Până la sfârșit 🔞 Vol 12

Capitolul 13

 Lex:

Doua luni de când Tartarus a dispărut si doua săptămâni de când Max e pierdut intr-o lume in care nu exista nimic inafara de puținele imagini ce am reușit sa le scot la suprafata din ceata mintii lui.
Doua săptămâni în care încerc sa il provoc si sa-l starnesc tot timpul când suntem plecați de acasă,fiindca mi-am propus sa ieșim în fiecare week-end. Le-am spus copiilor ce plănuiesc sa fac si au fost cu totii de-acord. Le-am cerut doua zile pe săptămână pentru mine si Max,asa ca...in fiecare week-end de acum înainte o sa fim plecați de acasă.
Dacă in primul l-am scos in oras si ne-am plimbat cat a fost ziua de lunga sperând ca am sa trezesc ceva in el si chiar am reusit sa o fac atunci cand am mers sa mancam o prajitura,sper sa-mi iasa si in acest sfârșit de saptamana,fiindca plănuiesc o ieșire în club. Dar pana la ieșirea in club,intunecatul meu o sa iasa cu Dan din casa. Blondul isi dorește sa-si încerce si el norocul având în vedere ca e persoana ce face parte din viata lui Max din aceeași perioada din care fac si eu,iar cand o sa se întoarcă acasă,am sa-l scot eu pe intunecat in clubul lui Seth.
Imi revin in simturi cand simt miscare in spatele meu si imi dau seama ca am ceva vreme de când invart absenta in cana de cafea.
-Lex...
Pun lingurita pe blat si ma intorc pe calcaie.
-Buna Dan. Cum de ai venit atat de repede?intreb si se apleaca sa ma sarute pe obraji.
-Ma gândesc sa il duc prima data pe la firma,dupa sa ne plimbam prin oraș și poate mancam ceva la terasa aia de pe Independenței,unde mergeam tot timpul cand eram puștani.
Incuviintez din cap pentru ca planul lui suna bine.
„Poate chiar o sa dea rezultate pozitive.”
Incep sa-mi musc buzele emotionata in urma gândului,iar Dan ofteaza subtil cand imi vede gestul.
-Lex...sopteste si isi trece bratele in jurul umerilor mei.
Ochii mi se umezesc instant cand il aud tonul bland si pentru cateva clipe zidurile imi cad,iar eu din nou devin slaba.
-O sa-si revina,Lex...e vorba de Max...amandoi știm cine dracu e nebunul,spune incercand sa facă o gluma ca sa alunge atmosfera ce a devenit dintr-o data foarte apăsătoare,dar totodată simt undele de fermitate in vocea lui.
„El e sigur ca Max o sa-si revina. Si eu sunt...dar la mine e problema ca nu stiu cand o s-o facă.”
Inspir adanc si ii îmbrățișez talia,încercând sa absorb din încrederea ce o are cu privire la revenirea lui Max,iar pentru cateva secunde inchid ochii si las speranta sa isi faca din nou culcuș in inima mea.
-O sa fie bine,Lex...ma asigura din nou. N-are cum sa nu fie. Imi cunosc fratele. Cu sau fără amintiri,nu se lasa doborat atat de usor,spune si ridic capul din pieptul lui dupa ce deschid larg ochii. Plus de asta,se vede pe el ca isi dorește sa le recupereze cat mai repede,Lex,continua in timp ce privirile ni se întâlnesc. Se vede pe el ca lupta pentru lucrul asta.
„Stiu si eu asta...mai bine spus,vad lucrul asta. E tot Max cel ce nu da înapoi indiferent de obstacolele ce i se pun în cale,doar ca oricât de tare as vrea sa ma tin pe picioare,exista momente când genunchii imi cedează si simt nevoia sa ma agat de cineva pana cand reușesc sa imi găsesc din nou forta necesara de a sta din nou cu spatele drept.”
