A lost soul - FINALIZATĂ

24

"Buna si ție, răsfățato!" isi schimba starea într-una serioasă si imi dă o privire ucigătoare.
"Ce cauți tu aici?" e singura întrebare care mi-a venit.
"Tati si-a gasit o marioneta noua! Mai bine spus doua marionete!" imi priveste burta si se așează pe scaunul din fața mea. "Credeam ca Vlad ma iubește, dar se pare ca face numai alegeri proaste" imi vine sa o rup in bătaie. Lanțurile imi strang incheieturile, iar picioarele sunt la fel de imobilizate.
"De ce? Ce tot ai cu mine? De ce nu imi dai pace odata? Il vrei pe Vlad? De ce nu l-ai făcut sa se îndrăgosteasca de tine atunci? Pentru ca esti o târfă falsă! Logic" in momentul acela capul imi este întors într-o parte, iar obrazul ma ustura. Jegoasa asta m-a plesnit cumva? Imi înghit cuvintele si o privesc cu ura.
"Nu esti aici din cauza la tot ce s-a întâmplat intre noi, prințesă! Numele Lester iti este cunoscut? Am observat ca fratele meu ti-a cam dat târcoale, mereu a fost un vierme bagacios, ma bucur ca suntem doar vitregi, altfel mi-ar fi fost rusine sa mai ies din casa cu el"
Gura mi-a amorțit, iar creierul meu nu mai poate continua sa asculte ce spune.
Tatal ei cand intra cu zambetul pe buze imi face sa apară o greață de nedescris.
"Tu ești...? Ronald?" incerc sa nu fac o acțiune pe care as regreta-o, am un bebe, trebuie sa il apar, altfel de mult reactionam altfel. "Cum de in scrisoare nu scria si despre tine, de ce tata nu stia despre tine?" imi întorc privirea spre blonda care pentru un moment s-a uitat in gol.
"Am fost la internat, spital bine securizat! Nimeni nu a știut de mine pana acum un an cand am iesit de acolo, iar primul lucru pe care l-am aflat a fost ca in sfârșit ne-am razbunat pentru toata nedreptatea care s-a petrecut in trecut, am intrat la Whosfol, am mers la o petrecere, iar acolo l-am cunoscut pe el, stiam ca ma va folosi ca pansament, nici măcar atat, dar preferam sa cred ca totul s-a terminat intre voi, iar cu timpul o sa ma iubeasca, am crezut pentru un moment, pana cand ai început sa ne dai târcoale. Te urăsc, Skyler Wilson, imi pare rău ca nu ai murit atunci!" imi prinde parul nervoasa, dar este trasa de tatal ei înapoi.
"Miranda, toate la timpul lor scumpo"  sunt atat de proasta, am ajuns in gura leului, înainte sa il atac.

××××××××××××××××××××××××××××××××

"Si cum o sa ma torturezi, o sa ma bați cu biciul, o sa ma tai?"
"In primul rand am sa te las sa mori de foame!" Ronald imi strange funia tare in jurul mâinilor, m-a adus într-un dormitor gol, total gol.
"De ce ai simțit nevoia sa te razbuni in asa fel pe noi? tata nu ti-a greșit cu nimic, a fost vina tatălui tau!" s-a oprit in tocul ușii, ma privea fara nici macar o emoție.
"A fost vina lui căci mereu a fost perfect in ochii tatei, mereu eram eu oaia neagră, l-a iubit pe el, iar pe mine m-a lăsat sa mor de foame in timp ce voi ați dansat in banii familiei mele, nici măcar nu mi-a dat si mie jumătate din avere... Vi sa imi spui ca iti pare rau, ca totuși poate meritam si eu, dar imi promiti ca o sa trimiți doar câteodată, in loc sa împărțim?"
Ma privește timp de cateva secunde așteptând sa spun ceva.
"Ma mir ca nu spui nimic, înseamna că am dreptate!"
"Ba nu este adevărat, tu nu esti om daca te-ai răzbunat așa. Măcar daca iti parea rau pentru cei care au fost cu el, inclusiv eu, am rămas traumatizata pe viață"
"Ba imi pare rau, Skyler!" zâmbește ca un psihopat mergând spre usa. "Imi pare rau, ca nu ati murit si voi, acum am trei ploșnițe de eliminat, nu una"
Odata cu inchiderea ușii încep sa plâng si sa trag disperata de sfori, încerc sa scap, dar in zadar.
Tot ce pot face este sa am grija sa nu imi fuga gandul la ceva rau, o sa fie totul bine. Chiar daca vreau sa mai apăs pe răni sa vad daca mai dor atat de tare, prefer sa rezist tentației.

Nu stiu cate zile au trecut, copilul este mai infometat decat mine, măcar apă este in stare sa imi aduca si mie. Este puternic copilul meu, dar daca mai raman mult timp asa, va muri, iar asta va fi ultimul lucru care o sa imi umple paharul in viata asta, sigur nu o sa mai pot trăi dupa, am destula durere acum.
Am sforile legate de o țeavă de fier, cine ar pune o țeavă de fier in dormitor? A stai, un psihopat care răpește oameni, stiu doar ca mie imi este de folos, cand ma lasă singura nesupravegheata frec de coltul țevii franghia, la cat de groasa e, devine dificil, totusi am facut un progres, ma felicit singura, daca era Luca aici sigur glumea pe seama mea, am frecat o țeavă ore in sir.
"Ce faci?" Miranda intra in camera îngâmfată.
"Ce as putea face, sa pictez?" incep sa trag mainile in parti diferite, poate ma ajuta voința de a scăpa, caci putere nu pot spune ca sunt in forma pentru asta.
"Mda. Tati a plecat pana la magazin, asa ca bucură-te, am venit langa tine, care sunt celelalte dorințe?" ma uit la ea de parca ar fi ultima proasta, ea chicoteste.
"Ce glume 2008 ai!" isi dă ochii peste cap, iar eu ma stramb la ea.
"Scumpi, m-am văzut aseară cu Vlad!" atenția imi este atrasa imediat cand ii aud numele. Imi arata o poza cu ei, statea in poala lui, dar ma încrunt imediat, proasta a uitat ca s-a vopsit, e o poza veche, dar totusi o sa imi joc rolul, in timp ce trag tare pentru a scăpa de frânghie, sa para ca m-am enervat.
"Nenorocito!" ma reped spre ea, din ce in ce mai tare, ea rade crezând ca sforile ma țin bine, la a treia repezire, sforile pică jos, ea este șocată si incearca sa fugă, dar o prind imediat de par si o arunc pe jos, incep sa dau cu pumnii in ea, pana se lasă bătută si nu mai protestează.
O leg de țeavă cu lanțurile din colț, care mi-au fost si mie puse cu zile in urmă.
"Se pare ca nu esti isteață deloc, prinți!" ii fac cu ochiul si ies rapid din camera, trebuie sa fie o banda izoliera, sa nu țipe nebuna!
Dar pana sa o găsesc, dau de telefonul ei, urc repede cu el in mână.
"spune-mi parola acum!" ii arat telefonul, dar ea rade, sangele de la gura o face sa pară sadica.
Dupa o amețeală de mama focului, ii prind parul in pumn si ii ridic fața, spre fericirea mea face id-ul merge.
Sun la urgente.
"911, care este urgenta dumneavoastră?"
"Buna, sunt Skyler Wilson, am fost răpită, puteți sa ma ajutați va rog?" ma grăbesc sa vorbesc, căci Ronald s-ar putea sa apară din orice moment, ma uit pe geamul de pe hol ca sa ma asigur.
"Domnișoară știți cumva unde va aflați?"
"Habar nu am, nu aveti cum sa localizați acest telefon, am nevoie urgent de ajutoare, poate ajunge in orice moment sa ma prindă, abia ce am scăpat din sfori"
"rămâneți in apel si ascundeți-va va rog!" ma uit in jur si vad banda izoliera, ma duc la nenorocita si ii pun un strat mare la gură.
"Tarfo!" ii arat degetul mijlociu si fug pe scări jos.
"Am reușit domnișoară, o echipa este  pe drum!" închid cum aud cuvintele ce mi-au luminat ziua, trag de usa din spate, doamne ajuta, e deschisa, ma bag dupa niste brazi mari si deși.
Il sun pe Vlad, dar se pare ca nu raspunde. Pe Sonia, la fel, nu răspunde, insist si doamne ajuta, oftatul pisicuței se aude.
"Ce vrei, blondo? N-am chef, esti idioată?"
"Sonia? Sunt Sky" o aud cum le spune celorlalți.
"Sky, unde esti?" cred ca nu mai contează acum ca am sunat-o de la Miranda, caci pare îngrijorata destul incat sa nu isi dea seama.
"te cautam de zile întregi"
"Esti bine?"
"Ai patit ceva?"
Ii aud pe toti cum spun.
"Am fost răpită, ajutați-mă va rog"
"Sky, iubito, da-mi locația pe WatshApp acum!" ii trimit in timp ce stau in apel, cand vad o lacrima ca pica pe ecran, îmi dau seama ca eu plâng in hohote, ma simt paralela cu totul. Aud motorul unei masini, sigur e el.
"E Ronald, a ajuns! Ajutați-mă va rog, am sunat si la urgente!"
In momentul in care ii aud vocea incep sa tremur necontrolat, e in stare sa ma omoare.
"Miranda?" striga in casă, incep sa ma panichez si mai tare in momentul in care soneria telefonului ei răsună, la dracu!
Arunc telefonul si incep sa fug pe dupa casă, dar ma vede, sirenele se aud, eu incep sa țip in timp ce el ma alerga spre intrarea in curte, ies imediat, ma prinde fix atunci.
Politia coboară si îndrepta pistolul spre noi.
"Da-i drumul" Il vad pe Vlad cum vine nervos, dar se oprește cand scoate un briceag de la spate.
"Toata lumea în spate sau tarfa va muri, la fel si plodul ei!" mi-l pune la gât, simt lama apăsată, câteva picături de sânge se scurg din acel loc. Plang necontrolat, același loc, unde am mai avut cicatrici, aceeași durere, aceeași sensibilitate, toti ma privesc, dar nu pot face nimic. Copilul meu, vreau sa am o viata normală, sa il cresc, sa imi întemeiez familia mea! De ce mereu trebuie sa ajung in situații in care se poate sa nu mai am această șansă, de a trăi, liniștită,de ce?
Nici nu îmi dau seama cand sunt aruncată pe jos, doi jandarmi au venit prin spate in timp ce il tineau de vorba polițiștii. Incep sa suspin gălăgios, fiind ridicata de prietenii si iubitul meu, ii sar in brațe prima data lui. 
"Fata nu mai este sus!" un jandarm înarmat bine spune polițiștilor.
Il aud pe Ronald cum rade de jos, fapt ce ma face sa tremur din nou.
"Du-ma de aici, te rog!" ma ridică in stil mireasă si incepe sa inainteze spre mașină, am slabit mult in zilele astea, cate or fi fost.
"Sa nu crezi ca s-a terminat aici, Wilson! O sa vin dupa fiecare la rând, nu uita ca moartea ta va fi o prioritate de a mea toata viata, daca mor te iau dupa mine, ai inteles?!" urla psihopatul înainte sa intru in mașină.
"Trebuie sa ii luam o declarație, domnule!" o polițistă ii spune iubitului meu.
"Venim noi la secție!" cu aceste vorbe, urmăm mașinile de politie care merg, unele au rămas la locul faptei caci le trebuie mai multe dovezi.
Imi prinde fața in maini iar cu ochii îngrijorați ma scanează, imi sărută fruntea si mâinile, iar apoi pune mana pe burta semi crescută.
"M-a tinut infometata in tot acest timp, trebuie neapărat sa mănânc, nu ma simt bine"
Cand stiu sigur despre ce voia sa aduca vorba ii pun mana la gura.
"Orice ar fi nu ma duce la spital! Nu mai suport, chemam un medic acasa sa ma vadă!"

