Până la sfârșit 🔞 Vol 12

Capitolul 11

Max:

Cand ajungem pe holul de la intrare isi ia o geanta din cuier si cauta prin bolul plin de chei de pe masuta din sticla. Cand o găsește pe cea care-i trebuie,iesim din casa si ne indreptam spre un Mercedes negru foarte tunat.
-Eu conduc,ma anunta cand aproape ajungem langa masina.
"Ce sa-i zic? Sa nu o faca? Oricum habar nu am cum naiba se conduce o masina...fiindca nu stiu cu ce se mănâncă una."
Urc pe scaunul din dreapta in timp ce ea o da roata,apoi cand urca,primul lucru pe care il face este sa bage cheiea in contact,dupa pornește motorul. Pleaca de pe loc cu scârțâit de roti si ma uit la ea intrigat,iar ingerasul imi face cu ochiul,apoi imi arunca un zambet fermecător.
-Hai sa depanam amintiri,Max Chronis,spune si vad speranta cum sclipește in privirea ei de un verde smarald.
-Hai sa vedem dacă reușești sa-mi mai scoți vreo imagine de prin ceata,ingeras,raspund ca sa-i dau încredere si calca mai mult accelerația.
In timp ce conduce pe aleea pietruita,se întinde spre torpedou si scoate din el o telecomanda,iar cand revine pe scaunul șoferului,ochii imi cad pe fusta de blugi si marai cand vad ca i s-a ridicat mai sus pe coapse.
-O sa isi rupa labagii gatul după tine cand o sa coboram din masina,zic si glasul imi trădează grav starea de enervare.
Imi arunca o privire inainte sa treacă dincolo de porti,apoi se asigura inainte de a intra în trafic și abia după aceea se gândește sa spună ceva.
-Vrei sa te calmezi?intreaba si pufnesc.
-Sunt calm,harai si chicoteste.
-Sigur...zice taraganat. Daca n-ai fi titanul vieții si al morții sa știi ca vena ce iti zvacneste pe gat chiar m-ar ingrijora,Max,mi-o arunca mai in gluma mai in serios si imi inclestez maxilarul.
"Mda...simt si eu cum pulsul mi-a luat-o razna si asta pentru ca numai calm nu sunt eu in momentul de fata,dar sa dea dracu in tat-su de nu ma înnebunește de cap! Cum dracu sa iasa atat de dezbrăcată din casa? Si eu mai nebun sa o si las! Fir-ar ea sa fie de dracoaica...asta ma mănâncă cu zile si nu alta..."
-Ești gelos,Max?surade scurt si ii arunc o privire taioasa.
-Ar trebui sa fiu?intreb si clatina dezaprobator din cap.
-N-ai de ce sa fii si mai da-le-n colo de haine! Sunt doar haine,Max!exclama razand.
-Ma bucur ca nu te fac sa razi,psychi mou,i-o trântesc din senin si pune o frana atat de brusca,ca aproape ma pune in cap.
Claxoanele rasuna cu duiumul in spatele nostru,dar ea nu pare sa le audă fiindca se uita la mine cu ochii cat cepele.
-Iar a vorbit sufletul in locul meu,constat si clipeste ca trezita dintr-un vis cand imi aude vocea.
-Da...sopteste si calca din nou accelerația cand revine cu privirea asupra drumului.
Inspir si expir,apoi imi sprijin ceafa de tetiera scaunului si privesc pierdut in fata.
Nu stiu cat ma plimba prin oraș,dar revin in simturi abia in clipa în care motorul se opreste.
-Am ajuns,zice si imi face semn sa cobor.
Privesc buimac in jur si habar nu am unde naiba suntem.
-Ar trebui sa-mi zică ceva locul asta?intreb in timp ce cobor din masina.
-Da,raspunde cu voce mica.
-Hmmm...spun meditativ si imi plimb ochii roata imprejur. Habar nu am unde ne aflam,recunosc si ofteaza subtil printre buze.
