A lost soul - FINALIZATĂ

23

Media : Storm si Ivy

Privesc cum apune soarele, balconul de la camera a fost făcut special pentru o priveliște de vis, noi avand casa pe deal. Imi ating ușor burta si zâmbesc.
"Sincer, tu imi faci ziua mai frumoasă" chicotesc si ma gandesc la felul in care voi avea grija de el sau ea.
"Frumoasa burtica, se observa putin" Marco apare zâmbind langa mine. "Sa nu mai spunem de priveliște, se reflecta perfect in ochii tăi" ii zambesc usor "Esti ok, Sky?"
"Voi fi cand părinții o sa își găsească liniștea, imi pare rau pentru tot, poate daca reactionam mai devreme, masina aceea nu ne lovea"
"Ce tot spui acolo, Sky? Omul acela oricum vă avea ca țintă si dacă ați fi încercat sa ocoliți tot va lua, gândește-te ca el a platit cu viața"
"Nu stiu, Marco. Este nasol sa aflu asta acum, s-au întâmplat prea multe si nu stiu cat voi mai duce!" imi astup fața cu palmele.
"Viața e plina de încercări, doar cei puternici trec peste si crede-ma ca faci parte din acei oameni care pot muta muntii din loc, eu nu cred ca as fi putut sa mai trăiesc, căci stiu ca sunt un laș. Dar tu, tu încă faci oamenii fericiți cu un singur zâmbet sincer si plin de lumină"
"Mulțumesc"
"Ai crescut, Sky! Esti o femeie acum, iar in curând vei avea un copil cu băiatul pe care il iubești. Și sunt sigur ca te vei descurca cu tot, mereu ai facut-o"

××××××××××××××××××××××××××××××××

Doua zile au trecut de cand tot ne-am gândit cum să facem, pana la urma nu putem merge la poliție, scrisoarea nu este o dovadă concretă, asa ca mai lasam putin sa treaca timpul, in primul rând sa imi revin eu căci inca nu am învățat sa imi controlez toate starile de borțoasă. Acum sunt in mașină cu frații mei, am mers sa vorbim mai multe cu un prieten din politie, putin mai aveam sa il convingem, oftez si îmi masez cu doua degete fruntea.
"Sky, te rog sa nu te mai stresezi, vom rezolva" Marco imi zâmbește încurajator.
"Cum poti zâmbi, Marco? Părinții nostri si Elisa au fost uciși!"
"Da, asta e adevărat, dar totuși hai sa ne gândim ca ei sunt bine acolo sus, nu au dureri si nu le lipsesc nimic, noi trebuie sa ne continuăm viata, curând toți se întâlnesc acolo sus" câteodată se uimește si singur la ce scoate pe gura, dar totusi are dreptate. "Ce-ar fi sa veniți voi doi la mine cateva zile, sa va mai liniștiți, pana la urma mai trebuie sa înveți si pentru examen, iar tu să îmi mai ți si mie de urât, ca m-ai cam neglijat" il privește si pe Aiden, care ii arată semnul păcii.
"Am alte priorități de la un timp"
"Am auzit de puicuța cu care stai"
"Stiu că e bombă, nu te mai rupe atât"
Eu am rămas mai mult cu gândul la propunere, nu mi-ar face rau o pauza de genul, asa ma pot întâlni si cu prietenii de acolo, care apropo m-au căutat, imi pare rau ca nu am răspuns acum.
Singura problema ar fi Vlad, cum sa il conving sa ma lase singură?

"Stiu, o sa am grijă, promit! Plus ca merg la Marco, nu la un străin" Vlad ma privește putin iritat, dar totuși se lasă bătut.
"Bine, fie. Dar sa imi răspunzi la telefon de fiecare data cand te sun si sa imi spui cu cine ești, unde si când"
"Da, tata" imi dau ochii peste cap si incep sa imi fac bagajul, cu privirea insistenta a blondului pe mine.

××××××××××××××××××××××××××××××××

"Buna, ce mai faci?" Imi intreb cu insecuritati prietena cand intra in vechea mea camera din Miami.
"Te omor!" roșcata se uita supărată la mine, dar ramane șocată cu privirea pe burta mea.
"Surpriză" rad forțat căci a aflat asa.
"O sa ai un bebe?" chităie si vine sa îmi atinga burtica "Ori ai mâncat prea mult?" zâmbetul meu piere, iar ea rade înfundat.
"Imi pare rau, Ivy! Am avut multe pe cap, dar iti voi povesti in seara asta tot, ok?"

Si așa am planuit sa mergem într-un bar, cu fosta gașcă, Bran a fost cel mai entuziasmat cand a aflat de bebe. Le-am povestit absolut tot, de cand am intrat la închisoare, pana cand am ajuns in Miami.
"Nu îmi vine sa cred, zici ca esti într-un film cu multa drama, pe bune" Marcie mai ia o gura din bautura ei si priveste in gol iritată.
"Stiu ce zici, dar m-am obișnuit" zambesc strâmb si ma uit la amicii nostri cum incep sa danseze pe ring.
"Acum chiar nu mai am șanse cu tine, te-am pierdut de tot" Alex îmi privește burta semi crescută, eu ii strâng mana usor in semn de consolare, nu stiu altceva ce sa fac.
"Esti un om bun, Alex! Ce e al tau, e pus deoparte!" in ochii lui se observa o speranță, imi zâmbește si ii urmăm pe ceilalți spre ring, un mic dans nu afectează bebele, o sa am grijă sa nu cumva sa ajung pe podea.