××××××××××××

"Acum puteti repeta va rog?" polițista pare bătută in cap, chiar nu imi arde de declarațiile ei.
"Eram in Miami si am urcat într-un taxi, așteptând ca fratele si prietena mea sa ajunga, el a plecat de pe loc si m-a amenințat cu un pistol, obligându-ma sa imi injectez una din seringele pe care le avea într-o servieta din spate, m-am trezit, el spunându-mi mai incolo ca m-a adus inapoi in Seattle, el si fiica lui au facut asta. Totuși e de negăsit fata, se pare ca nu sunteți in stare sa aflați unde e. M-au ținut infometata, făcându-i mult rau copilului meu, m-au amenintat si ca o sa ma ucida, urmând ca mai apoi sa faca același lucru si cu frații mei"

Ajunși acasa, un doctor care mi-a ajutat mama la început de boala m-a examinat cum trebuie si s-a asigurat ca atat eu, cat si copilul suntem bine.
"Imi pare rau ca nu am putut sa te ajut, trebuia sa vin cu tine in Miami, sa fiu acolo sa te apar!" Vlad imi ține fața in palmele sale si ma privește îngrijorat.
"Acum sunt bine, sunt cu tine, nu mai plec!" il îmbrățișez strâns si ne așezăm in pat, dupa ce am mâncat destul de mult si am baut multa apă, m-a luat un somn de mama focului, caci nu aveam cum sa ma odihnesc acolo stiind ca sunt rapita si cei doi vor sa ma ucida.
Imi pun capul pe pieptul iubitului meu si privesc tavanul.
"Dar cum de Miranda este fata lui Ronald, nu are niciun sens. Totuși de cand te-a văzut prima data a facut extrem de urât!"
"Am rămas șocată, acum e libera si poate apărea oricând"
"Ti-e frica de ea?"
"Mi-e frica sa nu pățească bebe ceva?Vreau sa aiba șansa la viață, iar Miranda merita la fel ca tatal ei, închisoare pe viață!"
"Sti ca te iubesc mult, nu?" chicotesc si îmi ridic capul pentru a-l putea privi.
"Si eu te iubesc extrem de mult!" ne sarutam usor, apoi ne privim intens, ochii lui verzi fiind linistea mea.
"Si acum imi amintesc prima zi cand ne-am sărutat, erai lesinata toata, dar totusi am vrut sa avem o amintire de neuitat, primul tau sarut sa fie special"
"A fost, toate amintirile cu tine sunt de neuitat" il sărut din nou si ma cuibăresc înapoi la pieptul lui, bratele sale inconjurandu-ma cu totul.
Macar pentru putin timp, liniste!