Până la sfârșit 🔞 Vol 12

Capitolul 3

Max:

Deschid ochii cand simt prezenta unui trup cald lipit de al meu si ma uit buimac la bruneta ce incepe sa se foiasca langa mine. Suspina prin somn in timp ce se întoarce pe partea cealaltă,iar parul ei lung și des se rasfira pe tot bratul meu. Brat pe care ea isi pune capul.
„Ce naiba se intâmpla aici?"
Imi retrag incet mana ca sa n-o trezesc si ma ridic cu grija in capul oaselor. Imi frec ochii cu palmele încercând sa imi dau seama unde sunt si ce naiba se întâmplă cu mine.
Incep sa-mi plimb privirea prin intunericul din cameră ce e puțin risipit de lumina zorilor de zi ce isi fac loc prin crăpătura draperiilor ce nu sunt trase pana la capat si inspectez camera in timp ce scotocesc prin minte dupa informații,dar tot ce găsesc e un mare blanc. Nu am nici o amintire in cap si habar nu am unde ma aflu sau cine sunt.
Imi strecor degetele in par si ma trag putin de el,dar o fac mai mult de disperare fiindca oricat as vrea sa înțeleg ce se întâmplă cu mine,nu găsesc nici un răspuns,iar in timp ce ma ridic din pat cu mintea vraiște,imi cobor privirea pe trupul meu si vad ca sunt gol pușcă.
-Ce dracu?intreb soptit,iar ochii imi fug in toate direcțiile in căutarea unui dulap.
Si...ghinion. Nu exista nici unul in dormitorul asta. In schimb vad coltul unui prosop ce e mototolit sub patura si intind mana dupa el. Il iau si mi-l infasor in jurul taliei,apoi continui sa inspectez locul in care ma aflu. Mare lucru nu se găsește in dormitorul asta,dar ca sa nu o trezesc pe bruneta dacă incep sa ma plimb prin camera,aleg la nimereala o usa dintre cele trei si o deschid incet. Trec dincolo de prag si ma uit dupa un intrerupator,iar cand il găsesc aprind becul si vad ca am intrat intr-un dressing ce e împărțit in doua parti. Unul foarte spațios ce are spatii de depozitare atat pe stânga cat și pe dreapta,iar in capat exista o masuta de toaleta plina ochi cu accesorii si produse de machiaj,iar in mijloc tronează o insula facuta din sticla. Pe partea dreapta exista o bara lunga intre doua dulapuri plina cu umerașe de care atarna numai rochite colorate,iar in continuarea dulapurilor exista un raft plin de sandale si pantofi. Ce imi atrage atenția in schimb la papuci pe langa faptul ca sunt viu colorati,este tocul. Toate perechile au un toc cui ce măsoară pe putin 10 centimetri.
-Mai sa fie...soptesc cand o pereche de pantofi roșii imi atrag atenția.
Ma indrept spre ei cu gândul de a-i luat de pe raft,dar înainte sa ajung in fata lor trec pe langa oglinda unui dulap si ma blochez cand ma privesc in ea si-mi vad fata.
-Ce pula mea?intreb mirat in timp ce imi privesc ochii rosiatici. Sa fiu al dracului!!!ridic tonul cand incep sa-mi arda si fac un pas în spate.
-Max!
Intorc capul atunci cand o voce de femeie se aude din dormitor,apoi vad bruneta langa care m-am trezit cum intra val vartej in dressing. Ma cutremur pe picioare cand ma izbesc de verdele din ochii ei când îi țintește in ai mei si din nou ma blochez pentru cateva secunde.
„Futu-i! Ce ochi are!"
-Max...sopteste si se apropie cu pasi mici de mine. Esti bine?
„Sunt? Habar nu am! Pana sa apari tu nici macar n-am știut cum ma cheamă."
Nu ii raspund,in schimb o studiez in amanunt cand se opreste in fata mea si ma prinde de maini. Micuta,forme voluptoase,dar ceea ce ma termina la ea sunt ochii. Cand isi da capul pe spate ca sa ma poată privi,interiorul meu se cutremura din cauza verdelui ce vibreaza,iar iritațiile aurii trimit scantei spre mine.
„De ce ma tulbura atat de mult ochii ei? Cine e piticania asta?"
-Max?intreaba din nou doar ca de data asta pe un ton precaut si imi cerceteaza chipul.
-Cine ești dulceata?dau glas întrebării din capul meu si in prima faza mijeste ochii la mine,apoi ii mareste atat de tare ca aproape ii ies din orbită si face speriata un pas in spate.
-Zi-mi ca visez!imi cere cu voce tremurand si isi duce mana dreapta in dreptul pieptului. Te rog spune-mi ca asta e un coșmar si ca tu nu ai uitat pe bune de mine!
