Până la sfârșit 🔞 Vol 12

Capitolul 42

Max:
Dupa alti doi ani...

Zece ani.
3652 de zile ce au inclinat balanta atat în partea binecuvântată cat si in cea de durere si chin.
Astăzi s-au împlinit zece ani de când,Tartarus lipsește de acasa si tot astăzi a fost ziua in care,Erebus si-a serbat cei zece ani.
Oftez in timp ce imi mangai ingerasul pe spate si privesc in bezna nopții.
De dimineata am aranjat pana in cel mai mic detaliu petrecerea micutului zeu si desi stiam ca sa-si vada tatăl in filmulețul ce l-am făcut din unirea videoclipurilor cu el o sa-i aducă pe o parte bucurie in ochi,dar tristețe in suflet,cum de altfel toti am simtit, nu am putut sa nu-i fac o astfel de surpriza.
Am știut ca in timp ce ii fac un bine, ii provoc si un rau,dar lucrul asta nu m-a oprit sa nu instalez un cinema in curtea din spate,iar pe panoul imens sa ruleze amintirile ce le avem cu, Tartarus.
Momentul in sine a fost atat de încărcat,incat pe toti ne-a coplesit,iar la sfarsit deși toată lumea avea lacrimi pe obraji,purtam toti un zambet pe buze.
Binecuvântare si blestem.
Doua cuvinte ce pe mine m-au bantuit timp de 10 ani alături de doi ochi verzi cu irizații aurii ce ba ma trimiteau in adancurile Iadului,ba ma înălțau pe culmile,Raiului,apoi au început sa ma însoțească de-a lungul anilor de fiecare data cand un copil imi decadea in Infern.
Ma opresc din a o mangaia atunci cand durerea mai are puțin și imi rupe pieptul,apoi imi duc mana la inima si inchid ochii in timp ce masez locul de deasupra ei.
Incep sa ma rog ca ziua eliberarii noastre sa fie tot mai aproape si strang tare din pleoape in timp ce ma gandesc la clipa în care o sa renastem din propria cenușă. Aștept cu nerăbdare minunea ce simt ca trebuie sa se producă în viitorul apropiat si o umbra de zambet imi curbeaza buzele atunci cand in spatele pleoapelor închise,chipul lui Tartarus se conturează perfect.
„Imi doresc atat,dar atat de mult sa-ti simt din nou prezenta în casa,agori mou..."
Cu dorinta asta in suflet si-n minte, ma las inghitit de intuneric si in cateva clipe somnul ma cuprinde.

