Weekendul celor doi trecu foarte repede, aproape pe nesimtite, iar drumul de intoarcere li se paru mai lung insa la fel de antrenant ca si cel de la ducere. Ajunsi inapoi in Los Angeles, duminica, ceasul indica cu mult peste ora pranzului.
-Ce vrei să facem? Mergem la spital sau trebuie să te schimbi? Aș vrea sa-l sun și pe tata să vad cum se mai simte mama.
-Nu am nici o problema daca raman imbracata cu aceleasi haine. Ma simt bine, raspunse Grace, ridicand din umeri.
-Atunci propun sa trecem cateva clipe pe la spital.
Adam indrepta masina pe soseaua ce ducea spre spitalul Memorial si in acelasi timp butona telefonul si-l suna pe Boris.
-Salut, tata! Ce faceti? Ce face mama? Cum se simte?
-Buna Adam. Alba este bine, este acasa. Eu sunt la spital sa-i aduc Georginei haine de schimb. Nu pot sta mult, nu vreau sa o las singura pe mama ta.
-Eu sunt acum in drum spre spital. Brandon cum se simte?
-Este in aceeasi stare. Stabil, dar fara imbunatatiri. Nu mai este nevoie sa vii, poti merge acasa. Georgina si fetele sunt bine.
-Bine tata, ne vedem acasa, atunci, spuse Adam, inainte sa inchida telefonul.
Zambind isi intoarce privirea spre Grace, intinzand in acelasi timp o mana peste genunchiul ei.
-Se pare ca mama este acasa. Tata e la spital si a spus ca nu mai este necesar sa mergem si noi. Fetele sunt bine, Brandon este in aceeasi stare, iar Georgina se simte din ce in ce mai bine, spuse mangaind-o usor.
-Asta inseamna ca mergem acasa?
-Da, raspunse Adam, intorcand masina si incardandu-se pe drumul spre casa.
Dupa jumatate de ora, Adam parca masina pe aleea pietruita din fata locuintei parintilor lui. Amandoi coborara din masina in acelasi timp. Adam veni pe partea ei si o inhata de mana pornind spre intrarea principala, unde Alba statea la umbra intr-un balansoar.
-Buna mama, spuse Adam zambind. Ma bucur sa vad ca esti mai bine.
-Buna ziua, murmura si Grace vesel.
-Buna copii. Pe unde ati umblat?
-Am fost in rezervatia Yosemite, spuse Grace razand. Aici aproape.
-Tocmai acolo? Imi amintesc cand erati mici, Boris, ne ducea destul de des la pescuit. Acela era locul lui favorit.
-Serios? Acela este si locul meu favorit.
-Si al meu, de astazi incolo, adauga Adam.
Alba zambi cu caldura si le facu semn sa se aseze langa ea. Adam refuza rezemandu-se de balustrada scarii, insa Grace se tranti fara sa astepte o a doua invitatie.
-Cum a fost? intreba Alba.
-A fost foarte frumos. Plecarea a fost spontana, nu am avut planuit nimic, raspunse Grace.
-Nu-mi amintesc sa ne fi dus acolo, comenta Adam ramas pe ganduri la spusele mamei lui.
-Erati mici, abia imi amintesc eu, dar tu, raspunse Alba chicotind.
Grace isi aseza o mana peste piciorul Albei, privind timid catre ea.
-Cum va simtiti? intreba ea cu caldura.
-Obosita. Nu stiu ce s-a intamplat de am clacat. Probabil ca oboseala si-a spus cuvantul. Plus ca stresul... mi-a fost frate in ultima perioada. Trebuie sa o iau mai incet, asta daca cumva nu mi-am propus sa mor... si asta sigur nu am facut.
CITEȘTI
JURNAL DE FAMILIE (Finalizată)
Romance„Dragoste, ură, amărăciune, bucurie, tristeţe, încântare, confuzie, teama, mânie, dorinţa, vinovatie, rușine, remuşcare, regret... Şi nu poţi controla niciunul." Jurnal de familie- Patru destine impletite, patru fortărețe ce se ating fără să se conf...
