A lost soul - FINALIZATĂ

5

"Poti sa nu mai țipi la mine?" Aiden isi smulge bratul din mana mea, aseara din nou venise drogat, innebunesc nu mai stiu ce sa ii fac.
"Ti-am spus sa termini cu prostiile, esti idiot?" m-am saturat.
"Nu esti mama, asa ca lasa-ma in pace! Pana acum nu ma băgai in seama, acum dintr-o data iti pasa?"
"Cum poti sa spui asta, Aiden si eu am trecut prin tot ce ai trecut si tu, asta nu înseamnă ca ma droghez si incerc sa bag cocaina la fiecare colț"
"Esti o scorpie"
"Esti un drogat"
El imi arată degetul mijlociu si pleaca in camera lui.
Incep sa tip si urc sus dupa el.
"ti-am spus ca poti pleca?" se ridica din pat si ma impinge pe hol.
"Ti-am spus ca poti intra in camera mea?"
"te porți ca un copil, Aiden. Nu incerca sa te distrugi cu nenorocitele alea de pastile"
"Vorbește tipa care a incercat sa isi taie venele si isi face tăieturi pe picioare" imi inchide usa in nas, lăsându-ma cu lacrimi in ochi si o durere nesfârșita in suflet, muzica incepe sa bubuie in camera lui. Ma inchid si eu in camera mea, începând din nou sa plang si sa ma tai.

"Sky?" il aud infundat pe Marco.
Sunt in baie, trântită pe jos, respirația o am tot mai grea, iar privirea o am încețoșată, balta de sânge se observă si asa.
Suspin aproape inconștientă, ma simt slabita si de parca as pluti.
Stiu ca am greșit, dar nu ma puteam opri, sunt defecta, imi pare rau ca nu imi pot reveni, sper ca nu sunt supărați pe mine părinții, pe cine mint eu, sigur sunt, cand ma văd asa...
"Skyler, doamne ferește!" sunt ultimele cuvinte pe care le-am mai auzit fix inainte sa cad într-un somn adânc, am simțit cum sunt ridicata de la sol.

××××××××××××××××××××××××××××××××

"Hei" ies din liceu dând direct nas in nas cu Alex, băiatul popular care se tine dupa mine, cred ca v-am mai spus de el. Dansează cu ceilalți pe străzi, astfel am inceput sa ne apropiem ca amici fara sa vreau.
"Bună" ii arat un zâmbet scurt si incerc sa plec spre masina.
"Ai timp pentru o cafea, ceva?" sincer întrebarea lui mi-a ajuns direct la suflet, chiar vreau sa fumez in timp ce beau o cafea fierbinte, daca va întrebați da, m-am apucat de fumat, ma ajuta putin, fiind ca un antistress.
"Desigur"

Ajungând acolo ne așeazăm la o masă mai retrasa, nu imi mai place de mult sa fiu in centrul atenției, nu suport cand cineva se holbează la cicatricile mele. Mi-am făcut programare la un doctor specialist ce ma poate ajuta sa scap de ele, cu laser.
"Si cum mai ești? Am văzut acum ceva timp, înainte sa te cunosc ca ne urmareai cum dansam, trebuia sa vi de atunci la noi!" spune dupa ce a dat comanda pe un ecran unde era afisat meniul.
"Nu ma simțeam prea bine, inca nu imi revenisem prea mult, abia iesisem din scaunul cu rotile si abia vorbeam" ii zambesc trist si incerc sa imi ascund cicatricile cat mai mult.
"Sa stii ca esti frumoasa si cu ele, niste cicatrici nu te definesc, ci de fapt arată cat de puternica poti fi" nu credeam ca acest tip ma poate face sa ma simt mai bine si ca poate fi inteligent, e totuși un baiat fierbinte, nu poti avea multe pretenții la cei de genul lui.
"Si? Poti vorbi despre câteva lucruri?"
"Cum ar fi?" nu stiu sigur daca sunt pregătită, dar incerc pentru a ma putea descarca.
"ma refer la povestea ta din ultimul timp, vreau doar sa iti fiu pentru început un amic bun" rânjetul lui ma face sa rad, e un nemernic.
"pai ce vrei sa iti spun mai exact, ca toata povestea e prea lunga"
"ai avut relatii? Prieteni? Ce s-a întâmplat cu tine? Si cum ai fost înainte de toate astea?" zici ca sunt la interogatoriu, dar poate ma ajuta daca vorbesc despre asta, gandul mi se duce direct la băiatul cu ochii verzi care obișnuia sa imi fie iubit.
"Am avut o singura relatie, de 5 ani jumate" el isi mărește ochii cand aude durata "il cheama Vlad, l-am iubit, il iubesc si il voi iubi mereu, in continuare. M-am despărțit de el pentru ca a trebuit sa plec din acel oraș, din Seattle, acolo am avut un accident de masina, mi-au murit părinții si surioara mai mica, doar eu si fratele meu mai mic am scăpat, am fost in coma profunda timp de o luna si ceva, trei luni am stat in scaun cu rotile si nu am putut vorbi, nu am mai stat acolo, nu am mai putut, iar Vlad stia ca eu nu cred in relatii la distanta, m-am despărțit de el in cel mai crunt mod, nu cred ca va putea el si prietenii mei sa ma ierte vreodată, m-am gândit doar la mine. Am fost prea egoista, dar eram atat de distrusa incat am crezut ca viata mea nu mai are sens, acum eu simt ca singurul lucru pentru care mai respir este fratele meu mai mic, care are nevoie de mine, nu il pot lăsa, puteam si eu sa mor, dar m-am întors pentru el, iar acum o dau in bara, a devenit rebel si face lucruri de care nu credeam ca putea fi in stare vreodată, ma urăște, iar asta ma doare cel mai tare, crede ca nu imi pasa de el, ca ma gandesc doar la mine, dar faza e ca, eu înainte a trebuit sa ma repar macar putin pe mine ca sa pot avea grija de el, Aiden il cheamă. Eu sunt distrusa, dar el are o șansă si vreau sa fiu acolo sa il imping de la spate. Sora noastră nu a mai avut timp nici sa afle ce este aceea adolescenta, prima iubire, liceul, nu a avut o sansa la viata, vreau ca Aiden sa le aiba pe toate, daca pe ea nu am avut cum sa o salvez" i-au o pauza in care incerc sa nu plang, inghitind in sec si continui  "Totul era aproape perfect, eram fericita aveam oameni minunați in jurul meu, eu eram ca o stea ce părea ca nu poate fi stinsă si totusi uite ca s-a putut. De atunci, din ziua in care m-am trezit din coma, ceva in mine s-a stins, nu a mai putut fi aprins, căci 3 locuri din sufletul meu vor rămâne goale mereu, nici in ziua de azi dupa un an de zile, nu am avut curajul sa merg in acel oras, s-au sa contactez pe cineva de acolo, nici macar la mormântul lor nu am ajuns vreodată, imi este frica sa merg, imi este frică caci o sa imi amintesc si mai mult din acea seara cand i-am văzut morți, am avut ghinionul de ai privi cum se sting usor, caci nu am rămas inconștientă din prima" el isi aseaza mâna peste a mea si o strange usor, se citește pe fata lui ca l-a răscolit. Stiu, doare chiar  si daca asculti din exterior.