*****

Ma trezesc cand pielea incepe sa ma furnice si am impresia ca il simt.
„Futu-i! O iau razna!!!"
Deschid un ochi si prin crăpătura draperiilor ce nu sunt trase complet,vad ca afara incepe sa se crape de ziua,apoi intorc capul spre psychi mou si o sarut usor exact pe cuta ce o are intre sprancene.
„Nu stiu ce visează,dar cu siguranță are legătură cu ziua de ieri."
Oftez subtil cand toate amintirile imi revin in forta,însoțite de durerea ce ieri mai toata ziua mi-a rupt pieptul si muschii mi se tensioneaza intr-o clipa când un val de agonie imi inunda venele in urma imaginilor ce mi se invart prin minte. Cu o mulțime de înjurături ce le opresc in ultima clipa pe vârful limbii,ma ridic cu grija de langa,psychi mou si imi indrept pasii spre baie.
Cand intru inauntru,merg direct spre chiuvetă si dau drumul la apa rece. Ma spal pe dinți,apoi pe fata si in timp ce inchid robinetul,ma privesc in oglinda. Clatin mâhnit din cap atunci cand imi vad tristetea cum imi traversează chipul si un geamat dureros imi reverbereaza in gat atunci cand chinul ma ia din nou cu asalt.
-Tartarus...soptesc cu voce incarcata si caut in straturile adanci ale ființei mele,mirosul pielii lui.
Inspir adanc atunci cand il gasesc,iar parfumul de cedru,combinat cu ambra si putin fier incins,incepe sa-mi joace pe sub piele.
Putere.
Asta e cuvântul ce imi definește titanul. O putere intunecata ce sfarie datorita absolutului din ea.
Trag din nou aer adanc in piept ca sa simt din nou senzația de furnicături pe sub piele,doar ca de data asta ceea ce simt e diferit.
Sufletul se zguduie mult mai tare in mine si imi face focul din ochii sa se aprinda mai puternic,in timp ce parul tot mi se ridica pe ceafa si bataile inimii mi se schimba intr-o secunda.
-Se simte prea bine...gandesc cu voce tare si îndemnat de suflet,inchid ochii si ma concentrez pe energia micutului meu titan.
Puterea explodează inauntrul meu precum lava ce erupe dintr-un vulcan atunci cand energia mea se ciocnește de a lui si respiratia mi se poticneste in gat.
Deschid ochii ca la comanda și ma întorc pe calcaie. Cu pasi mari intru in dormitor,apoi ma indrept spre usa si grăbesc pasul pe hol cand trec dincolo de prag.
Nu e nimeni in living cand ajung si e normal,având în vedere ca e foarte de dimineata,dar și dacă ar fi fost cineva,nu as fi băgat de seama. Fiindca in clipa asta nu vad stanga-dreapta si nici nu aud nimic inafara de sangele ce-mi zvacneste in timpane si de inima ce-mi bubuie in piept.
Cu ochii tintiti inainte,urc cate doua trepte deodata si ma indrept glonț spre dormitorul lui Nemesis si a lui Tartarus.
Cand intru pe holul ce duce spre camera lor il vad pe,Erebus cum iese din dormitorul celor doi si isi țintește ochii angelici in ai mei.
In clipa în care ii vad umezi si întunecați din cauza lacrimilor ce stau sa-i cada pe obraji,stiu ca s-a produs minunea.
-Ai reușit,soptesc si buzele lui se curbeaza intr-un zambet cu toate ca lacrimile de fericire incep sa-i curga pe obraji. Dumnezeule!exclam incet in momentul in care il ridic in brate si il strang cu putere la pieptul meu. Chiar ai reușit...continui cu voce ingrosata si micutul incepe sa aprobe cu frenezie din cap.
-E in dormitor...dar vrei te rog sa le dai putin timp? Au 10 ani de când nu s-au mai văzut,imi zice emotionat si inca un rand de lacrimi ii pătează pielea.
Il simt cum freamătă in bratele mele si desi nici el nu isi doreste sa stea departe de tat-su,totuși se abține si n-am încotro decat sa ma conformez situație.
Pana la urma dacă as fi in locul lui,nici pe mine nu m-ar interesa pentru început de nici unul de-a casei pana cand nu as intra in psychi mou,asa ca...in loc sa-mi continui drumul spre dormitor ca sa dau buzna inauntru,ma intorc pe calcaie si ma indrept spre scari.
Privesc zeul din bratele mele cu mândrie si ochii lui stralucesc de încântare.
-Se agapo,agori mou,ii soptesc și imi apas buzele pe tampla lui.
-Se agapó pappoús,raspunde cu glas scăzut si desi încearcă sa nu mai planga,imi dau seama din vocea lui ca se abține sa nu o faca.
-Plangi...il indemn. Elibereaza-ti sufletul,micutule,continui si isi baga capul in scobitura gatului meu,apoi un suspin se desprinde de pe buzele lui si imediat ii simt lacrimile fierbinti pe piele.
Il strang la pieptul meu cand incepe sa se cutremure si il tin in brate chiar și atunci cand ajung in bucătărie.
Dupa ce aprind becul,incep sa-l legan pe micut si las cateva lacrimi sa imi curga pe obraji atunci cand simt sufletul cum mi se elibereaza de chin.
„E acasă...in sfarsit...titanul meu pe care il ador,e din nou,acasă."
Inspir si expir adanc atunci cand greutatea mi se ridica de pe umeri și piept,apoi zambesc cand simt ușurarea cum ma acaparează întrutotul.
Surad cand micutul se linisteste si vad ușurarea cum se așterne in ochii lui cand isi scoate capul din scobitura gatului meu si privirile ni se întâlnesc.