O masor din nou din cap pana in picioare si aceeași întrebare mi-o pun si eu.
„Cum dracu sa uit de ea? Habar nu am cine e,dar o simt la naiba cum imi curge prin vene si-mi bate ca nebuna in piept. Cumva trupul meu o cunoaște,iar parfumul ei imi produce furnicături pe sub piele. Ca sa nu mai zic de ochi. Mana de femeie din fata mea are niște ochi atat de frumoși,atat de puri si atat de luminoși,incat am impresia ca poate patrunde cu ei pana in adancul sufletului meu."
-Sfinteeee!!!!ridica vocea deodata si tresar.
Isi baga degetele in par si isi prinde capul in maini,apoi incepe sa se plimbe de colo colo,bolborosind numai înjurături.
„Dumnezeule! Pe cat e de frumoasa,pe atât e de nebuna."
Ii urmăresc fiecare mișcare pe care o face si inghit in sec.
„Imi pare atat de familiara,iar instinctul imi spune ca am foarte multe de împărțit cu ea."
-Cum dracu e posibil ca peste noapte sa uiți de mine,Max?intreaba cand se opreste in loc si ma sfredeleste cu privirea.
-Daca te face sa te simți mai bine,nu imi aduc aminte absolut nimic. Pana sa vii tu,nu știam ca ma cheamă,Max,dulceata.
-Nu imi mai zi dulceata!!!!se zburleste la mine.
-Dar cum? Nu știu cum te cheamă...stii...pentru ca habar nu am cine ești,ii readuc aminte si toti muschii se încordează pe ea.
Pare ca e pe cale sa explodeze si continui sa o fixez cu privirea,fiindca habar nu am cum o sa reacționeze cand lucrul asta o sa se întâmple.
-Ai sa știi cum ma cheamă cand ai sa-ti reamintești cine dracu sunt!urla si o simt cum începe sa fiarbă de nervi.
Se pune din nou in miscare si isi trece disperata degetele prin parul lung și negru,iar de pe buze din nou incep sa i se desprinda înjurături cu nemiluita.
- Cum mortii ma-sii e posibil asa ceva?intreaba ca pentru ea. Ieri erai bine si azi habar nu ai pe ce lume trăiești?continua dar de data asta mi se adresează mie fiindca imi arunca o privire de toata frumusețea.
Se uita la mine parca cu ciuda. Daca ar fi sa-i interpretez privirea,probabil in clipa asta ar vrea sa-mi sara la gat. Si acum chiar pot sa bag mana in foc ca femeia asta nu e întreaga la cap dupa felul criminal in care se uita la mine.
„De ce naiba ar vrea sa-mi ia mie gatul daca nu imi aduc aminte nici de ea nici de mine?"
-Ai idee de ce memoria mea s-a dus pe apa sâmbetei?catadicsesc sa o intreb si incepe sa maraie.
-Nu...scrasneste din dinti. De asta am impresia ca o sa-mi pierd dracu mintile in curând.
Ma apropii de ea incet cand incepe sa tremure ușor si o prind de umeri. Privirea imi cade imediat pe verigheta ce o am pe inelar si ma incrunt puțin. Imi cobor mainile pe bratele ei si ii prind degetele intre ale mele,apoi vad un inel cu o piatra verde pe degetul inelar de la mana ei stanga,iar deasupra lui o verigheta identica cu a mea.
-Esti soția mea...constat si chicoteste fara veselie.
-Pe care ai uitat si cum dracu o cheamă,mi-o tranteste pe un ton mânios.
Inghit din nou in sec si ridic privirea pe chipul ei. Ochii verzi ma privesc cu o asemenea intensitate incat pentru o clipa aerul mi se blocheaza in plamani si ma uit la ea confuz.
„Dumnezeule! Ochii ei ma lasa fara aer si ma tulbura a naibii de tare."
-De cati ani suntem căsătoriți?intreb fiindca sunt curios de cand ii indur intensitatea ochilor ce reușesc sa ma faca praf.
-Multi,raspunde oftând.
„Hmmm...multi nu e un răspuns concret,dar macar a zis ceva. Nu ma asteptam sa o facă. Am crezut ca imi baga din nou pe gat vorba: am sa aflu când am sa-mi amintesc."
-Cat de mulți?pun a doua întrebare si isi inclina capul usor intr-o parte.
„La cum arata,nu cred ca are mai mult de 30 de ani."
Ma priveste in tacere,iar ochii incep sa-i scanteieze facandu-mi mie sangele imediat sa-mi dea in clocot.
„Ce naiba e in neregula cu ochii ei de ma dau atat de tare peste cap?"
-Pai...ne cunoaștem de cand eram la gradinita Max,raspunde intr-un final. Iar in anul in care am făcut 30 de ani ne-am căsătorit.
Intorc capul si arunc din nou o privire in oglinda dulapului.
