Până la sfârșit 🔞 Vol 12

Capitolul 6

Max:

Duc cana de cafea la gura si beau o gura zdravănă din ea,in timp ce o vad cum ma urmărește din bucătărie.
Sunt in living alături de o mulțime de tineri ce se uita la mine îndurerați,iar durerea lor o simt pana in maduva oaselor si imi inclestez maxilarul doar ca sa nu urlu.
Faptul ca eu nu înțeleg ce se intampla cu mine e una,dar sa vad atâția ochi cum suferă din cauza mea,e îngrozitor.
Dupa ce ca mai bine de o ora am stat afara si toti au încercat sa găsească cele mai bune soluții cu privire la memoria mea pierduta,am ajuns sa inteleg ce rol joc eu in viata lor si mi-am dat seama ca existenta mea se rezuma doar la cateva cuvinte ce le-am auzit dezlipindu-se de pe buzele lor.
Imposibilul este posibil,iar eu sunt omul ce poate sa faca asa ceva. Astea sunt cuvintele lor nu ale mele,dar cred ca sunt capabil de orice si asa cu memoria sucita fiindca pentru ei tot tot as face ca sa ii stiu bine,insa de data asta se pare ca in cazul meu am facut din imposibil posibil insa intr-un mod ce nu place nimănui. Fiindca am ajuns sa-mi pierd mintile,la dracu!
Ma incordez din cap pana in picioare cand ma gândesc ca atatea suflete suferă din cauza mea si nu-mi convine deloc situația. Ma uit la fiecare in parte si deși nu am nici o amintire cu ei,stiu ca toti sunt ai mei. Simt cum fac parte din mine,iar ochii lor reusesc sa-mi zguduie interiorul la fel de tare precum o face și bruneta cu ochii verzi. De fiecare data cand le întâlnesc privirea ceva viu se trezeste in mine si ma cutremura din toate temeliile.
„Magie...Dumnezeule...magia asta e totala nebunie!"
Mai beau o gura de cafea în timp ce toti ochii sunt îndreptați spre mine si tensiunea dinauntrul meu creste atat de mult,incat simt ca în curând voi exploda daca nu fac cumva sa ma relaxez.
-Ia uite pappoús!striga Sin in timp ce coboară scarile. Poate pozele o sa te ajute ca să-ți revină memoria,continua in timp ce se apropie de mine si pune un album pe masuta din fata mea cand se opreste in dreptul meu.
-La mine a funcționat filmarea cu Dan cand ma cerea de soție,intervine Styx. Ce am putea sa-i punem ca sa-l zdruncine?intreaba in timp ce ii privește pe toti cei adunati in living si ii vad cum cad pe gânduri,apoi isi intorc privirile spre ea cand bocanitul tocurilor se aude pe marmura.
Inghit in sec cand se opreste in fata mea si imi ridic privirea de pe picioarele ei incet spre chip.
-Putem sa ne uitam si noi la filmarea noastra de la nunta. Ce zici?intreaba si incuviintez din cap.
-Eu merg sa verific ce face,Nemesis,ne anunta Eros in timp ce bruneta se intoarce pe calcaie si dispare de langa noi,iar eu incep sa-mi trec din nou privirea peste cei aflați în living in speranța că ceva din privirea lor o sa declanșeze ceva in mine.
Insa tristetea si ochii lor umezi nu fac altceva decât sa stârnească un chin enorm in pieptul meu si imi inclestez din nou maxilarul,dar de data asta o fac ca sa opresc un geamăt de durere.
Ii simt pe toti cum freamata,iar lucrul asta imi da mari batai de cap fiindca toata atmosfera apăsătoare din jurul meu ma incarca si devin precum o bomba cu ceas,gata sa detoneze in orice clipa.
-Eu tot nu înțeleg cum pula mea e posibil ca un titan sa nu mai știe si sa nu mai simta nimic,maraie deodata Chaos si cu pasi mari se apropie de mine.
Desi sunt foarte mulți,a fost deajuns sa se prezinte fiecare o singura data si le-am reținut numele.
-Ce dracu faci,Chaos?intreaba Seth in timp ce brunetul se apleaca asupra mea ca sa-mi prindă fata in maini fiindca eu stau pe un fotoliu,apoi priveste adanc in ochii mei.
