A lost soul - FINALIZATĂ

25

"Pune-ți gluga!" Agnes chicoteste si imi așează gluga de la rochie pe cap, este putin cam decoltata, iar asta ma face sa ma simt incomod.
Băieții au dispărut de cateva ore, ciudat ca Vlad m-a lăsat singură.
Au trecut doua zile de cand m-am întors, ma bucur ca m-am pus pe picioare, Miranda totuși e de negăsit.
"Mergem la petrecerea de la pista?" Iris intreaba in timp ce toate fetele erau gata sa iasa pe usa.
De cand au aflat ca m-am întors, tot grupul din Miami a venit si sta la mine acasa pana dupa bal, au bilete cumpărate, ma bucur ca vor fi aici langa mine la sfârșit de an.
Sunt șocată de faptul ca si băieții din Miami au iesit cu Vlad si ceilalți.
Adica nu au mai fost deloc conflicte, asta imi place.
Cu Sonia.... treaba inca este complicată, este tăcută, stiu ca doare, dar trebuie sa piarda acele sentimente care nu isi au locul.
Suntem la pista de la periferie, masinile băieților sunt aici, totuși cand ii gasesc cu privirea imi dau seama ca niciunul din ei nu concurează.
"Noi ce căutăm aici?" mai întreb odata, iar atunci cand observ ca privirea lui Vlad se întoarce spre mine, ne ascundem toate dupa zidul de la intrare.
"Hai sa mergem, am văzut ca sunt cuminți, plecam!" Marcie spune ușurată, nu are prea multa încredere in noul ei iubit care apropo, l-am cunoscut cand au venit, este tipul din seara rapirii mele, atâta timp cat ea e fericita nu ma bag.
"Haideti sa mergem si noi in club sa dansăm putin, sa le arătăm talent" eu stramb putin din bot si arat spre burtica mea crescuta. "Atunci daca ti-e incomod, hai la cafeneaua din centru unde este muzica bună si băuturi bomba" fresh-urile de acolo deja ma invita la degustare.

Cand ajungem la vila, sunt surprinsa atunci cand am ajuns sa fiu trasa înapoi.
"Hei, Sky! M-am gândit bine si am încercat, chiar am făcut-o, dar nu pot sa....." Sonia incearca sa imi vorbeasca cu greu, inghite in sec si isi freaca mainile stresata, are cearcăne si este palida "Dupa examene am sa plec departe, o sa ma mut in New York, voi intra la facultate si o sa scapi de mine, dar nu pot sa iti fac pe plac si sa imi calc pe sentimente" o lacrima imi pica involuntar, nu vreau sa se termine asa, dar nu o pot ierta, daca nu face asta.
"Sonia, nu am spus ca vreau sa scap de tine, vreau doar sa nu ma mai crezi o posibila iubita, vreau sa fim prietene ca înainte"
"Nu, Sky....tu vrei sa fim ca înainte, eu mereu am vrut mai mult" ramanem tacute timp de cateva minute, habar nu am ce pot spune, dar ma raneste aceasta conversație "Sti care este adevărul? Nu vrei sa încerci, esti o persoana egoista si rece, vrei sa fie totul doar cum iti dorești tu!" atunci cand observa ca nu mai scot niciun cuvânt, pufaie "Nu vreau sa mai am treaba cu tine de acum, aici punem punct la orice am avut noi!" se răstește la mine nervoasă, faptul ca țipa a făcut tot grupul sa iasă afară, lacrimile mele curgeau șiroaie, dar nu aveam tupeul sa ridic ochii din pământ, toți ne priveau confuzi. "Ma mir ca viperele plang! De obicei au doar sânge rece si atat! A fost ultima oara cand noi doua am mai vorbit, te urasc Skyler Wilson" pleaca din fața mea, începând sa se distanțeze de vila din ce in ce mai mult. Intru in masina plângând in hohote, ignorând toate strigatele, usile le-am inchis automat de cand am urcat, ies din curte si incep sa merg spre nicăieri, viteza fiind prezenta.
Privesc in spate si ma bucur ca nu m-au urmărit încă, Vlad, stiu ca e panicat, dar nu vreau sa vad pe nimeni, doare ca naiba! Sonia va fi mereu prietena mea, indiferent de tot ce face, nu pot sa nu o iubesc atat de mult, sunt prea multe amintiri ca sa pot sa pun stop. De ce sunt egoista?
Ajung pe dealul intunecat de unde se vede tot orașul, locul meu si al ei, imi pun bărbia pe volan si privesc cum farurile bat fix pe pomul insemnat de noi, cu initialele noastre.
Plang pentru tot ce am trăit, urlu pentru durerea pe care o simt si suspin pentru ca nu pot uita.
A fost ultima oara cand noi doua am mai vorbit, te urasc, Skyler Wilson!
"Eu te iubesc, Sonia! Te voi iubi mereu! O sa îmi fie dor de tine!"

"Sky?!" blondina mea frumoasa ma priveste confuza.
"Eli!" ma ridic de pe banca si alerg spre ea, o prind in bratele mele strâns si nu ii mai dau drumul.
"Mi-e dor de tine!" vocea ei dulce imi înmoaie sufletul.
"Si mie de tine, îngeraș"
"Ne vom mai vedea vreodată, vreau sa fiu si eu acolo cand bebe se va naște" dintisorii ei in lipsă ma fac sa rad zgomotos.
"Tot la fel de drăgălașă ai rămas!"
"Vei veni sa ma vezi de ziua mea?" zâmbetul ei plin de speranță imi aduce alte lacrimi pe față.
"Daca as sti cum! Voi fi acolo într-un fel sau altul" am si uitat ca in iunie este ziua ei.
"Sa nu uiți sa ma prezinți in fata lui bebe!" zâmbetul ei cald o sa imi rămână mult timp in minte, sunetul vantului o face sa priveasca in spate "Eu trebuie sa plec, Sky" imi dă drumul la mână si dispare in inima pădurii.