Fără sa zică ceva,isi împletește degetele cu ale mele si iesim din parcare. Intram pe o străduță dintre blocuri,iar cand trecem de prima scara,tensiunea din nou imi urca cand vad cum li se scurg ochii unor labagii dupa ea.
-Ii omor...marai printre dintii inclestati.
-Potoleste-te!imi cere soptit,dar eu o aud atat de bine de parca ar vorbi in urechea mea.
-Ma enervează cum te privesc,ii zic și pufneste.
-Nici nu ma interesează Max cum ma privesc. Pe mine ma interesează doar cum o faci tu,mi-o tranteste si deodata devin plin de mine.
Zâmbitoare,isi ridica ochii in ai mei cel mai probabil pentru ca simte cum deodata m-am liniștit si ma opresc cand se ridica pe vârfuri. Ma aplec ca sa vin în întâmpinarea ei si isi lipeste cu delicatete buzele de ale mele.
-Ya tebya lyublyu,Max...nu uita ca mereu am facut-o si mereu am sa o fac,sopteste printre saruturi dulci.
-Nu uit,tin sa o asigur si continui sa o sarut cu tandrete. Doar ca...arde ceva inauntrul meu cand le vad privirile înfometate,zic in momentul in care pun capat sărutului.
-Lasa-i...oricum doar cu privitul raman,Max.
Inspir adanc si dau aprobator din cap,apoi ma indrept de spate si ne punem din nou in miscare.
-Imi spui unde suntem?
-In cartierul in care am copilărit,raspunde. Acolo,la etajul doi,zice cand ne oprim in mijlocul strazi si arata cu degetul arătător spre fereastra la care trebuie sa ma uit,apoi continua. A fost dormitorul meu timp de 18 ani,iar dincolo,spune si se întoarce spre partea stanga. Tot la etajul doi a fost al tău,imi zice si indica spre o ferestra.
-Am stat amandoi la același etaj,iar dormitoarele le-am avut fata in fata,constat si incuviinteaza din cap.
-Da...raspunde incet. M-am gândit sa începem de aici,poate iti amintești ceva,dar acum ca ma gândesc mai bine,nu prea ai cum sa o faci,ofteaza. Au trecut mai bine de 100 de ani de când noi am stat pe strada asta si nimic nu mai e la fel.
O strang in brate cand ii citesc dezamăgirea din privire si o sarut lung pe frunte.
-Nu-i nimic,psychi mou. Avem atâția ani impreuna si atat de multe locuri ce pot sa-mi deblocheze amintiri,nu?intreb si suspina. Shhh...linisteste-te. E abia începutul. Hai sa nu ne dam batuti,bine?
-Bine,se smiorcaie. Imi pare rău,spune in timp ce isi șterge lacrimile.
Oftez.
Inspira si expira adanc,apoi ma prinde de mana si imi strange usor degetele intre ale ei.
-Hai sa mergem,imi cere si ma trage din nou după ea.
Ma plimba prin cartier si nu am nici cea mai mica idee spre ce anume ne indreptam,dar cand se opreste in dreptul unei centrale de apa,o sprânceană mi se arcuieste intr-un mod întrebător.
-Vino dupa mine,imi cere si ma uit cum isi face loc printre niște tufișuri.
„Clar e nebuna! Iar eu sunt mai nebun fiindca as urma-o oriunde cu ochii închiși. Oriunde as merge dupa ea fara sa pun o singura întrebare si in cazul in care mi-ar cere sa ma arunc în gol de pe o stanca cu siguranta as face-o. Chiar daca sunt foarte multe piese lipsa in mintea mea știu ca pentru ea sunt in stare sa fac orice,oricând,oriunde...cu sau fără amintiri."
Imi fac loc printre boscheți si dau roata centrala de apa,urmand-o pe nebuna mea îndeaproape.
-Urca-te pe bordura aia,imi cere si indica cu degetul spre cea pe care ma vrea cocoțat.