Inspir si expir de cateva ori pana cand imi oblig din nou mintea sa gândească pozitiv,iar dupa ce Dan ma saruta lung pe frunte si ma mai asigura inca o data ca totul o sa fie bine,se desprinde de mine si fara sa-l intreb,ma pun sa-i pregătesc o cafea.
-Ce face,Styx si Zagreus?intreb in timp ce scot o cana din dulap.
-Inimioara nu de mult ce s-a trezit,iar Zagreus e la Xander.
-Si Max? Ce face?
Ma intorc spre el exact când se așază pe scaun si ridica relaxat din umeri.
-Max o sa isi petreacă si el week-end-ul cu Xander si Zagreus. Dar fetele mele ce fac?intreaba si zambesc in coltul gurii.
-La ora asta cu siguranță dorm,raspund si pornesc expresorul ca sa-i fac cafeaua,apoi cand e gata,i-au ambele cani și ma apropii cu pasi mici de el.
Ii pun cafeaua in fata,apoi ma asez pe scaunul de langa el si beau o gura din a mea.
Il vad cum ma scurtează cu ochii lui verzi albăstrui si incerc sa imi păstrez controlul,insa e foarte greu. Dan are un stil aparte de a te privi,iar bunătatea din ochii lui nu are cum sa te lase indiferent. Verdele albăstrui zici ca e menit sa te facă sa vorbești ca sa te debarasezi in felul asta de toate problemele ce le porți in cârcă.
Inghit de mai multe ori in sec si clipesc des ca sa alung lacrimile ce vor sa imi curga pe obraji,apoi imi cobor privirea si ma uit foarte concetrata in cana de cafea.
-Vorbeste Lex...imi cere cu blandete si clatin incet din cap.
-Am sa fiu bine,il asigur pentru ca nu imi doresc sa-mi pun grijile pe umerii lui si pufneste usor.
-Sigur...încerci cumva sa ma minți,Lex? Dacă da,știi prea bine ca nu o sa-ti reușească,nu?
Expir cu putere si imi fac curaj sa privesc din nou in ochii lui calzi.
-De ce iti este frica?pune întrebarea si imediat simt fiori reci cum imi traversează corpul.
Tremur,iar cativa stropi de cafea ajung pe mainile mele. Dan imi ia cana si o pune pe masa,apoi se intinde dupa un prosop de bucatarie si ma șterge. Il mototoleste si il arunca pe masa,dupa imi cuprinde degetele intre ale lui si incepe sa ma mangaie.
-Te simt,spune incet. Iti simt frica si iti aud inima cum iti bate ca nebuna in piept,Lex...
Respiratia mi se precipita deodata si gândul de care imi e cel mai frica ajunge sa iasa din locul in care l-am închis si incepe sa mi se invarta incontinuu in cap.
-Respira!imi ordona si in clipa urmatoare inspir adanc. Bun...ofteaza. Continua sa respiri,Lex.
Si o fac,cu toate ca tot am impresia ca ma sufoc.
-Aer,ingaim cu gura uscata.
Se ridica intr-o clipa de pe scaun si ma trage dupa el. Ma tine strans de mana si traversam repede livingul,apoi iesim afara din casa si incep sa trag aer cu nesat in plamani.
-Sfinte!exclam soptit cand imi revin cât de cât. O data si o data cred ca am sa ajung sa ma sufoc,oftez si Dan ma priveste îngrijorat.
-Hai sa ne plimbam putin. Cred ca ti-ar prinde bine niște miscare,nu?schimba subiectul si din nou ma trage dupa el.
Coboram incet treptele si înaintăm pe alea pavata ce duce in spatele casei. Privesc spre soarele ce abia răsare si ma las ghidata de Dan in timp ce ma pierd prin ganduri.
Simt din nou frica cum incepe sa-mi tremure prin vene si dintr-o deodata mi se face frig. Pielea imi devine ca de gheata și imi revin in simturi doar cand aud înjurăturile ce ii ies lui Dan printre dintii.