Simt cum patrunde in mintea mea si incepe sa haraie din adancul gatului.
-Cum dracu e posibil?intreaba din nou.
-Ce s-a întâmplat,Chaos?ii aud vocea mieroasa venind de unde din spatele meu,iar dulceata ei o simt direct pe limba.
„Dumnezeule! Femeia asta ma înnebunește si imi da toate simturile peste cap fara sa ma atingă."
Chaos imi elibereaza obrajii si isi trece nervos o mana prin par.
-Nu are nici macar o amintire!maraie ca un turbat. Toate imaginile ce exista în mintea lui sunt de azi dimineață. Zici ca i le-a șters cineva din memorie. Dar cum dracu e posibil asa ceva?intreaba din nou pe un ton nervos. Cum naiba sa piardă milioane de amintiri?
„Hmmm...si eu ma întreb asta. Având în vedere ca sunt un titan ce are o casa plina de copii,asta înseamnă foarte mulți ani si foarte multe amintiri."
-E blestemat,aud o voce groasa ce vine de nicaieri si toti intorc capul.
Dureaza cateva secunde pana vad o silueta cum se materializează in mijlocul livingului si clipesc surprins când ma vad pe mine,doar ca singura diferenta dintre mine și celalalt eu sunt ochii. In timp ce ai mei sunt roșii ai lui sunt de un albastru electric.
-Cum adică e blestemat?il ia Ares la rost.
Barbatul ofteaza zgomotos si pășește spre mine. Pun cana de cafea pe masuta si ma ridic in picioare.
-Pe toti zeii,Max! Tu chiar reușești sa faci din imposibil,posibil!exclama si simt o urma de enervare in tonul lui.
-Cine ești?intreb si muschii de pe maxilar incep sa-i zvacneasca.
-Oceanus...titanul apelor si tatal tău,se prezintă în timp ce bratele lui se strang in jurul gatului meu.
As vrea sa ii raspund la îmbrățișare,dar nu pot fiindca sunt împietrit. Ii procesez cuvintele si incerc sa gasesc o explicație logica,insa oricât mi-as pune mintea la contribuție nu reusesc sa gasesc nici un răspuns plauzibil.
„Cum adică sunt blestemat?"
-Cum adică pateras e blestemat?pune Eris întrebarea ce se invarte incontinuu si in capul meu.
Oceanus se desprinde de mine si imi priveste copii cu părere de rău.
-Cand Lex si-a îndreptat gandurile spre mine cu câteva minute în urma,asta a fost singura explicație ce mi-a venit în minte. Cumva,Max si-a pus singur un blestem pe cap.
-Dar cum e posibil asa ceva?intreaba si Hera oripilata.
Oceanus ridica din umeri.
-Orice e posibil cand vine vorba de membrii Chronis,nu?raspunde in schimb cu o întrebare si majoritatea pufnesc semn ca nici ei nu isi doreau sa fac un asemenea lucru posibil.
-Bun...o sa vedem cum o scoatem la capat,aud oftatul piticaniei si intorc capul spre ea.
Ii da un CD lui Hades,iar brunetul trece pe lângă noi clatinand a lehamite din cap,iar in timp ce el deschide tv-ul,si baga cd-ul intr-un laptop ce il conecteaza la ecranul suspendat de perete,eu imi reiau locul pe fotoliu,iar piticania se pune pe marginea lui. Ridic privirea spre ea,iar tristetea din ochii ei imi provoacă dureri îngrozitoare de inima.
Instinctul ma îndeamnă sa o trag in poala mea,de parca mi-ar transmite clar un mesaj și anume faptul ca,atingerea ei cu siguranță mi-ar alina putin durerile. Asa ca,fără sa mai gândesc o insfac de mijloc si o trag la mine in poala. Se ghemuieste imediat la pieptul meu si o îmbrățișez cu putere. Isi înfășoară bratele pe dupa gatul meu si incep sa o legan. Prezenta ei atat de aproape de mine reuseste sa ma aline si un colt al gurii mi se ridica intr-un zambet cand timpul pentru mine ajunge sa se oprească pentru cateva clipe in loc si o liniste deplina ma inghite.
Ea e salvarea mea,asa cum simt ca eu sunt a ei. La cat de tare ne strângem in brate si ne agatam unul de celalalt,imi dau seama ca ea e însăși viata mea. Desi nu am nici o amintire cu noi doi,simt ca as face orice pentru bruneta ce imi sta in poala.
„Orice...Dumnezeule chiar as face orice pentru ea..."
Nu știu cât timp stam îmbrățișați,dar imi revin in simturi cand o aud ca suspina si ii prind imediat barbia intre doua degete,apoi o oblig sa ma privească. Cateva lacrimi ii curg pe obraji si durerea din nou o simt cum ma schingiuie pe interior.
-Imi pare rău,se smiorcaie. Incerc sa nu iti îngreunez si mai mult situația. Stiu ca plansul meu nu te ajuta,dar la dracu...e atat de greu,Max...
Lumea din interiorul meu se clatina cand ii văd ochii impanziti cu lacrimi si ii prind usor obrajii in palme,apoi ii sterg incet pielea brăzdata de lacrimi.
-O scoatem noi la capat,nu?intreb fortand un zambest si o sclipire nebuna ii apare in priviri.
Dau din cap mulțumit cand o vad fiindca orice e mai bine decât sa plang.
"O prefer nebuna si scoasa din minti,decât devastata si cu lacrimi în ochi."
Inspir adânc cand Hades pornește filmarea si intind capul sa o sarut pe frunte,apoi imi mut privirea pe TV si incep sa urmăresc cu interes imaginile de la nunta noastră.
Îmi strâng din nou bratele in jurul taliei ei in timp ce ne privesc pe noi doi si sunt atent la fiecare detaliu din filmare poate in felul asta ceva dinauntrul meu se deblochează si imi recuperez ca prin magie amintirile.
-Nu ne-am schimbat absolut deloc,remarc si chicoteste.
-Asta datorita magiei,dar sa știi ca exista poze si filmari cu noi si putin mai bătrâni.
Ma incrunt cand o aud fiindca nu înțeleg ce vrea sa spună.
-Adica?intreb cu ochii inca pe tv.
Se foieste in poala mea si imi tin respiratia pana cand isi găsește locul. Injur in gand atunci cand scula mi se întărește si inghit in sec cand isi pune fundul exact pe ea.
"Fir-ar sa fie!"
Imi intorc incet privirea si imi zambeste cu blandete,facand abstracție de scula tare ca piatra ce imi pulseaza dureros in pantaloni si pe care cu siguranta o simte si ea.
-Ca sa iti raspund la intrebare,sa știi ca familia noastră a intrat în rândul zeilor abia cand tu aveai in jur de 50 de ani.
-Aha...deci mama nu mai...
-Ba da,se repede sa răspundă. Ella trăiește. O sa vina imediat. Am vorbit cu ea cat timp cautam CD-ul.
Incuviintez pe tăcute din cap si intorc privirea spre tv. Incepe sa îmi explice cine sunt oamenii de la nunta,dar pentru mine toți sunt niște străini. Bine...daca e sa o zic pe aia dreapta pana si ea imi este,dar cu toate asta știu ca e a mea si ca-mi aparține. La ea e diferit. Ceea ce stârnește in mine cu o singura privire sau atingere e de-a dreptul innebunitor.
Cand filmarea ajunge la momentul în care ne juram iubirea,simt o sageata cum mi se infinge in inima si scrasnesc din dinti cand incep sa sangerez pe dinauntru. Dar pe lângă durerea ce mi-o provoacă sageata,o furie colosala se ridica din adancurile mele si incepe sa se împletească cu ciuda ce imi curge prin vene si din nou devin precum o bomba cu ceas.
Imi este ciuda ca nu imi amintesc de nimeni si sunt furios pentru ca eu singur m-am pus in situația asta.
„Cum dracu sa ma blestem singur? Cine naiba a mai pomenit de asa ceva?"
Dupa ce filmarea se termina si privirile noastre din nou se intalnesc,citesc in ochii ei nevoia de mine. Vad cat de mult isi dorește sa imi revin si mai vad și cat de mult o chinuie faptul ca filmarea de la nunta noastră nu a stârnit nimic in mine.
Oftez,iar ea isi inghite lacrimile si incearca sa schițeze un zambet de incurajare. Nu stiu daca o face pentru mine sau pentru ea,dar in clipa asta nu ne prea ajuta pe nici unul dintre noi.
Ea e putin dezamăgită fiindca filmarea nu a dat nici un rezultat,iar in cazul meu,zambetul ei ma doare.
Nu stiu cum ii sta în mod firesc cu un unul ce ii încălzește si privirea,dar sunt sigur ca ala e singurul ce vreau sa-l vad pe buzele ei. Asta ce ii curbeaza acum buzele nu face altceva decât sa mai infinga o sageata in inima mea. Si probabil isi da seama de lucrul asta fiindca imi prinde obrajii în palme,iar chipul ii devine intr-o secunda serios.
-Asculta Max...nu contează cât de lung e drumul si chinul ce ne e dat sa-l ducem în spate,dar la un moment dat o sa găsim portita de scapare din Iad,înțelegi?intreaba si încuviințez din cap.
-Am înțeles,raspund si isi coboara palmele de pe obrajii mei,apoi imi îmbrățișează umerii si isi baga nasul in scobitura gatului meu.
Imi saruta pielea si un fior imi strabate sirea spinării.
„Dumnezeule...ceea ce avem noi e atat de puternic încât o simt cum face la propriu parte din mine."
-Max?intreaba incet si din nou ma saruta pe gat.
-Hm?
-Ne-am jurat iubire pana la sfarsit.
-Am văzut,raspund si intorc capul atunci cand ea isi scoate nasul din scobitura gatului meu.
-Sfarsitul e departe de noi,Max...avem eternitatea la dispoziție si n-am sa ma las pana cand nu ai sa iti amintești din nou de noi,zice privindu-ma in ochi cu o intensitate atat de mare încât din nou am impresia ca patrunde prin mine si ajunge sa-mi vada sufletul. Am luat-o de multe ori de la capat atunci cand sfârșitul ne-a bătut la ușa,Max...zice oftand incet. Nu e prima si probabil nici ultima oara când lucrul asta o sa se întâmple,dar orice ar fi,am sa fiu lângă tine. Sunt aici,Max. Mereu am sa fiu...pana la sfarsit.
Ma cutremur cand ii aud profunzimea din voce atunci cand imi spune ultimile cuvinte. Incep sa rasune cu ecou in mintea mea,dar nu exista nici o imagine care sa se lege de ele inafara de cea pe care am vazut-o acum in filmarea de la nunta. Insa sunt ferm convins ca existe și alta. Cu siguranta nu doar una,poate sunt zeci sau poate chiar mii,fiindca aceste cuvinte fac parte din juramantul nostru. Juramantul ce l-am făcut la nunta,dar sunt sigur ca el exista cu mult timp înainte de ea.
-Pana la sfarsit,ingeras,raspunde sufletul in locul meu,iar ochii ei se umplu de lacrimi,fiindca alintul il spun cu o anumita inflexiune ce vad ca ii face pielea de gaina.
Nu durează decat o clipa sa acționeze si isi lipeste buzele de ale mele. Moliciunea lor ma face sa gem,iar cand le intredeschid pe ale mele isi strecoara limba mătăsoasa printre ele si o împletește cu a mea. Gustul ei dulce imi inunda cavitatea si toate simturile imi sunt date intr-o clipa peste cap.
Mintea mi se golește de orice gând si tot ce fac e sa ma bucur de ea. O gust și o inspir in timp ce mainile incep sa mi se plimbe singure pe trupul ei si nu-mi pasa ca suntem înconjurați de atâția ochi ce sunt țintiti spre noi,tot ce ma interesează acum e doar prezenta ei. Ea imi face bine. O simt inauntrul meu cum imi vindeca incet ranile.
„La dracu! Nu stiu cum am ajuns în situația asta,dar de nu găsesc o soluție de rezolvare cat mai repede posibil,cu siguranță am sa innebunesc fiindca ii vreau din nou pe toti in mintea mea. Fiecare dintre ei știu ca isi au locul inauntru meu pentru ca ei sunt ai mei..."