Nu zic nimic si fac întocmai cum imi cere.
-Baga mainile in buzunare.
Ma supun si de data asta ca doar ce e atat de ciudat in asta,nu?
Nu e nimic nelalocul lui. Doi nebuni in spatele unei centrale,iar screlozata ii da indicații zapacitului ce si cum sa faca ca sa-si recupereze cel mai probabil amintirile ce sunt pierdute în ceata.
"Dumnezeule...chiar suntem o familie de nebuni..."
-Acum priveste spre cer,sopteste,iar cand ridic privirea si vad frunzele copacilor cum se misca usor,la fel cum o fac si norii de pe cerul albastru,am impresia ca ma teleportez in timp,iar ideea ei nebuna chiar funcționează pentru ca o imagine imi trece precum fulgerul prin gând,dar incep sa injur imediat de mama focului pentru ca imi provoacă o durere crâncenă de cap.
-Max!striga speriata si se repede spre mine.
Ma prind cu mâinile de cap si imi forțez mintea sa-mi arate din nou imaginea ce abia am zarit-o.
-Sunt bine,psychi mou,o asigur si inchid ochii.
Scena respectiva imi apare în spatele pleoapelor inchise,iar mintea face stop cadru pe mine,o varianta foarte tanara si un singur cuvânt însoțește imaginea respectiva ce am impresia ca vine de undeva de foarte departe. Cuvântul imi pare ca l-ar rosti cineva dintr-un al timp sau dintr-o alta viata.
-Grecia,soptesc si deschid ochii.
Imi vad ingerasul ca plânge,iar inima mi se frânge pe loc.
-Nu mai plânge!ii cer maraind de durere. Ma rupi! Ma rupi fir-ar sa fie cand te vad plangand!
Tresare usor cand vocea imi tuna spre final si de data asta ma injur pe mine in gand de mama focului pentru ca nu-mi pot controla nervii. Insa pe lângă enervarea ce iese din mine in valuri,simt excitatia cum imi curge precum focul prin vene si ma incrunt vizibil.
„De ce dracu ma excit? Si de ce naiba imi vine sa i-o trag in clipa asta ca un salbatic?"
-Te-as fute,ii zic exact ceea ce gândesc și simt.
Clipeste des ca sa alunge lacrimile,apoi bufneste ca o nebuna in ras.
„Serios? Rade? Am mai spus ca e nebuna,nu?? Eu i-o trântesc asa din senin ca vreau sa i-o trag,iar ea rade? Se pare ca nu o surprinde absolut deloc dorinta mea,ba din contra...O amuza...Dumnezeule! Atat eu cat si ea puteam sa fim mai nebuni de atat?"
-Nebuna...mormai in barba.
-Eu?intreaba cu o falsa seninatate si bate de cateva ori din genele lungi și negre.
„Fir-ar sa fie! O ador pe piticania asta. Mana asta de femeie e clar ca e făcută exact pentru mine."
Ochii imi iau foc cand isi scote limba printre dinti si incepe sa-si lingă buzele.
-Stii ca nu putem sa o facem aici,nu?intreaba chicotind. Dacă la asta te gandesti...i-ati gandul Max. E amiaza si nu vreau sa avem spectatori.
-Dar daca era noapte nu aveai nici o problema?intreb curios si ranjeste ca o dracoaica.
-De fapt...nu as avea o problema chiar daca am face-o in miezul zilei,insa nu avem cum sa o facem aici. Locul asta...e locul ce ne-a văzut etapele iubirii noastre absolute. De la inocenta pura,la cea pacatoasa si a naibii de intunecata...dar care niciodată nu s-a consumat în acest cartier. Aici doar ne întărâtam.  Asa ca...imi pare rău,dar trebuie sa te refuz,spune si se lipește la milimetru de mine.
Intredeschid buzele ca sa o asigur ca sunt in regula cu asta,dar nu apuc fiindca se intinde si ma saruta. Isi infasoara bratele in jurul gatului meu,iar eu o strang cu putere la piept.
