A lost soul - FINALIZATĂ

10

Am inceput din nou tratamentul, ma simt ca o leguma, au trecut doua zile de cand cu ieșirea mea nervoasă.
Este luni, nu am mai vorbit cu nimeni din acea seară, desi Sonia a venit sa vada cum mă simt.
Pornesc motorul masinii si o iau din loc.
Mi-am luat un trening pentru ca trebuie sa il duc la vestiar, iar acum am îmbrăcat un hanorac rosu si o pereche de blugi rupți in genunchi, parul mi l-am prins într-o coadă perfect făcută in varful capului, apoi împletită căzând destul de frumos.
Parchez GLE-ul ușor si cobor impreuna cu fratele meu.
"Dacă e ceva, ma cauți!" ii spun si il las sa meargă la grupul lui, unde este si fata de care ii place.
Mi-am lăsat in dulap tot ce aveam si am plecat spre biroul directorului, dupa prima bătaie in ușă imi spune sa intru.
"Buna dimineața" zâmbesc sincer si ma asez pe scaunul din fata biroului, directorul mi-a fost ca un tată, imi place sa petrec timpul cum el si sa mai vorbim.
"Skyler, ai pățit ceva?" pare mirat de vizita mea.
"Am doar câteva întrebări ...Ce s-a întâmplat cu echipa de majorete? Ce se intampla in scoala asta acum, multe chestii sunt schimbate"
"In primul rând, nu se mai face fotbal, ci rugby, băieții s-au obișnuit deja, majoretele au scăzut mult, Miranda le-a tras in jos, de aceea i-am spus ca nu mai are dreptul sa conduca echipa, iar acum ca ai venit tu, vor avea un lider" wow.
"Eu nu mai sunt in echipă si nici nu mai vreau cu ea acolo! Si wow, buna alegere cu rugby, deci fotbal se face doar in terenul dinăuntru?!" el afirmă din cap si imi intinde niște afișe cu spectacole.
"Daca nu se vor califica la următorul concurs, unde vor fi si fonduri multe, echipa de majorete nu va mai exista, primul care o sa se asigure de asta, sunt eu! Au nevoie de tine, ai muncit mult, ca in maxim un an sa le scadă nivelul din cauza unei adolescente inapte?!" vorbele lui m-au făcut sa zâmbesc sincer, dar sa fiu si putin dezamăgită.
"Nu mai este treaba mea, domnule! Ele aleg ce fac mai departe" ma ridic pregătindu-ma sa plec, imi dă o îmbrățișare caldă, simtind un sentiment familial.
"De ce nu iti faci echipa ta si o provoci, iar echipa care câștigă va rămâne?" mi-a dat o idee super bună, i-am mulțumit si am plecat spre clasă unde am ora.
Foștii mei colegi ma saluta, doar grupul sta in spate si nu ma bagă in seamă. Observ ca mi-au ocupat locul in care stateam asa ca ma așez in penultima bancă si deschid formularul primit de la director, nu stiu daca ma înscriu sigur, dar il completez oricum.
Sonia s-a pus lângă mine de cateva secunde.
"Participi?!" zâmbește si imi privește foaia.
"Nu cred, dar totuși sa o am completata" o las deoparte si ii zambesc si eu incet.
"Te întorci in echipa?" cand aud ce spune, ii fac semn spre buzata de langa Vlad.
"Nu, cat timp ea este acolo!"
"Mda, nici eu nu o suport deloc!" strâmbă din botul rujat si apoi ma privește zâmbind.
"Imi este atat de ciudat sa te vad aici, dar imi era dor" ma îmbrățișează, apoi își aduce rucsacul lângă mine, ceilalți se uitau putin urat pe ea ca s-a mutat de lângă ei.
"Se supără pe tine, du-te la ei!" las de la mine ca de obicei.
"nu imi pasă, fac ce vreau" se așează mai comod si isi scoate caietul.

