Până la sfârșit 🔞 Vol 12

Capitolul 41

Max:
Dupa alti cinci ani...

-Nu-mi vine sa cred ca au trecut opt ani si inca n-am reușit sa găsim o cale sa-l scoatem pe Tartarus din abis,ofteaza Sin,iar in acest timp lasa si fumul țigării sa-i iasa printre buze.
Inima mi se strange in piept cand il aud si prind mai tare intre degete balustrada terasei,apoi privesc in bezna nopții si ma gandesc la chinul ce il indura de atâta timp,agori mou.
Imi inclestez maxilarul cand durerea incepe sa faca prăpăd in mine si nările mi se dilata cand incep sa trag aer adanc in piept.
Mai e foarte puțin pana cand vine ziua lui,iar de cand a disparut,suferinta apasa mai greu in perioada asta de an...la fel cum o face si de sărbători sau in zilele de naștere a tuturor nebunilor. Sincer...Sunt prea puține clipe in care într-adevăr reușim sa zâmbim din suflet cu toate ca rana ce o purtam in piept din cauza dorului sau inca continua să sângereze.
-Cand o sa vina ziua in care micutul titan o sa se intoarca acasă,pappoús?ma scoate vocea lui din ganduri si ridic neștiutor din umeri.
-Nu stiu,Sin...soptesc cu glas spart si intunericul din fata mea se tulbura cand lacrimile incep sa-mi arda ochii.
Nici macar nu exista cuvinte pe lumea asta ce ar putea descrie durerea ce o port in suflet. Oricum...e ceva de rău...de foarte rau. Sa nu iti ai copilul langa tine si sa nu stii nimic de el,e cumplit. Daca aveți o idee despre ce vorbesc eu aici,atunci imaginati-va cum ma simt cand stiu ca e chinuit in fiecare afurisit de minut și pe deasupra mai adăugați si neputinta de a ști unde l-a aruncat soarta si cu toate astea sa nu am cum sa-l scot din acel Iad.
„Calvar. Chin. Tortura. Supliciu. Oroare. Sa mai continui? Tot ce te duce cu gândul la sufetinta si Infern,ma schingiuie pe dinauntru pe mine."
Oftez dureros in acelasi timp in care o face si Sin,apoi clipesc de cateva ori pana cand imaginea imi devine clara și il vad cum isi stinge tigara in scrumiera.
De multe ori stau cu el pana fumează și nu pentru ca imi face placere sa simt miros de fum,ci pentru ca micutul pacatos ma gaseste mai mereu pe terasa dupa ce toata lumea se baga la somn. Iar pentru ca in casa nu are voie sa fumeze,vine si ma afuma pe mine inainte de culcare.
-Mergem?intreaba in timp ce isi strange bricheta si pachetul de țigări de pe masuta.
Incuviintez din cap si trec pe langa el,apoi deschid usa de la terasa si il las sa intre primul in casa.
-Noapte buna,pappoús,imi zice dupa ce inchid usa in urma mea si imi trec un brat in jurul gatului sau,apoi il trag spre mine si imi lipesc buzele de fruntea sa.
-Somn ușor,micutule pacatos,zic si chicoteste in barba.
-Maine,poimâine am 100 de ani si tot micutul pacatos sunt?
-Mereu ai sa fii,surad si il mai sarut o data,apoi il eliberez din prinsoarea mea.
Zambeste in coltul gurii in timp ce isi țintește ochii in ai mei si sufletul meu vibreaza in ton cu verdele albăstrui din privirea lui.
-Ne vedem mâine in semi-paradisul damnatilor?intreaba încercând sa faca o gluma,insa drept răspuns,amandoi oftam.
-Obligati forțați trebuie sa induram chinul,Sin...
Inspira adanc in timp ce incuviinteaza de cateva ori din cap,apoi se intoarce pe calcaie si pornește spre scări. Durerea ce o lasa in urma lui e de-a dreptul sufocanta si senzația imi face sangele sa-mi arda dureros prin vene.
