Până la sfârșit 🔞 Vol 12

Capitolul 5

Lex:

"Cum e posibil sa uite atatia ani si atâtea amintiri ce ne leagă? Cum naiba de nu-si aduce aminte nici macar de el,dacă de mine sau de copii nu o face? Cum Doamne iarta-ma se poate întâmpla asa ceva?"
Lacrimile imi inteapa ochii cu fiecare întrebare ce imi apare in minte si caruia nu-i găsesc nici un răspuns,iar Max din instinct imi cuprinde obrajii in palme atunci cand incep sa plang,uitand imediat de durerea lui de cap si incepe sa-mi șteargă incet siroaiele ce-mi pătează intr-una pielea.
-Nu iti sta bine cand plangi,sopteste si inima mi-o ia razna. Prefer sa vad cum faci pe nebuna sau cum te enervezi din cauza dracilor,decât sa te vad plangand.
Pufnesc amar.
-Max...de aproape doua luni plang in fiecare zi și noapte. Habar nu am de unde mai am lacrimi,dar cu siguranță dorinta asta n-am sa ti-o pot îndeplini. Cu toate ca nu e prima data cand imi spui lucrul asta,dar...ma opresc si inspir adanc de cateva ori,apoi continui. Dar acum e imposibil sa nu o fac. Tartarus nu mai e langa noi,iar cu tine habar nu am ce s-a întâmplat de nu-ti mai amintești nimic.
Ma priveste îngrijorat cand ultimele cuvinte le suspin,apoi bratele lui se strang intr-o îmbrățișare de fier în jurul meu si ma lipeste de pieptul lui.
-Nu stiu cum e posibil sa iti uiți viata,Max...si habar nu am cum sa te ajut,dar privirea ta goala sa știi ca imi provoacă o gaura în piept,spun plângând. Am trăit atat de multe lucruri impreuna si am făcut atâtea,incat nu mi-ar ajunge o viata sa ți le povestesc,înțelegi?intreb si imi dau capul pe spate ca sa-l pot privi.
In ochii lui goi vad cum incep sa arda cateva scantei dureroase si nu stiu daca sunt acolo pentru ca ma vede pe mine plangand sau dacă il doare si pe el faptul ca nu-si amintește absolut nimic.
-Nu stiu ce e de facut in situația de fata,Max...dar nici macar nu-ti pot spune in cuvinte cat de multe am făcut și cat de mult ne iubim,continui suspinand si imi trag mucii exact ca o lady ce nu sunt în clipa asta,iar el ma mangaie incet pe spate doar ca nu-mi asimilează suferinta pentru ca nu știe ca poate sa faca lucrul asta.
„Sfinte...e o cruzime toata nebunia asta ce s-a abatut asupra noastră.”
Imi țintesc privirea in ochii lui si oftam la unison.
Eu pentru ca pustiul lui imi provoacă doar rani pe inima si-n suflet,iar el mai mult de frustrare fiindca se vede pe fata lui ca incearca sa ma ia de undeva,dar habar nu are de unde.
„Ahhh...la dracu ce nebunie!!! Și asta e abia începutul...stai sa vezi ce o sa le cada tuturor cerul in cap si o sa se formeze o ditamai gaura în pamant atunci cand o sa afle si restul casei ce naiba de grozăvie ne-a lovit peste noapte.”
Cu mintea imprastiata il prind strans de o mana si ma intorc cu spatele la el,apoi il trag dupa mine si intram in dormitor. Ii eliberez degetele cat sa trag draperiile,apoi deschid geamul,dupa il apuc din nou de mana si iesim din camera. Traversam holul si cu cat ne apropiem mai mult de living cu atat aud mormaielile băieților ce cu siguranta la ora asta isi beau cafeaua.
Emotiile incep sa-mi intoarca stomacul pe dos cu fiecare pas pe care il fac si inghit de mai multe ori in sec incercand astfel sa alung senzația de greata ce imi urca în gat.
„Ohh...vai la naiba!!! Ce o sa ne facem? Ce dracu e de facut cand stalpul nostru de susținere si motorul ce ne tine pe toti in viata nu isi amintește de nimeni? Cum sa împachetez lucrul asta cat mai frumos ca sa le spun copiilor si pe deasupra cum sa le dau speranța că totul v-a fi bine?”
Cu întrebările ce incep sa mi se învârtă intr-una in cap,intram in living,iar privirea mi se muta pe bucatarie si il vad pe Chaos morocanos cum isi pune de o cafea,iar alături de el este,Hades ce bea supărat si fără tragere de inima dintr-una.
Un ditamai nod mi se formează în gat cand amandoi isi tintesc privirile pe noi si inghit cu dificultate.
„O sa ne ducem dracu cu toții...cand o sa afle toata casa de Max,o sa clacam pe capete,fir-ar sa fie!”
