Până la sfârșit 🔞 Vol 12

Capitolul 35

Max:

Mijesc ochii imediat ce un vortex negru se creaza în jurul meu,iar când decorul devine clar habar nu am unde ma aflu insa știu ca sunt prins intr-un vis,iar ca sa fie treaba,treaba mai sunt și in echipamentul în care am adormit. Adică în prosopul de baie.
„Ce mama dracu se intampla aici?"
Ma zburlesc putin din cauza intunericul dens,rece și foarte greu ce ma înconjoară din toate părțile,apoi incep sa inspectez locul si ridic ochii spre zidurile intre care ma aflu si vad cum se inalta spre o cupola de energie ce e strabatuta intr-una de fâșii ce trosnesc intr-un albastru electric.
Incep sa ma invart pe loc ca sa inteleg unde dracu ma afla,dar tot ce vad sunt doar culoare înguste și lungi ce se intersectează cu altele și imi dau seama ca ma aflu intr-un labirint.
„Ce dracu de vis mai e și asta? Iar locul...locul asta e pentru prima oara când il vad...asa ca... Unde naiba sunt?"
Oricât as incerca sa-mi storc creierii,nu gasesc nici un răspuns la intrebari,dar nu durează mult pana cand mintea mi se blocheaza si toate functiile imi paralizează pentru cateva momente atunci cand un urlet neomenesc strapunge intunericul din jurul meu si ajunge la urechile mele.
In prima fază nu sunt in stare sa reacționez,iar mintea mea suferă un mic scurtcircuit din cauza racnetului deoarece il cunosc deși e prima data cand il aud.
-Tartarus!strig disperat în momentul in care imi revin in simturi și ma indept spre locul din care am auzit urletul monstruos.
Incep sa ma invart prin labirint in timp ce ma rog la el in gand ca sa reziste fiindca racnetului ce l-a scos a fost clar unul ce mi-a transmit doar durere,chin si suferinta.
-Dumnezeule...asta e,Tartarul,marai in timp ce ma invart ca nebunul pe holurile ce par interminabile.
Prin ceata intunecata ce ma înconjoară de peste tot vad extrem de bine,iar la un moment dat cand cred ca n-am sa-i dau de capăt labirintului,ajung in fata unui zid de umbre. Dau sa trec dincolo de el,dar ma opresc cand un băiețel trece prin fumul gros și negru si se opreste la un metru in fata mea.
După înălțime nu pare sa aibă mai mult de 8 sau 9 ani...hai maxim 10.
Brunet,imbrăcat intr-o pereche de pijamale negre,fără sosete pe picioare si cu un par lung ce ii ajunge puțin mai sus de umeri.
Ma las pe vine,iar cand isi țintește ochii negrii în ai mei,stiu ca imi aparține.
-Agori mou,soptesc in timp ce tot interiorul meu se cutremura.
-Pateras,surade stramb,iar din zambetul lui inteleg ca e trist,dar in acelasi timp ochii ii sclipesc de fericire pentru ca ma vede.
Se repede spre mine si il strang in brate cu putere,în timp ce simt cum in inima si-n sufletul meu mai ia naștere încă o iubire.
-Ce cauți tu in locul asta?intreb cu nasul băgat în scobitura gatului sau.
Ofteaza.
-Asta e una dintre abilitățile ce mi le oferă puterea care-mi curge prin vene,pateras,zice si ma îndepărtez puțin cat sa-i întâlnesc privirea.
Ochii lui negrii incep sa arda intr-un mod dureros,iar inima mi se frânge imediat in piept.
-Nu fi trist,micutul meu zeu,spun si inspira adanc in timp ce ochii lui se umezesc.
-As vrea sa-l ajut pe,Tartarus,dar nu pot,sopteste cu glas frânt. Dar in schimb puterea asta imi da acces la chinul lui si ma doare îngrozitor sa-l vad asa...
Ii prind obrajii in maini si ii sterg imediat lacrimile ce ii curg pe la coltul ochilor,apoi imi lipesc fruntea de a lui si il sarut pe vârful nasului.
-Tu m-ai tras in visul asta?intreb si ma priveste vinovat.
-Da...dar e un coșmar,nu un vis,pateras.
„Mda...are dreptate micutul meu zeu. Chiar e un coșmar."
-Cosmar...zic meditativ si il privesc intens. Asta e abilitatea puterii tale,continui si incuviinteaza usor din cap.
Singur nume ce imi tuna in minte in urma acestei descoperiri este cel al zeului care se hranea cu vise urate.
-Hypnos...
-Chiar eu,raspunde micutul si isi infasora bratele mai tare in jurul gatului meu,iar eu la randul meu il strang mai tare la piept si ma ridic de jos cu el in brate.
Tintesc din nou zidul de umbre cu privirea si incep sa marai. Hypnos îmi prinde obrajii in palmele și ma forțează sa intorc capul spre el.
-Nu avem cum sa-l eliberam pe,Tartarus,imi zice si din nou glasul lui se frânge.
-Normal...asta e un vis,dar daca as coborî aici,atunci...
-Nu ai sa poți,pateras,vorbește peste mine,iar cuvintele mi se opresc pe vârful limbii.
-N-am încercat sa știi lucrul asta. N-am coborât pana in adancuri,spun si clatina dezaprobator din cap,apoi pocneste din degete,iar cand decorul devine clar,ajungem in fata unor porți inalte ce sunt inscripționate cu tot felul de simboluri și glífe in greaca veche.
Deși nu am învățat scrierea veche a grecilor si cunosc doar o parte foarte mica dintre simbolurile lor,puterea ce zace in mine ma face sa înțeleg totul perfect,iar propoziția ce imi atrage atenția e cea gravata pe mijlocul celor doua porti.