Trag aer cu putere in piept încercând sa ma liniștesc,dar din cauza chinului ce m-a cuprins,simt cum imi ard căile respiratorii si pentru cateva momente ma infurii.
Din nou neputinta încearcă sa ma faca sa clachez,iar de nervi ies înapoi pe terasa in aerul rece al nopții si incep sa respir cu putere pana cand reusesc sa ma calmez.
Inchid ochii cand echilibrul se restaurează cat de cat înăuntrul meu,apoi imi ascut simturile ca sa imi dau seama ce face ingerasul meu,care in ultimele săptămâni a plans in fiecare seara. Are aproape o luna de când se retrage înaintea tuturor in dormitor,doar ca sa se bage la dus unde incepe sa plângă,crezând ca apa chiar reuseste sa-i acopere suspinele.
Nu are cum sa fie posibil un asemenea lucru,de aceea de fiecare data cand dispărea de langa mine,nu dura mult si apaream langa ea,incercand de fiecare data sa o liniștesc in timp ce durerea ma schingiuia si pe mine pe dinauntru. Dupa o purtam pe brate pana in dormitor si o mângâiam pana cand adormea.
De multe ori se mai trezeste plangand,insa astazi nu este una dintre acele nopți. Astazi se pare ca inca doarme chiar daca are mai bine de doua ore de când am adormit-o,insa,dacă ea inca nu suspina,tot aud un scancet si pocnesc din degete pentru ca ii aparține lui,Hypnos.
Cand ajung in dormitorul micutului meu zeu,aprind becul si ma reped spre el. Inima imi scapa o bătaie din cauza suspinelor ce i se desprind de pe buze si ma intind pe saltea,apoi il trag in bratele mele si il lipesc de pieptul meu.
-Agori mou,soptesc încercând sa-l trezesc fara sa-l sperii.
-Pateras...
Mijesc putin ochii cand el răspunde in mintea mea,apoi injur cand bezna intunecă deodata dormitorul si cad în cosmar.
Deschid ochii si ma trezesc tot in intuneric,doar ca asta e diferit si il cunosc. Am mai fost aici. M-am mai întâlnit o data cu el. E întunericul dens,rece și greu ce se afla in adancurile Tartarului.
Inspir adanc si ma misc fara sa ating pamantul spre vocea lui Hypnos,iar dupa conversația ce o are cu mine varianta din trecut,imi dau seama ca sunt in acelasi cosmar in care m-a tras si prima data cu foarte multi ani in urma,imediat după ce am lasa-o insarcinata pe,psychi mou.
Pana ajung eu la porțile abisului,celalalt eu deja nu se mai afla in cosmar si clatin a lehamite din cap.
-Agori mou...de câte ori ești prins in cosmarul asta?intreb in timp ce ma apropii de el.
-Cel puțin o data pe noapte,raspunde si inima mi se opreste in piept.
-Cel puțin o data pe noapte?intreb cu respiratia tăiată si incuviinteaza cu tristețe din cap.
-Futu-i!injur si il ridic imediat in brate cand ajung in dreptul lui,apoi il strang protectiv la pieptul meu.
Din nou neputinta ma loveste din plin,iar de nervi ca nu am cum sa-l ajut,incep sa tremur.
-E in regula pateras...intr-un fel m-am obișnuit sa fiu seara de seara langa,Tartarus cu toate ca el nu ma vede,sopteste pe un ton dureros si imi inclestez maxilarul.
-Nimic nu e in regula aici,agori mou...scrasnesc din dinti si sincer,in clipa asta imi doresc sa rup capete.
O dorinta morbida pune stăpânire pe mine si ma face sa-mi doresc sa omor,insa nu am pe cine,fiindca soarta sau destinul nu sunt entitati fizice ca sa le zbor capul de pe umerii,pentru ca doar ei sunt singurii vinovati de cosmarul pe care noi toti suntem obligați sa-l traim de atatia ani.
-Pateras!
Imi arcuiesc o sprânceană cand imi zbiara in ureche si micutul meu zeu clatina incet din cap.
