Prolog

831 68 18
                                    

Max:

In urma cu foarte mulți ani,i-am jurat îngerașului meu ca am sa o iubesc pana la sfarsit. Si cu toate ca eternitatea imi este garantata,la fel cum ii este si jumatatii mele si copiilor nostrii,soarta nu ne lasa pentru foarte mult timp sa fim fericiți.
Sunt obișnuit sa trec prin iad. Am trecut cand mi-am lăsat ingerasul sa plece de langa mine si timp de 10 ani am simtit gustul amar al durerii. Dar după 10 ani ne-am reîntâlnit,iar amareala a fost inlocuita de dulceata Raiului si asa am reusit sa ne formam o familie. Una in care iubirea absoluta domnește. Insa prețul pe care trebuie sa il plătim,e tot mai scump de la un copil la altul.
De cand am intrat în rândul zeilor,focul infernului ne-a chinuit tot mai mult de fiecare data cand isi deschidea porțile inaintea noastră.
Mi-am promis ca am sa fiu scut in fata familiei mele si am sa iau asupra mea toate durerile lor. Si am mai promis ca am sa fac orice pentru ei ca sa ii vad fericiți.
Oricat de puternic avea sa lovească soarta in noi,eu am promis sa raman de neclintit,iar iubirea si fericirea sa dăinuie in familia noastră pana la sfarsit.
Acum insa...sunt foarte dezechilibrat. In urma agoniei ce creste in mine o data cu fiecare respiratie a mea,nu mai reușesc sa gandesc limpede.
Am promis...am promis ca am sa fac orice pentru ei...dar cum sa ma ridic de la pământ cand durerea abia ma mai lasa sa respir? Cum sa mai fiu scut pentru ai mei,cand scutul a început sa se fisureze de la un chin la altul tot mai mult? Cum sa mai fiu de neclintit,cand teroarea imi curge prin vene si tot ce imi doresc este sa nu mai simt?
Macar pentru o afurisita de secunda imi doresc sa pun totul pe pauza si sa nu mai simt. Sa nu mai simt absolut nimic...

*****

Lex:

Din anii copilariei,am știut ce înseamnă să iubești fara limite. Datorita unor ochi ce mi-au schimbat viata atunci cand i-am cunoscut.
Demonul,a fost cel ce mi-a schimbat destinul. Ochii lui precum abisul,mi-au dat lumea peste cap,iar aura lui întunecată ma atragea precum o vraja. L-am iubit fara sa faca nimic. A fost de ajuns o singura privire si mi-am legat viata de a lui. Din prima clipa l-am acceptat cu totul și am devenit a lui. Suflet,minte,iar peste ani ne-am unit si intr-un singur trup.
Am crescut impreuna. Ne-am iubit pe ascuns si am trăit la maxim iubirea ce ne era interzisa. Asta pana cand am obosit sa mai lupt.
Cărările la un moment dat ni s-au separat,dar cu toate astea iubirea a continua sa pulseze prin venele amandurora.
Acum cand privesc in spate,imi dau seama ca soarta avea de la început un joc pregătit pentru noi.
Desi ne-a separat,legatura dintre noi a rămas intacta.
10 ani ne-a chinuit pe amandoi in Iad. 10 ani am stat departe unul de altul. 10 ani de chin si durere. Dar după acesti 10 ani,cărările din nou ni s-au intalnit. Ne-am prins strans de mana cand ne-am regasit si am mers în urma pașilor micuți ai rodului iubirii noastre.
Ares,primul nostru cadou ce a luat naștere dintr-o iubire interzisa.
Din clipa în care am primit o noua sansa la iubire absoluta,atat eu cat si jumatatea mea,am profitat din nou la maxim de ea. Familia la care visa demonul,a luat naștere dupa ce ne-am unit jumatatile.
Impreuna,am reușit sa trăim un vis. Chiar daca soarta ne mai punea obstacole în cale,le-am depășit datorita forței ce ne-o dadea iubirea absolută.
Asta pana cand hotărăște sa ne trimita din nou in Iad. Unul din care nu mai vad nici o portita de scapare. O caut...o caut neincetat si nu o mai găsesc pe nicăieri.
Chinul devine din ce in ce mai greu de indurat fiindca demonul meu,a uitat complet de mine si de familia noastră.
Ce sa fac? Cum sa ajung la el? Cum sa il fac sa-si readucă aminte de noi?
Orice speranța moare cand ii vad ochii goi. Orice lupta se termina inainte de a începe cand il vad cum ma priveste ca pe o straina.
Cum e posibil asa ceva? Cum poate sa nu mai simta? Ce pot sa fac eu ca sa ii trezesc legatura dintre noi?
Întrebările astea fara răspuns imi fac mintea praf si sufletul țăndări.
E prea mult...tot ce simt...e prea mult și nu știu cum sa mai fac fata amalgamului de emoții ce creează un haos inauntrul meu.
Am nevoie de el...de jumatatea sufletului meu.
Doar el e capabil sa alunge chinul ce imi pompeaza dureros prin vene. Doar el e in stare sa oprească agonia ce mi-a cuprins sufletul si doar el poate sa oprească flacarile infernale ce imi ard fără mila inima.
Doar el e capabil de orice si face din imposibil,posibil.
Max Chronis.
Demonul caruia i-am jurat iubire pana la sfarsit.

Până la sfârșit 🔞 Vol 12Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum