Momentul in care toata lumea astepta ca Alba sa-si dea ultima suflare, fu unul deosebit de incarcat. Boris o tinu tot timpul de mana, soptindu-i cuvinte doar de el intelese. Adam si Grace stateau imbratisati, de-o parte a patului, iar Georgina si Brandon umar la umar, de cealalta parte. Celine fusese lasata in grija unei asistente, pentru a evita ca aceasta sa o vada pe Alba in asemenea stare.
Boris simtea si fara sa se uite pe aparat cum inima sotiei lui, batea din ce in ce mai incet, iar respiratia devenea sacadata. Cu degetele ii mangaie buzele si gura, acum eliberata de furtunul pe care respirase in ultimele doua zile.
-Te iubesc Alba... te-am iubit din prima clipa cand te-am vazut si te voi iubi pana cand voi muri. Sper sa ne intalnim cat mai curand, spuse el, sarutandu-i usor buzele.
Chiar in acel moment, aparatul care ii monitoriza functiile vitale, scoase un sunet care pur si simplu, Boris il simti pana in adancul sufletului.
"Gata, asta a fost", isi spuse el in gand, privind cu tristete chipul inert al Albei.
Medicul isi facu loc pe langa Boris vrand sa ii controleze pulsul Albei, apoi oprind monitorul se intoarse catre ei cu buzele stranse.
-Imi pare rau pentru pierderea suferita, spuse medicul, parasind la scurt timp salonul.
Nici unul nu putu sa isi gaseasca cuvintele pentru a raspunde ceva, fiind prea patrunsi de momentul dramatic prin care treceau. Au ramas nemiscati o bucata de vreme, privind cu totii la corpul fara viata al Albei.
-Trebuie sa merg sa o iau pe Celine. Nu este invatata sa stea cu persoane straine, spuse Georgina, spargand dintr-o data linistea.
-Mergeti... eu mai raman, adauga Boris, strangand mana sotiei lui, cu putere.
-Tata, trebuie sa mergi si tu, spuse Adam. Vor veni cei de la pompe funebre sa o pregateasca. Mai tarziu va trebui sa o luam sa o ducem la capela. Trebuie sa anuntam toti prietenii si cunoscutii si asta doar tu poti sa faci, pentru ca sunt prietenii vostri, iar eu nu-i cunosc.
-Da, ai dreptate, murmura Boris. Dar, vreau inca un minut...
-Noi suntem afara, interveni Grace tragandu-l pe Adam spre usa. Te asteptam. Stai cat timp ai nevoie.
Iesira pe rand si fara sa-si vorbeasca se asezara cu totii in sala de asteptare.
~~~
In aceea seara infirmierele pregatira trupul. Il imbracara si ii machiara fata cu precautie, asta dovedind groaza fata de actiunea lor. Ii inrosira obrajii si-i rujara buzele, facand-o sa arate ca in zilele ei cele mai frumoase. Daca moartea nu i-ar fi alterat trasaturile, Alba ar fi aparut foarte frumoasa si linistita, chiar impacata.
Cei de la pompe funebre au depus trupul la capela, locul unde pe tot parcursul noptii se perindasera oameni apropiati si cunostinte. Toata lumea era mirata de disparitia tragica a Albei. Era o persoana iubita in comunitate, asa ca pe nimeni nu a mirat faptul ca intrarea in capela era impanzita de flori, asa cum nu fusese niciodata.
A doua zi dupa slujba, Adam iesi in fata bisericii si se uita spre gradina. Pe aleea din fata se adunasera mai multe persoane. Puteau fi recunoscuti rudele, vecinii si prietenii parintilor lui. Undeva intr-un colt o vazu pe Olga si Davina. Putin mai in spate se afla si tanara care il cautase acum cateva luni pe Brandon. Nu-si mai amintea numele ei, insa ii retinuse figura pentru ca era foarte frumoasa. Purta o rochie neagra, pana la genunchi, mulata, era bronzata , iar parul blond il avea impletit intr-o coada pe spate. Era o aparitie, ce-i drept. Brandon veni langa el sprijinindu-se in baston. Privi desfasurarea de oameni ce asteptau sa o conduca pe Alba pe ultimul drum.
CITEȘTI
JURNAL DE FAMILIE (Finalizată)
Romantizm„Dragoste, ură, amărăciune, bucurie, tristeţe, încântare, confuzie, teama, mânie, dorinţa, vinovatie, rușine, remuşcare, regret... Şi nu poţi controla niciunul." Jurnal de familie- Patru destine impletite, patru fortărețe ce se ating fără să se conf...