Cand privirea mi se focuseaza,vad ca suntem in fata foisorului si oftez zgomotos fiindca am fost atat de pierduta in ganduri si frici incat nici n-am fost atenta măcar pe unde merg sau pe unde naiba calc.
„Vai de capul tău,Lex...”
Ma intorc cu fata spre Dan atunci cand ma prinde de umeri si ma forteaza sa ma intorc cu totul spre el.
-Zi-mi la ce tot te gândești de iti este atat de frica?insista si incep sa-mi trec cu disperare degetele tremurand prin par.
-Imi e frica sa nu il apuce nebunia si sa renunte la mine,recunosc si Dan clipeste surprins când ma aude.
-Poftim?intreaba cand isi revine.
-M-ai întrebat si ti-am raspund,Dan,soptesc putin rușinata de prostia ce am scos-o pe gura,dar na...mintea uneori poate sa-ti dea mari batai de cap atunci cand o ia pe aratura.
„Știu si eu ca lucrul asta e imposibil,dar cum sa ma împotrivesc gândurilor si filmelor ce le creează mintea mea nebuna?”
-Asta e cea mai mare prostie ce ai putut sa o scoti vreodată pe gura!imi zice si ridic nevinovata din umeri. Asculta-ma!imi cere si imi prinde obrajii în palme,obligandu-ma sa il privesc in ochi. Max e al tău. O sa fie mereu. Legatura dintre voi nu poate fi rupta Lex. Si crede-ma am trecut prin asa ceva. Stiu cum e sa iti face tot felul de gânduri negre,dar lasă-le sa treacă exact asa cum vin. Nu le opri si nu le studia,fiindca nu au nici o treaba cu realitatea. Am fost în locul tău,Lex. Stiu ce înseamnă si mai ales cum se simte sa te privească jumatatea ca pe un străin,dar nu o sa dureze pentru vesnicie. Plus ca tu ai spus cu gura ta ca deja a avut câteva flash-uri din trecut. Ai răbdare...stiu ca e greu,dar trebuie sa ai. Mintea e un mecanism pe care nu il putem controla.
-Stiu Dan,oftez si cu greu reușesc sa-mi mai tin lacrimile in frau. Doar ca e foarte greu sa-mi păstrez echilibrul cand Max nu mai e sprijinul meu.
-Dar o sa fie,raspunde incet si incepe sa ma mangaie usor pe obraji,încercând sa aline durerea ce s-a stârnit in mine.
Clipesc cand imi simt ochii arzând si primul rand de lacrimi imi curg pe obraji.
Ofteaza zgomotos si ma strange cu putere in brate cand al doilea rand imi pătează pielea,apoi incepe sa ma legene si sa-mi șoptească intr-una ca totul va fi bine. Imi impun sa cred ca tot ce spune e adevărat si nu sunt doar vorbe menite sa ma calmez,iar prin haosul ce s-a pornit în mintea mea,aud un marait ce imi e atat de cunoscut.
-Max,soptesc si intorc capul in direcția sunetului.
Dan încetează sa ma mai legene si prin ceata ce o am înaintea ochilor il vad pe Max cum ne despica pe amandoi din priviri.
-Ce mama dracu crezi ca faci,blondule?intreaba enervat.
-Ce dracu ti se pare ca fac,Max?raspunde Dan pe un ton sec.
-Imi tii femeia in brate,haraie intunecatul meu ca un demon.
-Si?il provoacă Dan,iar ochii lui Max devin incandescenti.
Încerc sa ma eliberez din prinsoarea lui Dan ca sa ma reped spre Max,dar blondul nu ma lasa.
-Stai aici. Daca simte gelozie e de bine. Lasa-ma sa il provoc.
-Esti nebun? Nu isi aduce aminte ce naiba ne leaga,Dan! Si pe deasupra mai e si un titan! Unul absolut ce nu știe cum sa-si folosească puterea si care poate scăpa oricând de sub control și te poate omorî!