-Neata,ii salut cu jumătate de gura de cum intram in bucătărie,iar din cauza agitație dinauntrul meu ajung sa-i strang cat pot de tare degetele lui Max intre ale mele,iar lucrul asta ii atrage privirea lui Hades.
-Neata,mama...pateras,ne saluta Chaos fără sa-si mute ochii de pe expresor.
-Neata,ne saluta Hades si se ridica de pe scaun.
Vine sa ma sarute pe obraji si il îmbrățișez cu putere,apoi ma dau intr-o parte cand isi trece bratele pe dupa gatul lui Max si asteapta ca titanul sa-i dea un val de energie cum a facut in fiecare dimineață de cand Tartarus a dispărut,fiindca doar asa Hades poate functiona și doar asa reuseste sa gândească cat de cat limpede,doar ca astăzi valul nu o sa mai vina pentru ca Max nu știe in primul rand lucrul asta si in al doilea habar nu are nici cum sa elibereze energia din el.
-Ce dracu?injura vizibil șocat,iar Chaos se întoarce imediat cu fata spre noi.
Imi tin respiratia cand maleficul se apropie incet de noi si il vad cum ii studiază chipul in amănunt lui Max.
-Ce mortii ma-sii mai înseamnă si asta?haraie din adancul gatului si priveste ca un turbat ochii lui Max ce sunt lipsiți de strălucirea specifica cu care i-a obișnuit pe copii de fiecare data cand se uita la ei.
-Pateras...sopteste Hades cu glas frant si il prinde strans de umeri,apoi incepe sa-l scuture. Ce naiba ai?
Max se uita la mine alarmat si trag o gura mare de aer in plamani,apoi imi dreg glasul ca sa le atrag atenția asupra mea.
-Chaos...Hades...sa știți ca,Max...
-A uitat la dracu de noi!tuna vocea lui Chaos de se izbeste cu putere de toti peretii casei si aerul incepe sa vibreze cu forta in jurul nostru.
-Da,confirm cu glas spart.
Inchid ochii cand durerea le traversează chipul in repetate rânduri si simt cum genunchii mi se taie.
„Prea mult de indurat. Prima data Tartarus,acum Max...ce naiba mai urmeaza?”
Deschid ochii atunci cand ma clatin pe picioare,iar bratul lui Hades trece imediat in jurul taliei mele,apoi ma lipeste cu putere de trupul lui.
-Hai sa stai puțin jos,imi zice si se pune in miscare.
„Aer...as avea nevoie de aer altfel am sa ajung sa ma sufoc in scurt timp.”
Nu ii spun lui Hades de ce am nevoie fiindca e prea debusolat in clipa asta si il las sa ma traga dupa el pana in living in timp ce Max si Chaos ne urmeaza îndeaproape. Aud ușile cum se deschid la ambele etaje si imi dau seama că maleficul deja a anunțat toata casa despre dezastrul ce s-a abatut asupra noastră peste noapte.
-I-ai anunțat pe toti?intreb,iar Chaos imi răspunde cu un „Aha"marait.
Ma sprijin cu un sold de marginea unei canapele cand ajung in dreptul ei si aștept ca toti sa se strângă in jurul nostru,iar in timpul asta ma uit la Max si imi vine efectiv sa urlu de durere fiindca nu înțeleg cum naiba de e posibil asa ceva,dar și pentru teroarea ce stiu ca urmeaza sa ne cresteze sufletele cand toata lumea o sa afle despre Max.
Cu ochii in lacrimile intorc capul spre cei ce deja au coborât,iar ei se uita întrebător la noi.
Nu le spun nimic deocamdată si imi strang bratele la piept cand trupul incepe sa-mi tremure,apoi ma îmbrățișez singura cu putere.
Cand toti se aduna în living si incep sa le zic despre ce e vorba,vad cum lumea lor se transforma in ruine exact asa cum ma asteptam ca o sa se întâmple. Toti impietresc din cauza durerii,dar și a socului. Se uita muti spre mine si nu știu ce naiba sa zic sau sa fac in momentul asta,fiindca dintre mine și Max,el era cel ce ridica tuturor moralul si ii asigura ca totul o sa fie bine. De fiecare data cand lumea o lua razna in jurul nostru,Max era cel ce ne dadea speranta,insa eu nu sunt asa. Eu nu pot sa spun ceva in ce nu cred 100%. As minți dacă as zice ca totul o sa fie bine pentru ca deocamdată lucrul asta nu stiu daca este posibil. Asa ca nu deschid gura ca sa le dau sperante false ci ma uit la ei cu durere si incep sa-mi musc stresata buzele.
Dintre toți prima ce isi găsește glasul si incepe sa vorbeasca este,Nemesis.
