Până la sfârșit 🔞 Vol 12

Capitolul 23

Max:

Intind capul si imi lipesc buzele de ale ei cand vad verdele din ochii ei cum se intuneca tot mai tare.
-Nu plânge,ingeras,ii cer printre sarutari.
-O fac din cauza sufletului ce vibreaza ca nebunul in mine,raspunde printre suspine. Ya tebya lyublyu,Max,continua si un colt al gurii mi se ridica intr-un zambet cand ii aud ultimele cuvinte.
Ies din ea imediat ce ultimele spasme ne cutremura amandurora trupul,apoi o intorc pe spate si ma intind peste ea.
Ii dau cateva suvitele de par dupa ureche ce in urma partidei noastre demente sunt ude fleasca,iar dupa ce ii sterg si lacrimile de pe obraji,imi lipesc din nou gura de a ei si incep sa o sarut cu tandrete.
-Mi-a fost dor sa aud cuvintele astea doua rostite cu atata patima...sopteste printre sarutari. Dupa atâția ani de zile m-am obișnuit cu o anumita tonalitate cand le spui,iar de cand ai uitat de tine și de noi nu mi-a mai fost dat sa le aud spuse cu intonația asta joasa și profunda. Cand le spui din adancul sufletului folosești o anumita inflexiunine ce mie îmi zguduie interiorul,înțelegi? De asta m-a bufnit plansul,Max.
Încuviintez pentru ca si eu am simtit ca le-am spus de data asta foarte diferit fata de celelalte dati cand i-am mărturisit iubirea si pot sa zic ca aceeasi vibrație despre care vorbește ea,am simtit-o si eu. Mi-a tremurat sufletul in mine dupa ce am pronunțat cuvintele.
Ma ridic in genunchi cand isi trece bratele in jurul gatului meu si imi înfășoară strans talia cu picioarele.
-Abia aștept ziua in care o sa se producă declicul,zic privind-o cu intensitate. Chiar daca asta înseamnă să simt durerea ce o purtați cu totii in suflet din cauza lui,Tartarus...dar indiferent de cat de arzător e chinul, imi vreau amintirile si emotiile înapoi,continui si lacrimile ii împânzesc intr-o clipa ochii.
Oftez.
-Sunt conștient ca toate trăirile o sa ma rupa atunci cand am sa va simt din nou pe toti,cum sunt conștient si de faptul ca am trăit pana acum cu o gaura in piept ce mi-a lasat-o micutul nostru titan,zic pe un ton jos si grav si un suspin i se desprinde de pe buze. Imi pare rău,psychi mou ca in ultimile luni dintre noi doi tu ai dus greul cel mai mare,când ar fi trebuit sa fie invers,continui pe același ton grav si clatina din cap.
-Pot sa rezist oricărui chin daca te știu langa mine,Max,zice cu voce tremurand. Atat timp cât ma ții de mana,trecem impreuna si prin cel mai infernal chin.
Imi lipesc buzele de ale ei si ma ridic de pe șezlong cu ea în brate. O sarut in timp ce imi indrept pasii spre piscina de pe punte si rup sarutul inainte de a intra în ea.
-Nu stiu sa înot,zice si ma uit puțin surprins.
-In atâția ani de zile n-am fost în stare sa te învăț sa inoti?intreb iar de data asta ma uit la ea chiorâș.
Ridica incet din umeri.
-Ai încercat de câteva ori,dar nu mi-am dat eu interesul si te-ai lăsat păgubaș.
Ma uit la ea,apoi la piscina și din nou la ea.
-Atunci hai sa mai incercam o data. Poate de data asta o sa fie cu noroc,zic si fac trei pasi in spate.
-Nuuuu!!!!urla cand imi iau avant si sar în piscina.
Isi duce o mana la nas în ultima secunda,iar cand intram sub apa ma priveste cu ochi mari.
Cand ating fundul piscinei cu picioarele,ma ridic la suprafata si o strang tare in brate cand incepe sa respire sacadat. Nu înțeleg de ce e atat de speriata,fiindca apa imi ajunge pana in dreptul umerilor,dar după felul in care se uita la mine e a naibii de panicata.
-Calmeaza-te psychi mou,ii cer si incepe sa tragă adanc aer in piept.
-Sa nu-mi dai drumul!ma roagă.
„Sa-i dau drumul? Pai ce? Am înnebunit?"
-N-am sa o fac,o asigur si se prinde stans cu bratele de dupa gatul meu. Esti la mine in brate,de ce mai exact iti e frica?intreb si o privesc adanc in ochi.
-Saritura ta m-a întors în copilărie cand boul de Paul m-a împins de pe marginea piscinei cand eram la ștrand,raspunde si habar nu am cine dracu e boul de Paul,dar la ce frica trezeste si acum in ea,ma face sa-i vreau capul pe o tava de argint.
-Cine dracu e boul de Paul?marai si incep sa pasesc prin apa ca sa ajungem la marginea piscinei.
-Un var,dar e mort de mult.
-Ce noroc pe capul lui,mormai in barba.
-De asta nu am învățat niciodata sa înot. Fiindca am rămas cu o trauma,ofteaza.
-Una de care n-am știut pana astăzi,constat si ma priveste uimita.
-Cum ti-ai dat seama?
Rad fara veselie și o urc cu fundul pe marginea piscinei,apoi ii înconjor talia cu bratele si imi fac loc cum trebuie intre coapsele ei.
-Pai...daca boul de Paul n-a murit de mana mea,înseamnă ca n-am știut niciodată ce ti-a făcut.
Din nou ofteaza.
-Ai dreptate. De asta nu ti-am spus niciodată. N-am vrut sa risc,înțelegi? Pe atunci ne ascundeam de toata lumea,mai puțin de Oana si de Ramo,iar daca ti-as fi zic ca boul era sa ma înece din cauza ca a vrut sa facă o gluma proasta,probabil i-ai fi rupt capul de pe umeri cu prima ocazie când il prindeam prin cartier.
-Cu siguranta o făceam,marai și imi prinde fata în maini,apoi incepe sa ma mangaie in timp ce ma priveste cu o candoare ce ma topește pe interior și furia mi se evapora intr-o clipa.
-Stiu asta...dar sa știi ca nu-mi pare rău ca nu ti-am zis. Asta e singurul lucru ce l-am ascuns de tine,Max.
-Cum de ai reușit?intreb si face o fata de nevinovata.
-Iti spuneam doar ca imi e frica,ceea ce era adevărat si niciodata n-ai intrat la banuieli fiindca vedeai in ochii mei ca nu te mint. Dar niciodată nu m-ai aruncat în apa sau sa fi sărit cu mine in ea. Mereu cand voiai sa ma înveți sa înot eram în apa ce nu-mi trecea mai sus de brau,iar cand începeam sa-ti turui intr-una ca nu vreau sa învăț,o lăsai balta. Ai avut câteva tentative,dar cand ai vazut ca nu ai cum sa ma scoți din nebunia mea,m-ai lăsat în pace.
-Bine ca știu acum,zic si intind capul,apoi imi frec nasul usor de al ei.
-Bine ca boul nu mai e printre noi,chicoteste si un ranjet sinistru imi ridica un colt al gurii.
-Dar asta nu e o garanție ca nu pot sa dau de el,nu?intreb si ii cade fata.
-Hai sa lasam mortii acolo unde le e locul,ce spui?
Un ras rautacios las sa mi se desprinda de pe buze si se incrunta vizibil.
-Te rog...nu fa pe nebunul,Max...si asa nu știi sa iti folosești cum trebuie puterile.
-Ai dreptate,zic cand ma gândesc mai bine si rasufla usurata.
-Ma bucur ca ești rezonabil,Max Chronis,zice si schiteaza un zambet.
-De obicei nu sunt?vreau sa știu si chicoteste.
-Depinde de situație,dar cand vine vorba de cei de-ai casei,nu mai găsești limpede. Chiar ai si o vorba,imi zice si ridic dintr-o sprânceană. Nimeni nu se ia de ce-i al meu...
-Si scapa nepedepsit,vorbesc peste ea cand vorbele ei ma lovesc direct in moalele capului si imi deblochează o imagine în care eu ii mangai un brat învinețit,iar in fata noastra sta un blond si de o parte si de alta a noastra se afla câte o bruneta.
Din scena ce se derulează cu viteza lumini prin capul meu imi dau seama că labagiul blond a lovit-o din cauza faptului ca s-a simțit lezat de mărturisirea ce i-a facut-o psychi mou si anume ca s-a culcat cu mine,asa ca labagiul s-a gândit sa o pună la punct,lovind-o.
Furia ce imi curge prin vene in urma amintirii,este aceeași furie ce mi-a curs si atunci prin vene,iar cuvintele din amintire sunt aceleași cu cele ce le-a rostit ingerasul in urma cu câteva secunde. Doar ca in amintirea respectiva se despirind de pe buzele mele cu o voce ce picura venin.
Gem frustrat cand amintirea i-a sfarsit imediat după ce il rup cu bătaia pe labagiu,iar ingerasul ma priveste vădit curioasa.
-Am avut din nou un flashback,raspund curiozității din ochii ei.
-Pai...si de ce ai făcut asa urat?intreaba contrariata. Asta e de bine,Max. Nu asta ne dorim? Sa isi scoatem din ceata cat mai multe amintiri?
„Ba da...chiar asta ne dorim,doar ca eu m-am saturat sa primesc cate o imagine ce nu stiu unde naiba sa o clasez fiindca in mintea mea nu exista nici început,nici sfarsit. Toate amintirile ce le-am descoperit pana acum sunt puse alandala. N-au cap si nici coada. E o nebunie de care mi s-a cam luat. Vreau sa se întâmple la dracu o data declicul! Imi vreau toate amintirile si emotiile inapoi!"