Sarutul ei imi pare atat de familiar,de parca gura mea nu a cunoscut alte buze inafara de ale ei. Iar gustul delicios de rai imi inunda gura cand isi strecoara limba printre buzele mele si ma saruta cu înflăcărare. O simt cum ma consuma in timp ce imi da impresia ca ma marchează cu un sărut.
„Dumnezeule...ce nebunie!"
E delir ceea ce ma face sa simt doar cu un singur sarut.
"Demență curata...asta trezește în mine făptura asta mica si delicata."
Excitatia incepe sa-mi arda prin vene cand limbile ni se impletesc,iar lentoarea agonizanta cu care ne sarutam imi face creierii praf.
Răsuflarea ei fierbinte imi arde pielea si simt cum iau foc din cauza sărutului fatal. Ma aprind mai rau ca o flacara sălbatică din infern,iar scula mi se întărește si zvacneste atat de tare ca un geamăt grav imi reverbereaza in gat.
Rupe sarutul cand ma aude si ma priveste printre gene. Ii vad pupilele dilatate la maxim și incep sa respir greoi.
„Futu-i! Atat de mult imi doresc sa intru in ea...si la dracu de n-as rupe-o in doua daca as face-o aici si acum."
-Daca nu vrei sa te bag printr-un tufis sau sa ti-o trag lipita de usa centralei de apa,mai bine plecam de aici.
-La masina?intreaba si imi face sugestiv cu ochiul.
-O idee geniala,ingeras!exclam si chicoteste.
-Mda...nu prea cred,Max. Mai avem treaba,mi-o tranteste amuzata si ma prinde usor de o mana.
Se intoarce si din nou ma las tras dupa ea.
-Nu imi vine sa cred ca e a doua oara când te refuz!exclama in timp ce ii fac loc sa treacă printre boscheți.
-E o premiera?
Imi arunca o privire pe care din nou nu o înțeleg,apoi se uita sa vadă pe unde calca.
-Da,raspunde intr-un final. E o premiera. Tot timpul m-ai intors si m-ai sucit cum ai vrut tu. De exemplu daca ma supărai,din cateva vorbe si atingeri făceai ce voiai cu mine.
-Hmmm...pai atunci nu e bine.
-Ce nu e bine?intreaba si de data asta ma privește intr-un ochi din cauza soarelui. Ca cedez mereu în fata ta?
-Nu,raspund si o lipesc de mine. Eu te-am refuzat vreodată?intreb si clatina din cap. Vezi? Dacă eu n-am spus niciodată nu,tu de ce sa o faci,ingeras? Oriunde,oricând,oricum,continui si se îneacă cu saliva cand ma aude. Iar am facut-o,nu?intreb si aproba cu câteva mișcări din cap. Grozav!pufnesc. Nici de data asta nu-mi amintesc nimic.
-E in regula,Max. O scoatem noi la capat,ma asigura si imi trec o mana prin parul brunet,dandu-mi-l pe spate.
-O scoatem noi la capat,repet dupa ea.
Da mulțumită din cap si continuam sa mergem pana cand ajungem la un bulevard. Inainte de a traversa strada,vad pe partea cealaltă o cofetărie si ma abțin sa nu chicotesc.
„Hmmm...sa vedem ce o sa iasa..."
Imi musc interiorul obrazului cand vad ca ma trage exact spre cofetaria respectiva,iar cand intram inauntru ne punem la rand și ma uit sa vad dacă exista prăjiturile de care mi-au spus băieții.
-Ce vrei?intreb in timp ce citesc etichetele si fixez cu ochii randul de amandine.
-O amandina,raspunde emoționată,iar vocea ei din nou ma trimite intr-un alt timp.