Dupa ce il pune pe Erebus pe canapea si asaza cateva perne in jurul lui,zeita se îndreaptă de spate si se postează in fata lui Max,apoi ii prinde obrajii în palme si intreaba intr-una cum e posibil asa ceva?
„Asta ma întreb și eu,dar nu am gasit pana acum nici un răspuns.”
-Mama...spune pe un ton inecat si imi strang bratele mai tare in jurul meu. Spune-mi ca e un coșmar,ma implora si incep sa tremur.
Imi infing unghiile in carne doar ca sa simt și alta durerea inafara de cea care imi rupe pieptul si ma abțin sa nu bufnesc in hohote de plans.
„Mi-am dorit sa fie un vis urat,dar din păcate asta e cruda realitate in care ne-am trezim peste noapte. Una mai urata decât cea in care am trăit pana ieri.”
Teroarea ce imi curge prin vene ma impiedica sa deschid gura ca sa-i raspund,dar probabil se citește totul pe fata mea fiindca face doi pași speriata in spate si se loveste de pieptul lui Ares,apoi incepe sa suspine si sa clatine innebunita din cap.
-Clar...ne-am dus dracu toti,suspina dureros,iar respiratia i se poticneste in gat cand accepta faptul ca tot ce se întâmplă nu este un coșmar din care sa se poată trezi. Sa ma bata mama de nu s-a întors lumea asta cu josul in sus,continua cu amărăciune si se desprinde de Ares,apoi isi îndreaptă pasii spre canapea.
-Sa-mi fut una...asta ne mai lipsea,zice Seth cu glas frant si inca o rana simt cum mi se crestează adanc in piept.
In timp ce Nemesis il ia pe Erebus de pe canapea si se face nevăzută,ceilalți il privesc îngroziți pe Max,iar eu simt cum raman fără aer din cauza atmosferei dureroase ce apasa greu pe umerii mei.
-Hai sa ieșim afara,le propun si ma pun imediat in miscare.
Ies pe terasa si cobor scările aproape impleticindu-ma in propriile picioare in timp ce trag cat de adanc pot aer in plamani,apoi pasii tremurand ma poarta spre pădurea de langa lac și imi inabus un suspin cand imi dau seama ca sufletul ma ghidează spre locul preferat a lui Max.
Aici venea si se relaxa și tot aici venea sa vorbeasca cu băieții cand se bagau in belele asigurandu-se astfel ca nimic nu ajunge la urechile mele.
Ma opresc cand ajung la marginea pădurii si privesc in zare pierduta. Incerc sa imi fac putina ordine în ganduri in timp ce aud vocile cum rasuna in jurul meu si lacrimile incep sa-mi curga pe obraji atunci cand suspinele puternice ale lui Styx strapung ca niște lame de cuțit aerul din jurul nostru.
Dincolo de bocetele ei, aud înjurăturile ce se desprind de pe buzele lui Chaos si ale lui Seth,in timp ce Ares si Hades ii pun tot felul de întrebări fara răspuns lui Max. Sin in schimb propune sa-i punem lui Max toate filmulețele de familie ce le avem la colecție și ma gândesc ca asta chiar ar putea fi o soluție salvatoare. Poate avem noroc si vreo imagine reuseste sa-i deblocheze amintirile ce deocamdată sunt ascunse în subconștientul lui. Sper sa fie acolo,altfel...daca au dispărut complet suntem de-a dreptul pierduți.
Inspir scurt si incep sa-mi repet intr-una in minte ca nimic nu este imposibil si ma trezesc ca ajung sa pana pronunt cuvintele precum o mantra cu voce tare.
Cand hotărârea si încrederea incep sa se împletească din nou inauntrul meu,imi focusez privirea pe chipul lui Max si cu pasi mici ma apropii de el.
Il inconjor talia cu bratele si imi lipesc obrazul stang exact de pieptul lui acolo unde ii bate cu putere inima,iar din bataile lui nebune imi dau seama ca e complet dat peste cap,dar având în vedere situația este absolut firesc sa fie asa.
S-a trezit de dimineata intr-o casa plina de nebuni ce suferă dupa unul de-al lor,iar acum memoria lui ne joaca tuturor feste. Insa...cu toate ca nu-si aminteste nimic,vad ca depune un efort colosal sa o facă.
„Sincer...nu știu cum o sa facem ca sa-si recupereze amintirile si nici nu stiu unde e portita de scapare din acest Iad,dar un lucru stiu sigur. N-am sa ma las pana el nu o sa fie din nou bine si pana cand n-am sa găsesc ieșirea din acest infern. Am sa fac pe dracu-n patru ca sa-i fie din nou bine,iar dacă nu reusesc o sa ajungem toti la vorba lui Nemesis. O sa ne ducem toti dracu daca Intunecatul o sa rămână cu amintirile pierdute pentru eternitate.”