A lost soul - FINALIZATĂ

20

Țin strâns mânerul cănii in care este cafeaua amicului meu.
"Cum este?" imi frec mainile dupa ce ii dau cana. O privesc ușor si mi se pare străin sa fiu atat de aproape de ea. Imi este dor, dar nu pot ierta ce mi-a făcut, cel putin nu acum, a fost nașpa, m-a rănit si nu ma asteptam, fix ea.....
"Va fi bine, acum!" Anghel zâmbește trist si ii strânge mâna.
"Ai fost un iubit bun, Anghel!" am simțit ca trebuie sa ii spun asta, măcar eu.
"Imi pare rau ca nu am putut mai mult de atât" o privește cu lacrimi in ochi, stiu ca se va vindeca, doar ca ii trebuie timp, o sa vina cu timpul si o persoana care sa ii daruiasca ce merita. Ii strang umărul, iar el ma îmbrățișează strâns.
"O sa fie bine!" il mângâi pe spate si il las pe el cu ea, mergand acum la ceilalți.
"Voi va dați seama ca noi avem foarte mult timp de când nu am mai stat toti fara sa ne certam?" fix dupa ce termina de spus Luca asta, Agnes ma privește, zambind trist, ii raspund la fel.
"Contează ca ne-am reunit, nu?" Anghel coboară zâmbind, auzind subiectul.
"Acum ca Sky s-a întors, chiar suntem toți" Iris imi zâmbește. La aceste cuvinte Vlad s-a luminat cel mai mult la fata privindu-mă atent.
"Ca tot veni vorba de Skyler....vreau sa imi cer scuze, am fost o nemernica" roșcata ma privește calma, dar suparata.
"E ok, nici eu nu am fost prea drăguță" ii zambesc ca sa nu se simta prost.
"Apropo, prietenii tai din Miami, sunt super tari, mai ales tipul acela Bran" zâmbește rosind blonda micuță. Luca o privește mușcându-si falca, iar Anghel ii dă o privire intensă, stai ce?
Anghel? Iris? Nu cred! Stiu ca inca o iubește pe Sonia, dar oare o simpatizează mai mult decat trebuie pe Iris?
"Si lui i-a plăcut de tine foarte mult!" ea se înroșește si mai tare clipind des, se rușinează super repede, draga de ea.
"Trecand peste acest subiect, hai sa jucam ceva!" Luca dă un zâmbet ștrengar luând in mână doua zaruri.

"Oare cand se va trezi?" întreb amintindu-mi de prietena mea, ma ridic ușor si incep sa urc scările.
Intrând in cameră observ ca este deja trează, privea din pat peisajul de afara.
"Cand m-ati adus a...?" se oprește cand se întoarce si ma vede, cel mai probabil credea ca e Anghel, ma analizeaza din cap pana in picioare si isi întoarce din nou privirea.
"Aseara" ma asez la picioarele ei si incerc sa raman calma, sa nu plang sau sa fiu nervoasa.

Cred ca au trecut 5 minute de cand niciuna din noi nu a mai scos un cuvânt.
"Uite Skyler, imi pare rau, nu pot schimba ce simt"
"Nu se iarta asa usor totul, nu m-ai rănit atat de tare pentru ca simți, ce simți, ci pentru ca mi-ai ascuns asta atat de mult timp, mintindu-ma in față" o privesc indiferenta, chiar daca in sufletul meu e numai durere.
"Imi era frica, ok? Nu stiam cum sa spun, imi era teama ca o sa renunti la mine, ca o sa reacționezi urat si decat sa te pierd, am preferat sa tac, crezand ca o sa treaca cu timpul. M-am combinat cu Anghel pentru ca imi placea de el, dar nu in de-ajuns incat sa ma faca sa nu te mai iubesc, sa te uit in acel sens. Cu timpul a devenit totul apăsător si stresant, iar acum ceva timp i-am spus adevărul lui si ne-am despărțit" se ridica ușor si ma privește in continuare. "Atunci cand ai plecat, am incercat sa scap de acest sentiment, dar te-ai întors si totul a devenit mai puternic" imi duc privirea in alta parte si incerc sa ma calmez, dar nu pot, o lacrima picand pe piciorul ei dezgolit si vânăt. Ma ridic grăbită si ies din camera mergand direct in curtea din spate, ma asez pe bancă si imi aprind o țigară, ușurată ca am scăpat de putina presiune.
In secunda a doua imi este smulsa din gura si niste buze moi le acopera pe ale mele pentru a nu vorbi, ma liniștesc de tot, cand ii simt căldura bratelor, ma asez la el in poală si imi las capul sa cada pe pieptul lui.
"Nu stiu daca o voi putea ierta, imi este frica. Daca nu vom mai fi prietene vreodată?"
"Nu spune asta. Totul va fi bine!" imi sărută fruntea si ma strânge mai tare in brate.
"Te iubesc mult, Vlad!"
"Si eu te iubesc enorm de mult!"