De data asta nu mai vad o imagine,ci o intreaga secventa. Noi doi parca intr-o alta viata. Vad iubirea inocenta despre care vorbea in urma cu jumătate de ora cum arde in ochii nostrii și zambesc involuntar,apoi aud conversația ce o purtam si chicotesc. Imaginile se schimba in timp ce clipesc si ne vad cum ne punem la o masa din colt,in timp ce ea e botoasa si imbufnata fiindca imi consum banii pe curul ei.
„Dumnezeule! Cat de puri eram..."
-Max...sopteste si o simt cum ma ghionteste usor intre coaste.
-Hm?raspund cand revin in prezent si imi face semn ca e rândul nostru sa comandam.
Cer doamnei o amandina,o rulada diplomat si doua doze de cola,iar ea mijeste ochii suspicioasa spre mine.
Plătesc nota fără sa-i bag in seama privirea,apoi ii fac semn sa-si miste curul ala sexy pana la masa din colt.
-Ce??intreaba nevenindu-i sa creadă ca nici de data asta n-a reușit sa plătească prăjiturile. Dar...cum?
Ridic relaxat din umeri.
-Am văzut câteva secvente din trecut in timp ce ne asteptam rândul,o lămuresc.
-Serios? Cum dracu de s-au găsit tocmai acum sa-ti apara?intreaba suparata.
Chicotesc si iau cele doua farfurii cu prăjituri,iar ea cele doua doze de cola. Ne indreptam pasii spre coltul din stanga al cofetărie si ne așezăm la una dintre cele 3 mese libere.
-Chiar daca nu vedeam amintirea ingeras,sa știi ca băieții oricum mi-au spus sa nu te las sa plătești nimic,mărturisesc si maraie ca un mic demon.
-Ce ticalosi!exclama scandalizata.
-Da...dar sunt ai mei,zic si ii fac cu ochiul.
-Si ai mei nu?vrea sa știe si infinge nervoasa lingura in prajitura de ciocolata.
-Si ai tai. De aia isi doresc sa ne fie bine. De aia mi-au spus,ingeras...ca sa nu schimbam nimic in tradiția ce ne-am facut-o se pare de cand eram niște copii.
Cade pe gânduri in urma răspunsului meu,apoi ofeaza cu putere.
-Ai dreptate...cu toate ca mi-as dori sa plătesc dracu si eu ceva măcar o data in viata.
-Mda...i-ati gandul,psychi mou. Asa ceva nu o sa se întâmple cat imi e eternitatea de lunga,i-o trântesc cu ranjetul pe buze.
Isi da ochii peste cap si continua sa isi manace prajitura,iar din cand in cand se mai stramba de ciuda la mine.
Ranjesc.
„Chiar nu o sa plătească nimic cat ne e eternitatea de lunga. Si egal daca imi ziceau băieții sau nu,ori daca vedeam sau nu imaginile,oricum as fi plătit consumația. De aia îmi cautam portofelul cand am ieșit din dormitor. Cand mi-a spus ca vrea prajitura asta mi-a fost primul gând ce mi-a trecut ca fulgerul prin cap. Sa vad unde naiba am portofelul ca sa pot plăti consumația. E ceva ce vine din adancul meu. Cum ar fi sa stau sa-mi plătească ea mie consumația? E de Doamne ferește asa ceva... Nici nu pot sa concep un asemenea lucru! Ce dracu? Doar nu sunt ultimul cioflingar ca sa se întâmple lucrul asta,nu?? Mi-am uitat eu viata,dar tot Max Chronis ma cheamă,fir-ar sa fie! Iar din câte mi-au povestit copii,celor dragi mie le-as intinde lumea la picioare...iar daca e sa-l citez pe infernului meu,atunci Max Chronis in viziunea lui este: părintele ce si-ar vine si sufletul diavolului doar ca sa-i stie pe ei bine. Pai si? Cum isi imaginează psychi mou ca as lasa-o vreodată în viata asta sa plătească ceva, cand eu sunt in stare sa-mi pun sufletul pe tava pentru ei,hm? Cum? E nebuna, v-am mai zis asta,nu?"