Adam iesi pe usa spitalului incarcat emotional si destul de stresat. Stia ca reintalnirea cu Georgina ii va pune simtamintele la incercare, dar era oarecum satisfacut de faptul ca nu o mai vazuse cu aceiasi ochi cu care o privise pana nu demult. Pe toata durata zilei, printre alergatura din spital si tinutul isonului Georginei, gandurile lui s-au indreptat de fiecare data catre Grace. Daca nu se intampla ca Alba sa cedeze, ar fi plecat mult mai repede sa se intalneasca cu ea.
In timp ce mergea linistit catre masina, scoase telefonul din buzunar si forma numarul lui Grace.
-Buna! spuse el imediat ce-i auzi vocea plina de veselie. Ce faci?
-Acum, o ajutam pe mama cu baia. Tu?
-Am terminat la spital. Sunt in masina. Ce vrei sa facem?
-Putem sa ne tinem de planul nostru, doar ca va suferi cateva modificari, spuse Grace razand.
-Care ar fi alea?
-Dupa ce termin cu baia, ii pregatesc mamei ceva de mancare, apoi sunt numai a ta.
-Asta nu poate decat sa ma bucure, imi place ultima parte, raspunse Adam cu tandrete.
-Atunci te invit la mine, ma poti asista in timp ce pregatesc masa, spuse Grace chicotind.
-Ajung in jumatate de ora. Spune-mi adresa.
Dupa ce primi indicatiile referitoare la adresa, Adam porni motorul masinii, incadrandu-se pe sosea.
Desi amintirile trecutului nu-i mai bantuiau mintea la fiecare pas, acum dupa reintalnirea cu Georgina, parca veneau tavalug.
"Adam statea pe terasa apartamentului sau, privind apusul. Dupa o lunga zi de munca, ce parea ca nu se mai termina, iata-l ajuns acasa, stand pe fotoliu si savurand un pahar de vin.
Inchise ochii, parca dorindu-si sa auda ceva mai mult decat zgomotul orasului, dar fu intrerupt de cateva ciocanituri in usa.
Se ridica cu greu, obosit fiind si merse catre sursa zgomotului.
Bataile acum devenisera mai insistente asa ca fara chef, Adam grabi pasul.
-Vin acum! striga el, incercand sa calmeze tumultul de batai care pareau ca-i vor darama usa.
Isi trase un tricou peste pieptul dezgolit si se uita pe vizor.
-Deschide, stiu ca esti acasa!
-Georgina? intreba Adam, fara sa schiteze vreun gest de a deschide. Ce vrei?
-Vreau sa vorbesc cu tine. Te rog. Deschide, altfel o sa urlu pana vor iesi toti vecinii...
-Nu mai avem ce vorbi. Pleaca, spuse Adam cu voce dura.
-Adam, te rog... deschide... vreau doar sa vorbim.
Adam se lipi cu spatele de usa si inchise ochii. Era prea obosit sa aiba orice fel de discutie cu oricine la ora asta, dar se gandi ca daca ar refuza sa-i deschida usa, Georgina ar fi fost capabila sa scoale blocul in picioare. Cu miscari lente si greoaie scoase lantul de la usa, apoi apasa clanta, deschizand usa de perete. Nu o pofti sa intre, nu spuse nimic, doar se intoarse pe calcai si iesi inapoi pe terasa.
Georgina consternata intra in hol, inchizand usa, apoi fara sa spuna ceva merse in urma lui.
Cand ajunse pe terasa, Adam isi relua locul pe fotoliu, isi urca picioarele pe cel de-al doilea, intentionat gandi Georgina, ca ea sa ramana in picioare.
-Nu vreau sa te deranjez. Nu stau mult.
-Spune ce vrei si pleaca, raspunse Adam, fara sa deschida ochii.
CITEȘTI
JURNAL DE FAMILIE (Finalizată)
Romance„Dragoste, ură, amărăciune, bucurie, tristeţe, încântare, confuzie, teama, mânie, dorinţa, vinovatie, rușine, remuşcare, regret... Şi nu poţi controla niciunul." Jurnal de familie- Patru destine impletite, patru fortărețe ce se ating fără să se conf...