-Ma omoară o laie...
-Ce dracu mai aștepți idiotule?zbiara Max infuriat. I-ati labele de pe ea!
-Max...calmeaza-te,ii cer si imi trântește o privire atat de urata incat ma cutremur pe picioare.
Ochii lui monstruosi imi dau impresia ca urmeaza sa ma inghita de vie.
„Sfinte!!! Am dat de dracu!”
-Calmeaza-te,Max si nu mai marai ca un turbat!i-o tranteste Dan pe un ton degajat. Ce naiba ai? Lex imi e ca o sora.
-Nu ma interesează!latra Max ca scos din minți. Vino aici,imi poruncește si intinde mana dreapta spre mine.
De data asta Dan ma elibereaza si il prind pe Max de mana,iar el ma smuceste din loc si ma lipeste cu forta de pieptul lui..
„Ce dracu?? Il ia valul?”
-Am sa te rup...imi haraie pe un ton al naibii de jos.
Ii arunc o privire precauta si inca continua sa se uite la mine ca un monstru. Inghit in sec si întorc capul spre Dan,iar nebunul imi face cu ochiul.
-Te omor!tuna vocea lui Max cand ii vede gestul si blondul rade usor in barba.
-Sigur...omoara-ma si tot tu ai sa plângi dupa mine,i-o arunca nepăsător si trece relaxat pe lângă noi.
-De ce dracu as plange dupa tine?se mira Max si de data asta un hohot de ras se desprinde de pe buzele lui Dan.
-Fiindca ma iubești ca pe ochii tai din cap,raspunde blondul si ranjeste cu aroganta.
-In momentul asta te-as iubi numai cu pumnii în gura pana te-as lasa fara suflare,pufneste Max continuand sa isi păstreze tonul nervos.
-Daca as ști ca lucrul asta te-ar ajuta,Max m-as lasa omorât cu draga inima,raspunde iar tonalitatea vocii i se schimba.
Devine atat de profunda incat reuseste sa-mi ridice tot parul pe mine desi cuvintele sunt indreptate spre Max.
-Dintre noi doi,întotdeauna am sa te aleg pe tine,fratioare,continua si simt muschii lui Max cum impietresc.
Il aud cum inghite in sec,iar ochii lui Dan ii cercetează chipul in amănunt. Probabil isi da si el seama ca ceva s-a schimbat în atitudinea lui Max.
-Mi-ai spus o data ca am fost născut pentru tine,sa fiu ingerul tău,continua Dan sa bata fierul cat e cald dacă tot a reușit sa ii schimbe starea de spirit intunecatului meu. Daca într-adevăr e asa,atunci nu ma mir ca mi-as da viata la schimb ca sa te știu bine,spune in timp ce ridica usor din umeri.
Imi musc cu putere buzele si imi inabus suspinele cand citesc in ochii lui iubirea ce i-o poarta lui Max,insa las lacrimile fierbinti sa-mi curga pe obraji pentru ca ceea ce i-a mărturisit m-a impresionat intr-atat de tare incat nu-mi mai pot stapani emotiile.
-Du-te dracu de idiot!mârâie Max si se desprinde de mine,apoi se repede spre Dan ce nu se clinteste din loc si casc ochii de groaza crezând ca o sa-l ia la bătaie,dar in schimb intunecatul meu isi infasoara bratele pe dupa gatul lui si il strange cu putere.
Blondul il îmbrățișează la randul lui si isi sprijină barbia pe umărul lui Max,iar ochii si-i țintește in ai mei si zambim amandoi.
„Iubirea...e capabila sa faca minuni. Si chiar daca stiu lucrul asta de foarte mulți ani,încă continua sa ma surpinda. Ea chiar reușește mereu sa faca din imposibilul,posibil cand ne asteptam cel mai puțin.”

*****

Max & Lex & Dima: