A lost soul - FINALIZATĂ

18

"Hei" ii salut pe ceilalți când intru în vila, grupul fiind compus ca înainte, din Iris, Anghel, Luca, Agnes si noi. Acum cred că și ei au aflat de relatia mea cu Vlad, căci ne privesc puțin mai insistent. Iris vine spre mine si ma îmbrățișează, plângând.
"Esti ok?" o intreb si ii mângâi părul.
"Doar m-am speriat putin... Sa ști ca mașina este ok, am redresat-o eu la timp" se panichează crezând că o cert.
"Contează ca sunteți voi bine!" ii sărut obrazul si ii fac semn lui Anghel spre scări, se ridica si o ia inaintea mea.
"Mersi" intru in cameră, ea stătea pe pat cu genunchii strânși la piept, Anghel a inchis ușa lăsându-ne singure.
"Sonia" in momentul în care m-a auzit, a fost de parcă a iesit din transă, a tresărit și s-a ridicat venind rapid spre mine.
"Sky, imi pare nespus de rău, nu stiu ce a fost in capul meu, doar că eram atat de nervoasă si supărată..." spune repede plângând.
"De ce?" o întrerup.
"Faza e ca nu stiu ce s-a întâmplat, iar Iris nu are nicio vina, eu am greșit!"
"Am intrebat de ce suferi?"
"Pentru că..." înghite in sec si mă privește intens "Pentru ca te iubesc prea mult, Sky!"
"Si eu te iubesc, dar nu înțeleg de ce......"
"Nu, tu nu înțelegi" se rasteste si ma face să mă încrunt, se apropie rapid, îmi prinde fața în palme și mă sărută apăsat, căci eu eram prea șocată și nu pot face asa ceva "Eu te iubesc in alt mod" imi spune dupa ce se depărtează, am simțit cum ceva se rupe înăuntrul meu când imi dau seama la ce se referă.

Prietena mea, sora mea, nu mă privea la fel, mă privea ca pe o posibilă iubită?
Acum se leagă tot, de ce s-a despărțit de Anghel, de ce niciodată nu a fost atrasă de băieți, de ce era atât de implicată în tot ce ținea de mine, de ce ii păsa atât de mult, m-a mintit atât de mult timp.
Ma dau în spate, începând sa plang, m-a trădat, persoana pe care o iubeam si credeam că va fi printre singurii care nu mă vor minti vreodată. Și inca o data am mai primit un cutit in inima. Acum inteleg vorbele pe care mi le-a spus Anghel la cantină.
"Sky?!" îmi spune cu frica si nesigură încercând să se apropie, a început să gâfâie și să plângă mai tare, panicandu-se.
In momentul in care am ieșit pe ușă începând sa fug, am auzit-o cum a început sa urle, cand am coborât toți erau șocați si speriați de țipetele ei.
"Tu știai?!" este singurul lucru pe care il spun fostului ei.
Trec pe lângă toți alergând, plângeam si fugeam cât ma țin picioarele, nu puteam sa realizez ce se întâmplă in jurul meu, gândul îmi era doar la ce se intampla, la imaginile ce mi se deruleaza sfâșietor in minte. 

××××××

I-am dat un mesaj acum 5 minute lui Vlad sa ii spun unde sunt si ca nu am pățit nimic, nu vreau sa îl panichez, am ajuns aici de 10 minute maxim, am mers mult pe jos si m-am gândit la absolut tot.
Nu m-aș fi gândit niciodată că Sonia ar putea sa fie așa, niciodată nu a venit sa vorbească cu mine despre asta, a făcut-o tarziu si brusc, distrugând totul, din cate am văzut, inclusiv pe ea.
Privesc, plângând in liniște pozele părinților si a surorii mele, ma bucur ca ei sunt bine, chiar dacă mie imi este extrem de dor si vreau sa ii văd, sa ii aud, sa ii simt aproape.
Aud o frână puternică si o portiera trântită, iar in următoarele secunde pe iubitul meu, ma privește o clipă nervos, dar se înmoaie extrem de repede si se așează lângă mine, având acum un umăr pe care sa plang, imi pune haina lui călduroasă pe umeri si ma înconjoară cu brațul lui mare.
"Imi pare rau, dar nu am mai putut sa stau nici măcar o secundă acolo!"
"Dar ce s-a întâmplat? Sonia nu a spus nimic, dupa criza pe care a avut-o, a sedat-o Agnes"

"O sa iti povestesc doar ție, căci vreau sa ma descarc" spun si incerc sa ma opresc din plâns "Am intrat la ea, era fericita ca am venit, s-a ridicat direct si a venit spre mine, era panicata, crezând ca sunt extrem de nervoasa si suparata, dar aveam sa o înțeleg, am liniștit-o si mi-a spus ca ma iubește" i-au o pauza oftând si jucându-ma cu brățara lui "i-am răspuns înapoi, iar apoi mi-a spus ca nu înțeleg, caci ea ma iubește in alt mod, ea a avut toate acele iesiri pentru ca eu nu o vedeam la fel si in final pentru ca m-am impacat cu tine" el se uită la mine știind deja la ce ma refeream, il privesc in ochi curgându-mi o lacrimă caldă pe obrazul rece "M-a sărutat, Vlad! Prietena mea, pe care o credeam sormea, nu ma vedea la fel cum o vedeam eu, ea mereu m-a iubit in acel mod. Toate momentele in care ii spuneam de Anghel sau toate momentele in care vorbeam despre chestii de genul, ea ma mintea pe față fara nici măcar o rușine" imi sterge lacrimile si ma îmbrățișează strâns. "Ea a fost mereu asa, iar eu nici măcar nu am bănuit! Era prea frumos sa fie adevărat" incep sa plâng in hohote, el ținându-ma strâns in brațe.