A lost soul - FINALIZATĂ

21

Dupa cum am calculat eu, sunt aici de aproape doua luni.
In ultimele doua săptămâni fetele m-au lăsat in pace, au zis ca s-au plictisit de mine.
Ba chiar au început sa imi vorbească mai frumos, dar tot nu spuneam nimic, mai ales dupa tot ce mi-au făcut.

×××××××××××××

Am început sa ma simt super rau, vomit des si imi este atat de foame, iar mâncarea de aici este groaznica, nici nu as avea așteptări.
Tot ce fac este sa vomit tot, iar ametelile sa se intensifice.
Acum am iesit de la baie, fiind dusă de un paznic la celula mea, dar nu mai ajunge sa deschidă, caci pic lata pe jos, totul făcându-se negru pentru mine.

××××××××××××××××××××××××××××××××

"Sky, ai reușit! Scumpa mea!" cobor de pe scenă unde am fost premiata cu primul loc la concursul national de dans, sunt atat de fericită. Părinții mei ma strâng in brațe, fratii mei venind si ei.
"Stiam eu surioara, ca esti puternica si curajoasa. Am avut incredere in tine din prima" Marco imi ciufuleste parul si imi intinde un trandafir.
"Mulțumesc"

Ma trezesc brusc fiind deja învățată, dar ma încrunt imdeiat cand vad ca nu sunt la infirmeria din închisoare, ci la un spital normal.
"In sfarsit te-ai trezit, scumpo! Am avut mult de lucru ca sa te fac sa arăți mai bine" o asistenta imi zâmbește si se așează langa mine atingandu-mi mâna.
"Acum esti in siguranta si tu......si copilașul tău, ai fost scoasă de ai tai pe cauțiune" șocul mi se citește pe față când aud ce mi se spune.
"Prietenii tai sunt afară, dorești sa ii anunt ca te-ai trezit!" afirm din cap si o las sa iasa din camera.
Nu imi vine sa cred, eu sunt însărcinată? Cum, cand? Iar acum imi pica fisa, ultima seara de dragoste cu Vlad. Nu am stiut sigur, dar azi mi s-a confirmat.
Cum intra toti pe ușă, Vlad e primul care sare si ma sărută.
"Sky, esti bine?" Iris si fetele se apropie, erau plansi toti, asta înseamnă ca am fost grav, nu prea am mai vorbit de mult, doar cate putin.
Sunt inca in stare de soc, imi pun mana pe abdomen si ma uit in gol putin, apoi ii privesc pe toți. Avort nu am sa fac, asta e sigur, nu fac eu un asa păcat, plus ca e copilul meu si a celui pe care il iubesc, nu as renunta la el, nici sa ma omori.
"Surioara?" fratii mei se uita la mine îngrijorați, la fel făcând si prietenii mei.
"Sunt însărcinată!" șocul de pe fața lor explica tot, a fost pentru prima data cand am vorbit dupa doua luni de zile. Vlad se uita confuz, apoi isi schimba starea, cred ca și-a amintit de acea seară.

××××××××××××××××××××××××××××××××

Inca doua săptămâni trecute, burtica mea a crescut, se observa ceva mic acolo, Vlad de cand a aflat, a inceput sa fie si mai grijuliu decat înainte, dar in acelasi timp si foarte stresat. Adica gândiți-vă ca deja se uita la cumparaturi, cum ar fi, pătuț, jucării, biberon, suzeta, deja a vorbit cu un prieten ca sa ii picteze camera. Acum așteaptă doar sa afle ce e si totusi mai are de așteptat cateva luni.
Iris imi îngrijește acum ranile de pe față si spate, zâmbind trist. Sonia si Agnes fiind prezente langa noi.
"Frate cat de tare te-au bătut acolo!" Agnes soarbe din cafeaua ei si imi privește rănile aproape trecute.
"Nu doresc asta nici celui mai mare dușman al meu" ma intorc spre ele si le privesc pe rand.
Treaba cu Sonia, ei bine, inca incerc sa trag de mine pentru a o ierta, acum nu prea pot, dar rămâne de văzut, totusi vorbim cand suntem toți, dar doar atat.
"Cum este bebe mic?" intra si băieții, Luca amuzantul așezându-se langa iubita lui roșcată.
Da, acum ei doi sunt împreună, am aflat si eu, vad ca pe Iris nu o mai deranjează, iese des cu Anghel prin oras, cred ca se înfiripă ceva intre ei.
"Trăiește?!" spun incruntată, caci nu am inca de unde sa știu ce si cum, este prea devreme, iubitul meu se așează langa mine si imi sărută fruntea, ținând mâna pe burta mea.
"L-ai pus grav cu botul pe labe!" Luca rade ca un spiridus, primind un cot de la roșcată.
"Walker, daca m-am mai calmat, asta nu inseamna ca nu mai sunt tare in pumni" ii arata pumnul, iar blondul rânjește in continuare.
"Fraților, în mai putin de o luna se organizează balul de absolvire, mergem, nu?" roscata spune si ne arata poza cu afișul.
"Eu nu pot merge" stramb din bot si ma uit tristă la ei.
"nu mi-am încheiat mediile" continui cand le vad reacția. Anghel incepe sa râdă înfundat.
"Adica tu te-ai stresat din cauza asta pana acum? S-au ocupat directorul si diriga, au aflat cum stai cu probleme din viata ta, de la mine si Iris, sigur. Au fost încântați sa te ajute" bate palma cu Iris si o strânge in brațe.
"ei au spus 'sarcina ușoară, sa ai grija' si daca tot e asa mic, o sa ai posibilitatea sa iti dai si examenele. Doar sa nu te stresezi sa il afecteze pe bebe" blondina vine si imi mangaie burtica, o trag într-o îmbrățișare si le mulțumesc.