-Maraiai...imi spune si din nou gatul imi vibreaza cand inca un marait imi iese printre dintii inclestati.
-Nu imi convine deloc situația si habar nu am cum sa te ajut,agori mou,harai fiecare cuvânt in parte. Futu-i!injur din nou. Am urat toata viata sa ma simt neputincios,dar in ultimii ai am început sa detest din tot sufletul sentimentul asta.
Micutul imi cuprinde fata in maini si isi lipeste buzele de fruntea mea.
-Linisteste-te,pateras...asta e puterea mea...ma hranesc cu visuri urate. Daca nu e,Tar e altcineva si tot am parte de minim un coșmar pe noapte. Sincer...nici macar nu stiu daca e adevărat tot ce vad,ofteaza si stiu ca in felul asta vrea sa mă liniștească,insa nu ii iese.
-Lasa vrăjeala,agori mou,i-o tai si pufneste imediat.
-Atunci,hai la somn,la dracu!imi cere morocanos cand vede ca nu i-a ieșit pasenta si de data asta chiar reuseste sa-mi schimbe starea fara sa vrea,fiindca e prima data cand il aud înjurând.
Il privesc in ochi atunci cand isi țintește abisurile in focurile mele si ma las inghitit de bezna.
-Futu-i!injur cand deschid ochii si vad ca din nou sunt inconjurat de intuneric. Sunt absolut convins ca am aprins becul inainte sa fiu inghitit de bezna somnului.
-Te cred. Dar cand sunt prins intr-un cosmar,intunericul ma inghite si rămâne în camera pana cand ma trezesc,raspunde micutul meu.
Intind mana si aprind lampa de pe noptiera,apoi imi țintesc ochii pe chipul lui.
-Asta înseamnă ca atunci cand erai micut,iti aprindeam lampa degeaba,constat în urma dezvaluirii lui si incuviinteaza din cap.
-Da...dar asta nu e nici o problema pentru mine,pateras. Nu ma spere intunericul. E...hmm...cum sa-ti explic?zice si stramba puțin din nas în timp ce se gândește. Prietenul meu?intreaba si ma abțin sa nu-mi dau ochii peste cap.
-Halal prieten...bomban in barba.
Dacă intunericul lui ar fi si el o entitate,i-as zdrobi capul înainte sa i-l rup de pe umeri fiindca imi terorizează baiatul în fiecare noapte.
-Pateras...imi spune micutul pe un ton dojenitor cand incep din nou sa marai. Sunt in regula.
Desi il vad ca vorbeste serios,imi inclestez maxilarul si incep sa-i cercetez chipul cu atenție.
Micutul zeu nici macar nu clipeste cat timp ii analizez fiecare trasatura in parte ca sa ma asigur ca ceea ce spune e crudul adevărat,iar cand într-adevăr ma lămuresc ca nu are nici o problema cu intunericul,intind capul si il sarut lung pe frunte.
-Se agapo,agori mou,soptesc,apoi inspir adanc si ii inhalez parfumul pielii.
Mirosul de zahar ars imi inunda nările si ma calmez imediat.
Hypnos,miroase precum melasa. Un miros dulce și înecăcios,dens si întunecat. Exact asa cum e si puterea ce ii curge prin vene.
Ma desprind de el dupa ce il mai sarut o data pe frunte si il învelesc dupa ce ma ridic din pat.
-Ne vedem dimineața,micutule zeu,spun in timp ce ma indrept spre usa.
-Bine pateras. Somn usor. Se agapo.
-Se agapo,agori mou,soptesc,apoi deschid usa si ies în hol.
O trag dupa mine si o inchid fără zgomot,dupa ma indrept spre scari,iar durerea ce imi curge de atatia ani prin vene reuseste sa-mi rupa inima mai tare atunci cand ma gândesc la tot ce trebuie sa indure,Hypnos,apoi sufletul se sfasie in mine cand mintea imi fuge la,Tartarus.
„Futu-i! Câtă suferinta mai trebuie sa induram? Iadul asta nu se mai termina dracu o data? Fiindca m-am saturat sa tot colindam de atatia ani prin el."