va fi a lui dupa ce va afla tot trecutul lui. Parca traia o fantezie, ceea ce fusese o realitate minunata, se risipise din cauza lui, in momentul in care cazuse in mrejele Georginei. Cand in sfarsit, Grace ii daduse un raspuns favorabil casatoriei, prostia lui a pus in pericol acest lucru. Ii era teama de repercursiuni. Ii era teama ca o poate pierde pe Grace.

-Bah, luati-va o camela. Faceti pofta la oameni, spuse Brandon, batand din mana facandu-le semn sa plece din fata lui.

Amandoi se uitara cu ochii plini de caldura catre Brandon, incepand sa rada.

-Ne scuzi, nu ne-am dat seama ca mai este cineva aici, spuse Adam, jubiland.

-Sunt atat de mic, incat nu ma obselvati. Oblaznicilol ce sunteti, mormai Brandon cu aceeasi dificultate in exprimare.

Grace se uita atent catre Adam, ii mangaie obrajii si apoi il trase de mana si il aseza pe scaun aproape de ea, acolo unde isi facea de treaba, aranjand porumbul fiert pe un platou.