×××××××××××

"Hei surioara" Aiden imi apare in cale cu o acadea in gură.
"Ohhh, te-ai gândit si tu sa ma mai bagi in seamă?" spun in timp ce închid ușa la balcon si ma pun pe șezlong cu chitara in mână.
"Tu te-ai gândit sa mai dai si pe acasă?" incepe sa zambeasca ca un idiot, din casa iese o prietena de a lui Maya.
"Hei, Sky!" ne zambim reciproc si ii fac semn sa se aseze langa mine.
"Cântați cu mine?"
"Ce?"
" Safe and sound!"
"O stiu" blonda zâmbește si ii face semn fratelui meu sa se apropie, el ma privește lung si îngândurat, tristețea se vedea in ochii lui.
"Aiden, hai sa ne amintim într-un mod frumos!" el se aseaza in fata mea si imi atinge genunchiul zâmbind trist.
"I remember tears streaming down your face
When I said, I'll never let you go
When all those shadows almost killed your light
I remember you said, Don't leave me here alone
But all that's dead and gone and passed tonight" vocea fratelui meu a rămas la fel de frumoasă, ne amintim acele momente acum, mi-o imaginez si pe Elisa aici, blonda lui Aiden semănand putin cu ea, doar ca mare.
"Just close your eyes
The sun is going down
You'll be alright
No one can hurt you now
Come morning light
You and I'll be safe and sound" eu si Maya am continuat aici, vocea ei fiind subțire dar având intonație.

××××××××

Ma trezesc langa iubitul meu, aseară am făcut multe împreună, sunt puțin nesigură, căci totul a fost neprotejat, am fost amețiți caci am si baut puțin. Dar cred ca totul e ok, nu se fi putut întâmpla ceva, nu?
Imi fac un duș lung si ma îmbrac pentru a merge la liceu, in timp ce voi merge sa fac cafea, il voi trezi si pe Vlad.

Ajungând in liceu ne salutăm cu toti si mergem la locul nostru, Sonia era si ea aici, doar ca in spate de tot, nu vorbea cu nimeni, statea departe de noi, într-un fel sau altul.
"Buna dimineata, dragilor! Din cate știți se apropie bacalaureatul, sper ca va pregătiți pentru el, doar acesta este liceul de elita" in ultimul timp am stat si am învățat, nu prea am multe de băgat in creierul asta sec, căci le prind repede si din prima, am învățat mereu la timp, iar asta ma avantajeaza, caci multe deja le stiu. Da, este super mult, dar le iau pe rând, usor, ușor.

"Fraților, ati auzit?" Iris se așează langa noi si ne privește incruntata.
"Ce?" eram toți la cantina.
"Miranda, împreună cu politia, vorbesc cu directorul" băieții se intorc cu privirea spre mine imediat eu ma uitam pur si simplu in gol, căci stiam ce se intampla.
"Sky, nu cumva in seara aia cand ai bătut-o a facut reclamație, ea sau părinții?" nu mai apuc sa răspund căci pe usile cantinei intra Miranda, polițiștii si directorul care incearca sa le vorbească si cel mai probabil sa ma scoată din cacat.
"Skyler Wilson, esti arestată pentru violență si......." nu mai aud ce spune cerul mi-a căzut in cap, sunt ridicată de jos si încătușată.
"Ai dreptul sa nu spui nimic" o privesc pe Miranda care rânjește șireată. Imi privesc grupul, pana si Sonia care chiar nu stia deloc despre ce e vroba nu ii venea sa creadă, directorul imi zâmbește trist, apoi isi pune mainile in cap dezamăgit, ma uit cu lacrimi in ochi la fratele meu, care se ridicase de la o masa mai depărtată. Ii mimez numele fratelui nostru fix înainte sa fiu trasă spre ieșire, Vlad vorbea in timp ce eram dusa cu unul dintre polițiști, sunt băgată pe bancheta din spate, mai bine spus aruncata, fapt ce ma face sa il injur grav, nemernica aia, trebuia eu sa o dau in gat prima.
"Iubito, iti promit ca am sa te scot de acolo, nu iti face griji. Doar nu intra in probleme, te rog! Nu te speria! Voi veni sa te vad cat de repede pot, sper ca nu va exista asa ceva si te voi scoate fara sa se ajunga acolo" sunt ultimele cuvinte frumoase pe care le-am auzit.
"Te iubesc foarte mult!" ii spun cu vocea tremurânda.
"Si eu te iubesc enorm de mult, Sky" fix atunci masina a plecat de pe loc.

Ajungând acolo, am dat totuși o declarație, mi-am lăsat lucrurile in tavă si îmbrăcând o uniformă scarbos de portocalie, totul se misca atat de repede pe lângă mine incat ma demoralizeaza.
Mai încolo sunt băgată in duba ce duce spre închisoare.
"Se pare ca avem pe aici si printese căzute din castelul lui tati" o fata cu multe tatuaje si albastra in cap, stramba din bot si ma privește impreuna cu prietena ei.
Doar nu intra in probleme, te rog! Cuvintele lui Vlad mi-au apărut in minte, acompaniate de privirea lui ce arăta teama pura. Asa ca am sa ascult de el si ma calmez fara sa schițez ceva, ma prefac ca nu am auzit si ma uit pe geam, o lacrima imi pica pe obrazul deja patat de prafurile si chestiile pe care le-au aruncat pe noi polițiștii. Nu cred ca am meritat asta pe buna dreptate, sper ca voi scăpa de aici înainte sa mor, Aiden are nevoie de mine.

Sunt aruncată in celulă, acolo fiind doua paturi suprapuse. Ma asez pe unul de jos si rămân pe el sprijinită de perete si cu genunchii la piept.
"Măi măi, ce sa vezi, asa noroc incat sa picăm cu princess in celulă" fata cu parul albatru din duba si prietena ei sunt băgate in celulă cu mine, nu imi ridic privirea si incep sa ma joc, trasand linii imaginare pe tatuajele pe care le am. Sunt smucita si prinsa de par, m-au ridicat imediat din pat.
"Se pare ca fata asta nu e asa pură, uite! Are mii de semne de cicatrici, nu prea se observa daca nu esti atent" imi traseaza linia de la gat cu unghia ei ascuțită, mă doare.
"Esti mută, fetito!" cealaltă, bruneta imi da o palma tare in spate. Ma prind amândouă de maini, prima data ma trag tare in fata apoi ma trântesc de perete.
Am inceput sa gâfâi, căci mi-a tăiat respirația, durerea fiind una infernală.
Sunt prinsa din nou si ridicată ajungând sa imi iau pumni pe care nu ii mai pot număra pe degete.

Asa ajungând la infirmerie la fiecare doua zile, pe Vlad si ceilalți nu i-a lăsat sigur sa ma viziteze, i-am rugat eu asta, căci la cum arătam nu as fi vrut sa fie îngrijorați.
Nici nu ma mai obosesc, durerea asta oricum poate fi suportata de mine, as fi dat orice sa o simt doar pe asta mereu, iar jumătate din familia mea sa nu fie moartă, nu stiu cu ce am greșit atat de mult de sunt asa pedepsita.
Dar totusi am renunțat sa ma mai gândesc la asta sau sa întreb de ce, pur si simplu unii oameni nu sunt făcuți sa trăiască o viata simpla si normală. Ori este prea grea, ori plictisitoare, ori prea rapidă. Viata de căcat!