A lost soul - FINALIZATĂ

4

Toti se mișcă în jurul meu, doar eu am rămas la fel în aceste doua săptămâni. Ma uit în gol și nu vorbesc.
Simt doar ca încă o durere apare în sufletul meu, daca se mai poate asa ceva, am mai pierdut pe cineva?!
Incerc sa fiu atenta.
"Gata acum, avionul este pregătit, sa mergem!" bunica se aude, apucandu-mi mânerele de la scaun.
"Poftim?" Vlad se ridică nervos, ceilalți începând sa devină la fel.
"Nu este indicat sa ii ducem acasa la ei, știți si voi de ce. O sa ii iau cu mine in California, după ceva timp vom decide daca raman cu mine sau pleaca cu Marco in Miami. Imi pare rau, dragilor, dar o sa le fie mai bine departe de toate amintirile de aici. Imi cunosc nepoții si stiu sigur ca Skyler nu o sa mai reziste aici nici 2 zile, doar uitați-vă la ea!"
Pana la urma ei cred ca înțeleg, dar tot imi dau seama ca sunt triști.

"Si cu scoala cum rămâne? " intreaba Luca, in timp ce sunt băgată in mașină.
"I-am înscris pe amandoi la o școală online, unde vor putea sa învețe de oriunde"

In momentul acesta eu nu mai simt nimic, absolut nimic si Vlad stie ca eu nu cred in relații la distanță, de aceea ma si privește cu lacrimi in ochi.
Toți au venit si mi-au dat o îmbrățișare, ultimul fiiind omul care m-a făcut fericita mult timp, imi sărută obrazul si imi inchide portiera.
Ma întreabă deja din priviri daca ma despart de el, mereu ne-am înțeles si asa, ii fac doar scurt din cap un da in timp ce plecăm.
El cade in genunchi punându-și mâinile in cap. Asta e ultima imagine care mi-a rămas de la el.
Am plecat........ Si am lăsat tot ce ține de Seattle in spate.
Sper sa fiu iertată.......
O sa le fie mai bine fără mine!

×××××××××××××××××××××××××××××××

Peste 5 luni de la accident

Suntem in luna martie, soarele strălucește pe cer, afară este extraordinar de frumos. Marco intră grăbit în cameră mea cu zâmbetul pe buze. Când am început sa vorbesc din nou, ne-am impacat, a recunoscut că a greșit si pana la urma a fost aici când ne-a fost cel mai greu.
"Esti gata? Mergem in Miami!" este fericit și entuziasmat, așteaptă de mult timp sa plecam si sa isi vada copilul si soția.
"Da sunt, poți sa îmi i-ei tu bagajul te rog? Am de dat un mesaj!" imi ia bagajul, dar se opreste in tocul ușii cu o față îngândurata.
"Lui? Parcă azi face 18 ani,nu?"
"Da" am plans foarte mult dupa o perioada de timp, imi este extrem de dor sa il vad, sa il simt, sa ne iubim, pur si simplu imi este dor de el.
Imi amintesc cum anul trecut de ziua lui am plecat cu grupul într-o mini vacanță, lângă o cascada, am dormit în cort și ne-am distrat, a fost minunat.
Imi ridic telefonul si încep sa ii scriu numărul, ii dau un mesaj de pe un cont fake de instagram, pentru ca nu vreau sa mai am o legătură cu ce este in Seattle. Ca sa înțelegeți, cand am ajuns in California a trebuit să fac muuuulte cumpărături, deoarece tot ce aveam este in Seattle, in acea casa. Mi-am făcut un nou cont de instagram, am renunțat la cel cu 20k, pe acesta il am pe privat si nu accept la oricine, mulți din fostul liceu mi-au dat follow, dar ei nu. Cred ca sunt supărați, am rupt orice legătură.
Necunoscut : La mulți ani, Vlad!! Sa fi fericit si iubit, sa ai o zi de naștere minunata! Ai grija de tine!!! :)))
Inchid telefonul și cobor jos la mașină.

Cand ajungem in Miami primul lucru pe care il fac este sa imi îmbrățișez nepotul Damian si cumnata Geanina, care este la fel cum am văzut-o ultima dată, frumoasa si dupa cum vorbește pot sa imi dau seama ca este si foarte inteligenta.
Imi petrec seara cu ei la cină, dupa imi vad de treburile mele in noua cameră.

×××××××××××××××××××××××××××××××

Persp.Vlad

Au trecut 4 luni nenorocite de cand ea a plecat, 4 luni in care tot ce am făcut a fost sa ma droghez, sa beau si sa am aventuri cu fete.
Cand masina aceea in care ea era a plecat, am simțit cum inima mi-a fost smulsa din piept, imi este dor de ea, nimic nu are culoare, niciuna nu se compară cu Skyler, incerc sa o uit, dar nu pot.
Liceul e de căcat, in primele săptămâni toți intrebau unde este, ce a pățit, dacă este bine dupa accident si tot ce puteam face era sa ma enervez si sa plec.
Am devenit mai rece cu ceilalți, de obicei ei ma cearta ca sunt mai mereu beat si drogat, de multe ori ma găsesc asa si de dimineata cand mergem la liceu. Măcar temporar nu ma mai doare chiar atât de rău, caci ajung aproape inconștient.
Am o poza cu ea, o tin mereu la mine pe oriunde ma duc si orice as face, nu plec fără ea de acasă. Stiu ca nu se va întoarce, mereu a preferat sa fuga de probleme decat sa le rezolve. Este sensibilă, chiar daca nu arata asta.