Cantina, un loc care imi dă din prima o stare de melancolie, trec pe langa masa lor, căci blonda mi-a luat oricum locul si ma duc langa celelalte majorete si băieții rebeli. Mereu a fost un conflict intre cei rebeli si cei sportivi, cum ar fi Vlad, Anghel si Luca cu cei bad boys. De multe ori se luau la bătaie, dar cei din fostul meu grup au renunțat sa le mai dea importanță.
Il observ pe Vlad cum strange din pumn când Matt se pune langa mine, el este unul dintre cei mai arătoși si aroganți, fiind din a 9-a in certuri cu fostul.
"Ma bucur că te-ai întors, Sky! Acum ca te-ai despărțit de fraierul ăla poate ne vedem si noi la o cafea, ceva" eu doar ii zambesc si imi vad de mâncarea mea, i-as fi dat un pumn pentru ca l-a jignit pe Vlad, dar nu ma pun la mintea lui.
Am mai vorbit cu ei despre una alta, Matt mi-a dat o șuviță rebelă după ureche si mi-a zâmbit cand am făcut contact vizual, daca nu il iubeam pe fostul meu, cel mai probabil as fi incercat sa ies putin cu el, chiar daca e golan. Aud o bubuitura cum ca cineva a dat cu pumnul in masă, cand ma întorc spre sursă l-am observat pe Vlad cum înaintează spre noi, il apuca pe Matt de tricou si il lipește de primul perete, Vlad este foarte puternic si destul de bine făcut, cred ca este cel mai frumos si mare dintre toti cand vine vorba de fizic, nu spun asta pentru ca imi place mie neapărat, este un băiat iubit de Dumnezeu, toate il adora, dar niciuna nu a avut tupeul sa ii spuna ceva, caci ma bagam eu, eram foarte rea, am avut un incident cu o boboaca anul trecut, dar am rezolvat-o repede. Iar din băieți puțin i-ar putea ține piept.
"Vlad, termină frate!" Luca il trage, Matt cand este eliberat incepe sa râdă de el.
"Da Vlăduț, șezi!" nici nu am avut timp sa realizez, căci Vlad deja il pusese la pământ cu un singur pumn.
"Imbecilule!" se întoarce sa plece, dar înainte ma privește nervos si cu multe subînțelesuri, din nou?!
El are voie cu fetele, eu de ce nu am voie sa fac nimic, cine se crede?
O văd si pe Sonia cum iese si ea aproape plângând, ma uit la Anghel care se uita urat la mine si cu pumnii strânși, ce au toți băi frate? Incep sa fug ca sa o prind din urmă.
"Sonia, ce ai pățit?" o opresc pe hol, fix inainte sa iasă din liceu.
"Anghel, nu imi mai vorbește pentru ca m-am mutat cu tine in bancă si l-am lăsat singur! Nu inteleg, am vrut sa stau cu singura persoana care mi-a fost alături atâta timp, prietena mea, iar el nu ma înțelege, asa ca i-am cerut o pauza" vocea ei s-a frânt la sfârșit. "Dacă nu accepta faptul ca vreau sa stau si cu tine, atunci e treaba lui" isi șterge lacrimile, iar eu o îmbrățișez.
"Bleago!" stăm așa până auzim usa deschizându-se la baia băieților, il observăm pe Vlad încruntat, ma privește timp de câteva secunde intens, încercând parca ochii lui sa imi spună ceva, dar rupe contactul vizual si pleaca din nou în cantina.
"Pot sa vin la tine cateva zile pana pleaca părinții mei de acasă, s-au întors pentru putin timp, nu vreau sa ii aud!" tristețea din ochii ei spune tot.
"Logic, nu-i problema" si dintr-o data nu ma mai simteam atat de singură.