-Si eu cati ani aveam?
-32,raspunde scurt.
„Pai si acum cati dracu am?"
-Si asta s-a întâmplat cand?intreb cu o sprânceană ridicata.
-Peste 5 ani o sa facem 100 de ani de când suntem căsătoriți Max,raspunde si mai ca nu cad din picioare cand o aud.
Intorc capul dintr-o singura miscare si ma uit la ea ca trasnit.
-Poftim?intreb si ridica incet din umeri.
-Te tragi dintr-un titan Max,iar tu la randul tău esti unul. Copii nostrii sunt zei,semizei,iar unul...se opreste putin ca sa inghita in sec,apoi continua. Unul chiar este un titan absolut.
Cand aud ce imi spune mi se ridica tensiunea si nervii simt cum imi fug prin vene.
-Iti bati joc de mine?urlu infuriat la ea.
-Ce?tresare si imi strange degetele cu putere între ale ei. Nu!exclama când își recăpăta controlul. Crezi ca am chef de glume,Max Chronis?pune intrebarea dar o face printre dintii inclestati de data asta si din nou ma spinteca cu privirea.
„Cred ca de as fi fost mai slab de inger,piticania asta mica ce bag de seama ca ascunde un dracusor pe sub invelisul ei angelic,m-ar fi omorât în clipa asta cu o singura privire daca lucrul asta ar fi fost posibil."
Dar daca ea ma tranșează din priviri in momentul asta,eu in schimb surad,iar din haraitul micutului demon ce se afla in fata mea imi dau seama ca nu-i prea convine deloc lucrul asta.
-Ma iubești?ma trezesc vorbind si clipeste de cateva ori des,semn ca nu se astepta la o astfel de întrebare.
Sincer nici eu. Habar nu am de ce naiba am pus-o,dar ceva imi spune ca nu e prima data cand o fac. Mai ales dacă si in trecut imi placea sa o vad scoasa din minti. Pentru ca in clipa asta exact asta simt,o placere bolnava ce ma îndeamnă sa intru in ea ca sa-i calmez nervii ce ii dau sangele in clocot.
-Bine-nteles!raspunde pe un ton categoric.
-La cum ma privesti n-as prea zice,chicotesc doar ca sa o enervez mai tare si strâmbă ca o acritura din nas.
„Dumnezeule! Opreste-te idiotule si nu o mai chinui!"
-Fiindca nu pot procesa inca tot ce se întâmplă aici,ofteaza. Ieri erai bine,Max si astăzi nu mai știi cum te cheamă sau cine ești. Cine sunt eu si nici nu vreau sa ma gândesc ce naiba o sa se întâmple cand iesim din dormitor si o sa dam cu ochii de copii.
Incepe sa tremure in timp ce vorbeste si imediat ticăloșia mi se evapora de pe umeri. Din instinct o trag in bratele mele si ii simt pielea cum ii devine ca de gheata din cauza fricii ce ii înlocuiește nervii. Incep sa o mangai si sa o lipesc mai tare de pieptul meu.
„Dumnezeule! Se simte atat de bine..."
-Sfinte...suspina. Cum naiba o sa reacționeze copii? Si asa sunt devastati dupa dispariția lui Tartarus...acum si tu...vai de noi...
O strang mai tare cand incepe sa planga cu sughițuri si imi inlantuie talia cu bratele. Se agata de mine de parca eu as fi colacul ei de salvare si sincer...as vrea sa fiu,dar nu stiu cum.
-Cine e Tartarus?intreb in timp ce o mangai.
-E...e baiatul nostru,ingaim cu greu.
Ma incrunt.
-Si unde e?intreb si un suspin atat de ascutit ii iese printre buze ca il simt cum mi se infinge direct în piept.
-E inchis si torturat,raspunde pe un ton inecat.
-Poftim?
O indepartez putin de mine si ma uit la ea cruciș.
-E inchis in Tartar,Max. El...se opreste si inspira adanc de cateva ori încercând sa se calmeze,dar nu prea ii iese.
Încă tremura,iar lacrimile ii curg șiroaie pe obraji. Durerea ei o simt cum ma distruge pe mine,cu toate ca nu imi amintesc absolut nimic despre ea insa ma doare îngrozitor sa o vad atat de devastata.
-In urma cu aproape doua luni,Nemesis cea mai mica zeita a noastră,a dat naștere unui zeu. Erebus...dar micutului nu ii era sortit sa trăiască,asa ca Tartarus a dat echilibrul peste cap si datorita puterii dinauntrul lui a putut sa o salveze atat pe Nemesis cat si pe Erebus.
Imi trec o mana prin par cand pricep ceea ce-mi spune si nu-mi vine sa cred ce-mi aud urechile.
„Zei...putere...magie...Dumnezeule! In ce lume traim?"