-Ar trebui sa mergem sa imi trezesc ingerasul,ii spun si incuviinteaza din cap. Esti mai bine?continui in timp ce ma întorc pe calcaie si ies din bucătărie.
-Da...mult mai bine,surade si ma bucur de bucuria lui.
Ochii ii stralucesc intr-un mod in care n-au mai facut-o pana acum,dar eu cunosc acea sclipire din verdele lui angelic. E sclipirea ce o vedeam zilnic in ochii îngerașului meu pana in ziua in care s-a produs dezastrul si Tartarus a fost inchis.
E scanteia ce ajunge sa lumineze si cel mai intunecat suflet. E lumina ce transmite doar puritate si ma uit la el exact ca la un inger,fiindca am știut de cand s-a născut ca asta este. Un inger ce a venit pe lume cu o menire si aceea a fost de a-l scoate din adancuri pe cel ce l-a zămislit.
„Micutul ingeras a reusit sa faca din imposibil posibil,iar dupa atatia ani de chin,urcam din nou spre porțile Raiului. Zece ani...atat ne-a chinuit Iadul..."
-Zece ani...soptesc ca pentru mine. Ce e in neregula cu cifra asta?
-Nu stiu pappoús,raspunde micutul crezând ca lui i-am pus întrebarea si clatin abia vizibil din cap.
„Naiba sa-l ia! E doar un număr,dar daca tot ne-a chinuit soarta 10 ani in Iad,ar face bine sa ne dea 10 milenii in Rai."
Chicotesc rautacios in urma gândului fiindca sunt ferm convins ca lucrul asta nu e posibil si cu pasi mari ma indrept spre dormitor in timp ce micutul mijeste putin ochii la mine.
-Sunt bine,il asigur.
-Mda...nu imi fac griji pappoús. Stările astea de nebunie sunt absolut normale pentru noi,nu?intreaba si rad usor in barba. Adică doar noi putem sa fim capabil sa trecem atat de repede de la o extrema la alta,asa-i?
-Da,agori mou...ăștia suntem noi. Nebunii ce o dau dintr-o extrema in alta,dar care se iubesc dincolo de limite si se accepta exact asa cum sunt.
Zambeste si o face pana si cu ochii,apoi trasaturile ii îngheață cand vocea lui Chaos tuna atat de tare ca zdruncina peretii casei.
-Tartarus Chronis!!!!!
-O vai! L-a simțit maleficul!exclama si bufnesc in ras.
-Si? De ce te temi? Nu o sa-i faca nimic,Chaos.
-Nu...dar chiar imi doresc ca mama si pateras sa stea puțin împreuna pana sa tragem cu totii de el.
-Ei...acum s-a cam zis cu asa ceva,raspund in timp ce aud o usa cum se izbeste de perete si stiu ca e însuși,Chaos.
Grabesc pasul si dau sa deschid usa de la dormitor exact când psychi mou o face,iar cand ma vede în fata ei,ridica dintr-o miscare privirea in a mea.
-E acasă?intreaba cu speranța in glas si cu lacrimi în ochi.
-Da,ingeras. Micutul titan s-a întors,acasă,confirm si isi duce palmele la gura,apoi suspina si mai multe lacrimi ii curg pe obraji.
Imi trec un brat pe dupa talia ei,în timp ce il strang cu celalalt pe micutul zeu,apoi imi lipesc ingerasul de mine si ne indreptam pasii spre camera celor doi zei.
-Nu imi vine sa cred,Max...sopteste îngerasul cu o voce gatuita din cauza emoțiilor.
-Stiu psychi mou...raspund si o lipesc mai tare de mine cand incepe sa tremure usor.
-Abia aștept sa-l vad,continua si încearcă sa isi șteargă lacrimile de la ochi ca sa vadă pe unde calca,insa e in zadar.
Emotiile copleșitoare ii provoacă într-una lacrimi în privire și imi inclestez bratul in jurul mijlocului ei,apoi o salt de la pământ și icneste surprinsa,dupa imi înconjoară talia cu picioarele si ma prinde strans cu mâinile de dupa gat.
Erebus chicoteste cand o vede cum se tine de mine ca o maimuta si cu zambetul pe buze ii car pe amandoi in brate pana in fata ușii dupa care se afla micutul meu titan impreuna cu zeita lui.
Toti sunt stransi pe hol si imi trec privirea peste ei dupa ce imi las îngerii jos din brate.
Vad bucuria,ușurarea,împlinirea,eliberarea,alinarea,linistea si fericirea cum incep sa le arda in priviri,iar pentru cateva clipe savurez tot ceea ce imi transmit ochii lor.
-E timpul,spun pe un ton ce face aerul in jurul nostru sa vibreze si primul care da buzna in dormitor este,maleficul.
Chaos intra fara nici o retinere,iar restul il urmam. Bine...doar o parte dintre noi. Mai exact teroristii din prima linie de sânge. Copii mei. Exceptie fiind,Erebus ce e normal sa-si faca loc printre noi si Eros,pe care Tartarus il considera fratele lui cu toate ca pe grad de rudenie,titanul cu par argintiu e nepotul titanului meu,dar ei doi sunt atat de legați si se iubesc atat de mult de zici ca sunt siamezi.
-Tartarus Chronis!ii maraie numele de data asta maleficul meu cand se opreste langa usa de la baie,iar ochii incep sa-i arda cu sălbăticie.
Aud miscare dincolo de usa si ochii tuturor se țintesc spre ea. Freamătul lor incarca aerul din dormitor si incepe sa trosneasca tot mai tare in vreme ce secundele trec si usa nu se mai deschide. Dar și cand lucrul asta se întâmpla,respiratia celor aflați în camera se opreste in gat atunci cand titanul meu apare in prag.
Împlinit absolut.
Aceste doua cuvinte însumează perfect ceea ce simt acum cand il vad in fata ochilor.
„Al meu...in sfarsit sunt din nou complet..."