××××××××××××××××××××××××××××××××

Sunt trei zile de când Sonia doarme aici. In tot acest timp a fost lipita de mine, nu a mai mers la repetițiile cu majorete, am fost la liceu si acasă sau la o cafenea, astăzi am văzut testamentul părinților, care fusese atunci amânat, ne-au lăsat o mica-mare avere, asa cum aflasem deja, deci nu o sa trebuiască să mă angajez prea curând.
In seara asta este un meci la băieți, mi-am luat pe mine un compleu sport si bluza de trening, toate fiind negre (media), parul mi-l las pe spate si sunt gata.
"Haide" Aiden spune nerăbdător că a stat după noi pana acum, vrea si el sa intre pe teren astăzi, dar nu stiu dacă se poate, are câteva speranțe căci lipsește un băiat, el pana acum era doar rezerva, mai are de lucrat pana sa ajunga la nivelul lor, totusi invata repede si ii place.
Ajunși acolo el pleaca la băieți, iar noi ne așezăm pe un rând de sus, ii văd pe toți pregătiți, eu doar caut pe cineva anume si cand dau de acel cineva observ că el deja ma fixase cu privirea, ii zambesc timid si il încurajez din priviri, este ca intotdeauna numărul 7 si liderul lor, căci il văd ca rămâne in spate, isi pune casca si este pregătit sa prindă mingea, se pun toți in poziție, majoretele vin si ele, începând sa danseze un mare căcat, abia a putut una din ele sa țipe si sa ii încurajeze, cred ca fetele mele o fac intenționat, se observa de la o poștă ca nu o mai suporta pe blondă deloc, cele de la Kereminci râdeau de pe partea cealaltă, nu pot permite asta.

Miranda a început sa țipe de nervi dupa 40 de minute, băieții se descurcau destul de bine, dar totusi cei de la Kereminci aveau un punct in plus, era pauză de 10 minute, il văd nervos pe Vlad cum se duce spre buzată, nu stiu ce ii spune atât de iritat, dar aia isi mărește ochii, se strâmbă si pleacă îngâmfată, băieții il trag de acolo, începând sa se gândească cel mai probabil ce si cum o sa facă, conteaza mult si galeria, cand eu eram sefa lor de multe ori făceam step si spuneam tare cuvinte încurajatoare, iar ele repetau cum se face de obicei la step.
Am văzut ca erau pe banci la locul lor.
"Sti ce, hai sa ne băgăm cu ele si sa arătăm cum se face!" ii spun Soniei, iar ea incepe sa râdă fericită, ne ridicăm si luam un placaj de lemn pe care sa il punem la bancile de jos ca sa avem si acolo ceva pe care sa batem cu piciorele, o vad pe Sonia in față, s-a pus langa ele, iar eu m-am dus cel mai sus unde erau ultimele 3 fete, când m-au observat toate au inceput sa zâmbească, chiar si Agnes cu Iris au fost șocate într-un mod bun, poate eu si Sonia nu suntem îmbrăcate in costumul specific, dar ne descurcăm.
"Whosfol!" țip cât să se audă la toți, am atras atenția tuturor, inclusiv cea a băieților, asta m-a făcut sa zâmbesc. Fetele de la Kereminci m-au recunoscut si le-a pierit zâmbetul.
"Sa aud un W" fetele au inceput sa facă dupa mine si să spuna continuarea "Sa aud un h" aici băieții au început sa spună si ei, Vlad doar a avut un mic zâmbet in colțul gurii, el nu făcea cu echipa, doar ma privea pe mine cu mainile in sân "Sa aud un O".
"O" toti au început chiar si cei care doar au venit sa vadă meciul.
"S" directorul râdea si bătea din palme.
"F" totul era cu ecou in aer liber, dar era super tare, ma făcea super fericită.
"O" lacrimile din ochii mei erau mai mult de fericire si dor.
"L" am batut tare in banca de pe randul de mai jos cu piciorul.
"Whosfol" toate am spus in cor, aici incepe de fapt distracția. Am inceput sa cântăm si sa încurajăm cu coregrafiile de acum un an, erau la fel de bune si specifice nouă, nu te plictisesti niciodată.
"Acum va amintiți? Whosfol e mereu aici" vine partea grea, piramida, fetele se urca una peste alta, cu Sonia in vârf care este pregătită sa ma prindă, băieții de pe rezerva vin ca sa imi facă avânt, ma aruncă atat de sus si riscant, nu am mai făcut asta de mult, in ultimul moment credeam ca o sa cad, dar am ajuns sa fiu așezată pe umerii prietenei mele care ma prinde ținându-ma strâns. Atunci incep sa țip tare "Sa ajungă in finale".
"Să câștige cupa mare" toate am spus in cor, băieții începând meciul in forță. Toate au început sa țipe, ne-am îmbrățișat si ne-am așezat urmărind meciul, câteodată ridicându-se cate una din nou si începând sa facă o repriza de step pe care toate trebuie sa o interpretam, o sa ragusesc de tot in seara asta.