„Μόνο η πιο αγνή ψυχή μπορεί να ελευθερώσει μια καταραμένη"

-Doar un suflet pur poate elibera unul damnat,citesc cu voce tare si micutul meu ofteaza zgomotos in bratele mele.
-De aia trebuie sa-ti iei gandul pateras. Nu esti tu cel ce trebuie sa-l elibereze pe,Tartarus.
„Normal! Eu nu sunt nici pe departe vreun sfant!"
-Iar daca eu nu pot si nici tu,înseamnă ca nici unul de-al casei nu poate sa o faca,spun si toata lumea mea infinita intra într-o agonie crâncenă.
„Dar după spusele lui,Cronos tot exista un suflet ce e capabil sa intre si sa iasa din Tartar...insa...acum stau și ma gândesc...oare titanul știe despre acest lucru? Dacă bariera e pusa ca sa împiedice orice suflet...atunci cum de exista unul pur ce poate intra sau ieși din Tartar,tragand după el un suflet condamnat?"
-Asta nu știu sa-ti spun pateras,ma scoate micutul din ganduri si imi frec cu o mana fata intr-un gest disperat.
-Dumnezeule...cum naiba o s-o scoatem la capat?intreb ca pentru mine.
-Nu stiu,raspunde gânditor. Dar intr-un final o s-o facem,pateras. Tartarus nu are cum sa fie închis pentru eternitate. Sufletul pur trebuie sa existe ca sa-l scoata de aici,doar ca încă nu vedem noi lucrurile ce sunt menite sa se întâmple. Dar daca ma întrebi pe mine,cred ca,Erebus o sa-l elibereze pe,Tartarus,spune si ma uit la el cu o sprânceană ridicata. Ce?intreaba mirat probabil din cauza expresiei nedumerite pe care o am.
-De unde ti-a venit ideea asta?intreb curios.
-Pai...spune ridicand usor din umeri. Eu îl vad capabil pe terorist sa o faca.
Incuviintez din cap si pentru o clipa chiar tind sa ii dau dreptate. Daca noi restul suntem scoși automat din ecuatie fiindca nu suntem puri,Erebus chiar ar putea sa-l scoata pe tat-su din abis. Pana la urma intenția lui ar fi una dintre cele mai pure din lumea asta."
-Cati ani ai?intreb cand ies din ganduri.
-Opt ani jumătate,raspunde si pentru o afurisita de clipa am impresia ca innebunesc.
-Deci...Tartarus e incă inchis si in timpul tău,zic încercând sa nu marai de furie si micutul incuviinteaza din cap.
„Sa ma ia dracu...cati ani o sa traim fără prezenta micutului titan? Si mai important,cati o sa urmeze dupa ăștia opt ani jumătate sa mai stam fără,Tartarus?"
Inspir si expir adanc încercând sa ma calmez,dar nu prea reușesc fiindca nu-mi convine deloc situația.
„Cat dracu trebuie sa induram iadul asta?"
-Max???
Imi revin in simturi cand am impresia ca aud vocea dulce a îngerașului,iar Hypnos zambeste in coltul gurii.
-Max?? Trezeste-te!
-Trebuie sa o faci,ma îndeamnă micutul. Mama e speriata. Marai prin somn,ma informează si imi inclestez maxilarul de nervi.
Agori mou imi prinde din nou obrajii in palme si ma saruta pe frunte.
-O sa fie bine,pateras,imi zice si oftez zgomotos.
-Sunt sigur ca asa o sa fie,agori mou...doar ca timpul de așteptare o sa ne vina tuturor de hac.
-Da...dar intr-un final o scoatem noi la capat,spune privindu-ma adanc in ochi.
Incuviintez din cap,apoi inca un oftat mi se desprinde de pe buze cand imi aud ingerasul cum ma striga putin disperata.
-Ai face bine sa nu spui nimănui despre ce ai vazut in vis,pateras,imi spune micutul pe un ton serios. Sau daca le zici stii ca n-ai sa faci altceva decât sa le alimentezi mai tare chinul,continua si inima din nou mi se frange,dar are dreptate în tot ce zice,asa ca,intind capul cât sa-l sarut la randul meu pe obraji,apoi pe vârful nasului,dupa pe frunte.
-N-am sa spun,agori mou,il asigur. Se agapo,soptesc si il mai sarut inca o data pe toată fata,iar ochii lui întunecați sclipesc in intunericul ce ne înconjoară.
-Se agapo,pateras,raspunde pe un ton ce imi da impresia ca ma hipnotizeaza si nu durează mult pana cand lumea din jurul meu sa fie inghitita complet de bezna somnului.

*******************************

Hypnos Chronis: