A lost soul - FINALIZATĂ

12

Era deja 3 dimineața, încă ținea petrecerea, acum eram in spate cu Agnes, majoretele si băieții din echipa, Vlad si Luca au apărut si ei acum, il observ pe fostul meu cam nervos, ma intreb oare de ce?
"Skyler, am un văr care stă în Miami. Mi-a spus de tine!" Brandon, băiatul nebun din echipa ma privește, turnând in pahar putin Jack.
"Hmm si ce a spus?" Vlad era super atent la conversația noastră.
"A spus ca esti super frumoasa si l-ai dat peste cap, e cel mai tare de acolo" a băut din pahar si dupa m-a privit din nou "Si ca esti foarte rea si indiferenta" am inceput sa râdem ca proștii.
"Tu vorbești de Alex?" mi-am amintit de cel popular ce nu ma lasa in pace.
"Da, exact!" am început sa radem din nou.
"Băiatul ăla mi-a dat teroare, poate fi super enervant!"
El începe sa râdă mai rău si cred ca pleaca la baie, căci si-a pus mâna la gura si a scos niste sunete nu chiar ok.
Cred ca ma pregătesc si eu sa plec, dar înainte ma duc pana sus, vreau sa ma asigur ca Iris este in regula.
Ii deschid ușor ușa, doarme dusă si nemișcată, chicotesc încet când îi văd expresia feței drăgălașe si ies din camera.
Stau putin si ma gândesc la toate clipele cu fata aceasta, e o scumpete, mereu a fost.
Când să mă pregătesc sa cobor scarile intru in cineva, acela fiind chiar salvatorul meu din aceasta seară.
"Scuze, sunt putin cu capul in nori!" chicotesc, deja rad prea mult, dar de vina e alcoolul pe care l-am consumat căci încă imi este in sânge,incerc sa trec pe lângă el, dar ma trage înapoi.
"Unde te duci?"
"Acasă" incerc sa înaintez, dar ma ține in loc.
"Ti se pare ok sa pleci asa acasă?" ma privește intens, iar tonul autoritar pe care il are mă face sa fiu si eu putin serioasă, nu prea poate sa țină contactul vizual, căci il vad in următoarea secundă cum privește in alta parte.
"Sunt ok, ma descurc!" nici o treapta nu am putut coborî căci m-a tras din nou înapoi.
"De fapt, întrebarea era...Crezi ca te las sa pleci asa?" momentul in care ne-am privit din nou, am lăsat orgoliul deoparte, il observ cum mă analizează si se abține să nu mă atingă mai mult.
"Daca vrei să o faci.....sti deja că nu am să te refuz vreodată" pana si pe mine m-au surprins vorbele mele, dar totusi este adevărul pur. El s-a schimbat total la față, dar încă se preface neinteresat.
"Nu stiu despre ce vorbești" incepe sa zâmbească inocent si sa mențină contactul vizual, dar il dă de gol înghițitul in sec si mâna dreapta care bate ca nebuna in balustrada.
"Ok, cum zici tu" pentru un moment mi-am jucat bine rolul, deoarece zâmbetul i-a pierit, ii întorc spatele părând indiferenta.

Ma trage brusc de mână si mă ridica de la sol lipindu-mă de perete, picioarele mele din instinc înconjurandu-l. Nu mai așteaptă si trece direct la fapte sărutându-mă brutal, fapt ce ma excita si mai tare, se vede ca si lui i-a fost dor, ne sarutam zgomotos, in timp ce el imi cerceteaza fiecare parte a corpului cu mâinile sale mari. Ajunge cu mine pana la camera noastra, dar văd ca scoate din buzunar o cheie si o deschide, dupa ce m-a aruncat pe pat, s-a dus să o încuie din nou, în acel timp eu scanând camera, caietele mele erau pe jos, fix cum le-am lăsat in ultima zi aici, tin minte, la fel si lumânările parfumate pe care abia le cumpărasem, sunt efectiv șocată.
"Ai lăsat totul asa cum era!" el m-a respectat si iubit atat de mult încât nu a lăsat pe nimeni sa treaca de acea ușă.
"Nu am mai intrat aici de atunci" privirea lui întunecată mi-a dat fiori pe șina spinării, se înmoaie vizibil doar in momentul in care observa lacrima de pe obrazul meu stâng, se apropie si mi-o sterge repede.
Il sărut apăsat continuând ce am început cand am ajuns aici.

Imi era dor sa ii simt parfumul, sa il ating si cel mai mult sa il simt langa mine. Fiind atat de mult timp singură, m-am răcit de toți, rătăcindu-ma prin întuneric, iar el acum ma înmoaie prea tare, sper sa nu înnebunesc, daca mă dă peste cap de tot, o să par o verigă slabă si cel mai probabil starea mea o sa depindă de el.
Imi sărută cicatricile, fapt ce ma face sa tresar, dar si sa ma simt iubita si acceptata asa cum sunt, continua cu gâtul, trasând liniuțe si cerculețe cu limba, mii de fiori traversând prin tot corpul meu, oprindu-se între picioare unde deja stiu ca sunt udă, locul pulsând la maxim, un an e destul de mult....
Imi dă dintr-o mișcare rochia jos, privindu-mi atent corpul, eu rămânând acum doar într-o pereche de chiloți negri. Imi sărută pieptul, rapid, dar senzual, strângând si mușcând usor. Cred ca o sa am semne de toata frumusețea maine.
A ajuns la abdomen trasand linii de la betelia chiloților pana între sâni. Ii dau jos tricoul negru, rămânând șocată de ce observ pe coastele lui, era semnul nostru, era un desen pe care noi l-am facut acum 3 ani, fiind creat din initialele noastre combinate si tot felul de linii artistice traversându-le, faza e ca si eu mi l-am facut, doar că mai mic si sub sânul drept, il analizez pentru cateva secunde, privirea lui este blândă, zâmbește ușor si mă trage deasupra lui. Incep sa ii aplic săruturi pe piept si abdomen, sfârșind cu gâtul unde i-am lăsat un mic semn.
Incerc sa ii desfac cureaua, dar la fel ca înainte nu ma descurc, așa ca se așează el deasupra, chicotind, stie cat de neantrenata sunt, in schimb el......... Se observa din actiuni si din felul in care o face acum ca este experimentat mai mult decat înainte, stiu că a făcut multe prostii cat am fost depărtați, stiu pentru ca il cunosc cel mai bine, imi pot da seama dupa un simplu gest.
Ajunge cu capul intre picioarele mele, am emoții si imi este putin rușine, incerc sa il trag de acolo si sa refuz, dar imi prinde încheieturile cu ceva metalic, erau cătușe, mi le ridică si le prinde de tăblia mică a patului, nu prea suport sa fiu imobilizata, dar când o face el, nu ma deranjează asa mult, totusi ma excita rau de tot această actiune a lui, pare extrem de serios si autoritar prin acestea, iar acum ma intreb de unde naiba le-a mai luat si pe astea de nu am observat?
Imi desparte picioarele pana la refuz, stiind ca am fost gimnastă si nu ma doare, este un hoț!
Imi sărută locul încins prin materialul fin al chiloților, pulsand la maxim, geamătul meu auzindu-se putin cam tare, încerc sa nu o mai fac căci m-aș putea auzi.
"Nu te abține!" vocea lui groasă si autoritara ma face sa tresar, căci tot aerul scos pe gură a ajuns in locul care imi transmite fiori in tot corpul.
A rupt la propriu si la figurat perechea de chiloți, aruncându-i prin cameră.
In momentul in care i-am simțit limba, spatele mi s-a arcuit. Mă penetra cu degetele, gura lui făcând minuni, cred ca am sa leșin de plăcere.
Imi era dor de atingerea lui, imi era dor sa facem asta, pur si simplu imi era dor de el.

