Până la sfârșit 🔞 Vol 12

Capitolul 14

Max:

Imi infasor bratele strans in jurul gatului sau si inchid ochii. Savurez scena ce mi se invarte prin minte si zambesc cand prin ceata ce o am în cap,amintirea respectiva iese la suprafata si o simt atat de vie,de parca s-a întâmplat ieri si nu intr-o alta viata.

*****

„-Max,te rog fii cuminte!ma dojeneste mama in timp ce eu bat mingea cat timp asteptam porțile grădiniței sa se deschidă.
-Dar ce fac?intreb sarcastic.
-E prima ta zi de gradinita si tu bati mingea ca pe maidan. Maine oricat de urat ai face nu ti-o mai iei cu tine!ma anunta pe un ton ce nu lasa loc de alte comentarii si pufnesc.
„Nu vreau la gradinita! Nu vreau sa mi se zică ce sa fac si cu siguranță nu vreau sa imi pierd timpul cu o mulțime de afurisiti de copii,pe care cu siguranță am sa-i bat daca se apropie de mine mai mult decât trebuie."
Scrasnesc din dinti cand ma gândesc ca am sa fiu închis intr-o camera cu o mulțime de băgători de seama si de nervi ca nu pot face nimic ca sa impiedic lucrul asta,lovesc cu putere mingea si ajunge in gradina blocului de peste strada.
Dau sa ma duc după ea,dar Ella ma prinde de umăr și ma opreste.
-Mama...marai si ridic nervos privirea spre ea.
-Nu te duci după ea,imi zice pe un ton rece. Lasa ca nu ai nevoie de minge la gradinita. Sunt atâtea jucării ce te așteaptă inauntru.
Pufnesc.
Ma smucesc din prinsoarea ei si incep sa ma plimb nervos inainte si inapoi prin fata gardului după care urmează in scurt timp sa fiu închis.
Ca de nicaieri,mingea mea se loveste la un moment dat de picioarele mele si ridic privirea sa vad cine a pasat-o.
In fata mea la cativa metrii sta un blond cu o aura atat de luminoasa si cu niște ochi atat de calzi si blânzi,incat simt cum ceva se cutremura in mine atunci cand isi țintește privirea in a mea. Iar cand buzele lui se curbeaza si ma izbesc de zambetul sau radiant,fac șocat un pas in spate.
„Al meu..."
Cele doua cuvinte habar nu am de unde vin si cum de rasuna atat de tare in capul meu,dar continui sa privesc blondul si ma minunez de ceea ce trezeste in mine. Un sentiment atat de puternic mi se aprinde in piept incat nu are cum sa fie altceva decât cel ce se numește, iubire.
„Cum e posibil asa ceva? Simt cum blondul face parte din mine...de parca ar fi jumatatea mea luminata. Oglinda mea. Partea pura ce se împletește perfect cu intunericul din mine. Ingerul meu..."
Il urmaresc cum se apropie de mine si surade.
-Salut!zice vesel si calca cu piciorul mingea dintre noi.
Nu raspund. Inca sunt șocat de ceea ce ma face sa simt.
Ma priveste cu o intensitate ce mai ca nu ma trântește la pământ și clipesc buimac.
„Baiatul asta e real? Sau e doar in imaginația mea?"
-Esti in regula?vrea sa știe si imi scutur de cateva ori capul,apoi inghit cu dificultate cand vad ca nu dispare din fata mea.
-Da,raspund intr-un final si intind mana dreapta spre el. Sunt,Max Chronis,ma prezint,iar cand imi prinde mana in a lui,un soc electric imi traversează sirea spinarii.
-Dan Dima,spune cu zambetul pe buze,iar ochii lui verzi albăstrui sclipesc intr-un mod ce imi place enorm si ma incanta maxim.
Sclipirea lui imi da de înțeles ca simte si el ceea ce simt eu. De parca ceva inauntrul său devine un întreg,precum simt ca ma întregesc si eu la randul meu. De parca intunericul din mine a fost creat special sa atragă lumina dinauntrul lui. De parca noi doi suntem extremele ce se atrag fiindca suntem legati de un fir invizibil ce ne trage cu o forta colosala unul spre celalalt.
„Interesant...tu de unde ai mai aterizat,ingerule? Știi ce? Nici nu ma interesează,dar sa știi ca am sa te pastrez in viata mea,incepand de astăzi si pana la sfarsit."

******

-Fir-ar sa fie,Dima!exclam cand imi revin din reverie si deschid ochii brusc.
-Te iubesc idiotule,imi zice si ma bate de cateva ori pe spate inainte de a se desprinde de mine.
Ma uit la el si nu imi vine sa cred ca inca e aici. Dupa atâția ani încă e alături de mine.
-Ingerule...zic si chicoteste.
-Nu,ticalosule. Nu fi sentimental,pufneste si vrea sa para iritat,dar ochii lui imi transmite altceva.
Sclipirea din ei,e aceeași cu cea pe care am vazut-o in amintire. Ochii lui ma privesc cu iubire,deși pe gura scoate numai tampenii.
-Du-te dracu,il injur la randul meu si amandoi rânjim,fiindca am zis-o doar asa la hoha.
De fapt imi doresc sa ii spun altceva si in timp ce ranjim ca doi draci,il insfac de dupa gat si il privesc adanc in verdele albăstrui ce imi cutremura intr-una interiorul.
-Se agapo,dau glas sufletului,iar ranjetul de pe buzele lui se transforma.
Din nou ma izbesc de zambetul bland ce mi l-a trantit si in prima zi în care ne-am cunoscut.
-Stiu,Max. Mereu ai facut-o si mereu ai sa o faci.
-Pana la sfarsit,inchei si incuviinteaza din cap.
„Deci juramantul ce il am cu ingerasul,e valabil și în cazul lui. Hmmm...e de bine. E de foarte bine. Sa am doi îngeri langa mine nu e de ici de colo. Sunt a naibii de norocos...un ticalos a naibii de norocos..."
Clatin din cap atunci cand ultimele cuvinte tuna in mintea mea si din nou imi focusez privirea pe blond.
-Chiar sunt un ticalos a naibii de norocos,dau glas gândului si Dima bufneste in ras.
-Da,Max...chiar ești. Dar tot te iubesc.
-Si eu o fac,aud vocea îngerașului in spatele meu si ii eliberez gatul lui Dima,apoi ma intorc cu totul spre ea.
Ma lovesc de ochii ei roșii din cauza plansului si de lacrimile ce inca ii curg pe obraji,iar lucrul asta imi provoacă o durere puternica în piept.
-Vino aici,ii cer de data asta pe un ton bland.
Se repede spre mine si imi sare în brate. O prind din instinct si o strang atat de tare la pieptul meu incat ii aud oasele cum pocnesc sub presiunea ce o exercit asupra trupul ei micut.
-Hmmm...geme si slăbesc foarte puțin prinsoarea.
Imi bag nasul în scobitura gatului ei si inspir adanc de cateva ori. Las mirosul de cafea sa îmi patrunda pana in cel mai adanc strat al ființei mele,apoi ii sarut pielea fina.
-Se agapo,psychi mou,murmur cu buzele pe gatul ei.
Vibreaza in bratele mele cand ma aude si din nou o strang cu putere.
-Pana cand?intreaba cu voce tremurand si zambesc in coltul gurii.
-Pana la sfarsit,raspund fara nici o urma de indoiala in voce si incep sa-mi plimb buzele pe gatul ei.
O sarut intr-una pana in dreptul bărbiei,apoi o musc si vad cum intredeschide buzele ispititoare. Scot limba si ling pielea pana in dreptul gurii ei,apoi mi-o strecor in caldura umeda si incep sa o sarut cu o pofta nebuna.
Gustul dulce de Rai din nou imi da simturile peste cap si ma amețește,iar sangele imi ia foc si incepe sa-mi pulseze cu putere prin vene. Scula nu doar ca imi zvacneste in pantaloni,dar cere cu disperare sa intru inauntrul ei si imi doresc a naibii de mult sa pun dorinta in practica. Sunt doua săptămâni de când mi-am uitat viata si chiar daca încetul cu încetul,unele amintiri au ieșit la lumina,tot mai sunt multe piese lipsa la puzzelul colosal ce il am in minte. Dar cu toate astea si daca as fi orbit între timp si as fi in continuare cu mintea facuta vraiște,tot as ști ca ingerasul din brate imi aparține. De unde? Pentru ca face parte mine. E parte din sufletul meu. De fapt...ea e sufletul meu. Stiu asta...nu trebuie sa imi spuna nimeni lucrul asta. Femeia din bratele mele e cea croita dupa mine pana in cel mai mic detaliu.
-Psychi mou...soptesc peste buzele ei. Ce zici dacă iesim acum în oraș?intreb fiindca imi doresc sa ii aduc zambete pe buze.
M-am saturat sa o vad mai toata ziua cu lacrimi în ochi.
-Pai...nu vrei sa iesi cu Dan?intreaba si clatin din cap.
-Nu,raspund scurt.
-Ahh...răspunsul asta tăios mi-a ranit sufletul,spune blondul si nu trebuie sa ma intorc privirea spre el ca sa vad cum rânjește precum un ticalos,fiindca stiu din tonul pe care il folosește ca in clipa asta are buzele curbate intr-un mod rautacios.
-Te-am rănit la sentiment?intreb sarcastic si imi las ingerasul jos din brate.
-Daaa...pai cum dracu,nu? Ma doare fiindca nu iti dorești sa fac pe bona cu tine,raspunde si isi duce o mana la piept dându-se ranit.
Îmi dau ochii peste cap si bufneste in hohote de ras. Imi cobor privirea pe ingeras cand o aud cum chicoteste si fara sa vreau zambesc.
-Du-te și imbraca-te. Vin si eu imediat.
Încuviințeaza din cap,apoi ii face cu mana lui Dima.
-Pa,Dan! Mulțumesc pentru ca existi,zice si ii trimite un pupic prin aer.
-Ai grija de tine,Lex si nu te mai stresa. Ticalosul o sa fie pana la sfarsit doar al tău,raspunde blondul si ma incrunt puțin.
O urmăresc cu privirea cum pășește pe aleea pavata,apoi sare balustrada de la terasa dormitorului nostru si intra inauntru.
-Ticalosul o sa fie pana la sfarsit al tău?intreb si intorc privirea spre el.
Ridica incet din umeri.
-Ii era frica ca ai sa faci pe nebunul si poate ai sa pleci de acasa? N-ai sa o mai vrei? Ai sa te duci la altele?isi da cu presupusul si pune întrebările una după alta,iar eu il privesc surprins.
-Asta crede ea?intreb si aproba cu o miscare a capului. De ce dracu ar crede asa ceva?ridic tonul si intorc capul,apoi privesc in direcția dormitorului nostru. Dumnezeule! Chiar e nebuna!spun pentru a nu stiu cata oara în ultimele doua săptămâni.
Dima rade,iar cand se postează in dreapta mea ma loveste incet in umar.
-Te miri cumva,Max Chronis?intreaba razand in barba.
-Dumnezeule! Da!raspund si imi trec o mana prin par. Piticania asta ma scoate din minți!exclam si imi mut privirea pe chipul lui.
Imi dau din nou ochii peste cap pentru ca îl vad cum se abține sa nu bufneasca in hohote de ras,iar cand imi vede gestul incepe sa rada ca nebunul si un colt al gurii mi se ridica intr-un zambet cand il aud.
-Max!!!zice printre hohote. E aproape la fel de nebuna precum esti tu. Si crede-ma,Max...nebunia ta întrece orice imaginație.
-Cred...fiindca in momentul de fata nebunia imi cere sa ma duc după ea ca sa-i bag mintile in cap. Cum sa creadă una ca asta?intreb puțin ofticat. E jumătatea mea,la dracu! Si fara amintiri stiu ca locul ei e langa mine.
-Atunci du-te și rupe-o fratioare,ma îndeamnă blondul. Dar fa-o pana cand o lași fara suflare,ranjeste ca un nenorocit si ridica o mana in aer. Am sa vin sa te scot la plimbare în alta zi,printeso,chicoteste rautacios ca sa ma enerveze si incep sa marai.
Vreau sa ii bag o mana in gat,dar nu apuc pentru ca pocneste din degete si dispare.
-Blond ticalos si al dracului de enervant...marai in timp ce imi indrept pasii spre terasa dormitorului.
Sar balustrada si imping usor usa întredeschisa. Intru inauntru si aud gălăgie in dressing. Inspir si expir ca sa ma calmez si incep sa-mi pun gandurile in ordine.
"Vreau sa o fac sa înțeleagă ca n-am sa plec de langa ea indiferent dacă o sa-mi mai revină vreodată toata amintirile sau dacă o sa trebuiască sa facem altele in loc."
Imi impreunez bratele la piept si privesc fix spre usa dessingului cand aud bocanitul tocurilor cui,iar cand apare in prag,tot sangele mi se scurge in scula.
E imbracata intr-o rochie roșie ca focul ce e scandalos de scurta. E atat de scurta incat abia ii acoperă fundul,iar decolteul adanc ce ii ajunge pana in dreptul buricului ma lasa sa ii vad perfect sanii generoși.
„Dumnezeule! Femeia asta cu ținutele ei cred ca si-a propus sa imi futa mintile de tot."

*****