Dupa un minut de când începuse să imi facă oral, l-am tras de acolo, căci nu mai rezistam deloc.
Stie ca sunt nerăbdătoare, asa am fost mereu.
Scoate un prezervativ din buzunarul pantalonilor, rulându-l usor pe bărbăția lui, imi este putin frică căci sunt strâmtă, totusi un an e mult....v-am mai spus eu!
Intră ușor, simțind cum începe să tremure de plăcere, penetrările sunt ușoare si blânde, simt o presiune destul de mare si o mica înțepătură, dar la cate probleme am avut si cate dureri, asta mi se pare o nimica toată. Cand observă că încep să am curaj și să nu mă mai doară, prin actiunile de mișcare a bazinului, mărește viteza si incepe sa intre in mine cu putere, camera fiind înfundata in gemetele noastre, nu regret ca o fac cu el desi nu suntem impreuna totuși.....
"Te iubesc extrem de mult!" vorbele mele spuse in șoaptă ajung la urechea lui, nu stiu cum de am spus asta, dar observ ca pentru o clipa a fost înghețat, dar il oblig sa continue pana ajungem amândoi la extaz, căzând pe pat, eu cel putin de cum m-am liniștit am mers direct in baie, noi si Anghel avand fiecare în camera cate o baie doar pentru noi.
Mi-am făcut rapid un duș, am observat semnele de pe piept si unul pe gat putin mai in spate, dar mic, de maine trebuie sa il astup măcar pe cel de la gât. Vlad intră brusc peste mine în baie si mă bagă rapid înapoi în cabină, dând drumul la apă.
Am continuat să facem dragoste până la 6 dimineața, pe la 7 ajungând sa adormim de oboseală.

××××××××××××××××××××××××××××××××

Bâzâitul care imi face tot capul să vibreze mă trezește brusc.
"Unde ești?" mesajul de la Sonia ma face sa revin cu picioarele pe pământ imediat.
Mii de apeluri nepreluate de la ea si Aiden.
"Ajung acasa intr-o ora! Iti povestesc tot, doar da-mi pace si stati liniștiți pana atunci" sper ca am calmat-o putin, ma ridic usor de langa Vlad si ma privesc in oglindă, arăt chiar bine dupa tot ce s-a întâmplat, ma îmbrac repede si ii mulțumesc Domnului ca încă mai am lenjerie in sertarul de aici. Trag geaca de piele peste rochie, imi era dor de aceasta geacă, multe haine de aici sunt vechi, dar totusi nu si-au pierdut farmecul.
Ma întorc spre Vlad, doarme atât de liniștit, genele mari il fac sa fie atat de drăgălaș. S-a schimbat super mult într-un an, dar tot același efect are asupra mea. Multe amintiri cu el imi apar in minte acum, tin minte si acum, el înainte sa începem liceul era super timid, de fiecare data cand venea la mine acasa cu flori mai avea putin si lesina de emoții, ii era rusine de multe ori sa se vada cu părinții mei. Dumnezeu sa ii odihnească! Imi este atat de dor....

Ii sărut obrazul încet si il las sa doarmă, aceasta zi nu putea fi simpla, caci fix înainte sa plec ecranul telefonului lui se aprinde, doua fete i-au dat mesaje una e Miranda, iar una....
Amara: a fost totul perfect aseară, te mai aștept pe aici!

Cred ca sunt alba ca varul la față, nu pot sa cred ca este așa un nemernic! Nu pot sa cred ca el ar face asa ceva, as fi bagat mana in foc ca el nu este o persoana de acel gen. Dar dovada e în fata mea acum.
Il mai privesc o singură data, plina de durere si furie.
Si-a bătut joc de mine si de corpul meu, plâng in hohote si ies din cameră încet, mă încalț cu tocurile pe care le am avut aseară.
Cobor usor scările ca să nu mă audă nimeni, dar fix când să ies din casă sunt trasă înapoi.
"Skyler, Sonia te caută peste....." când mă analizeaza rămâne stană de gheață.
"Ce? Acum nu mai esti nervos, nu ma mai judeci, nu mai sunt un jeg de om?" ma răstesc la Anghel destul de tare, el dându-se un pas in spate șocat si cumva părându-i rău, dar nervii mei sunt prea mari ca sa ma mai pot calma.
"Nu am spus ca esti...." acum il întrerup împingându-l.
"Taci! Doar taci! Să mă lăsați dracu toti in pace, știți doar sa răniți oamenii, nu vă mai recunosc, o sa plătiți pentru tot, toți, vă promit!" plânsul si tipatul meu, l-au făcut si pe Luca sa apară, urmat de Agnes.
"Sky?!" oh nu, vocea asta, m-a distrus, mi-a arătat că există si altfel de durere mare, îl privesc în ochi pe băiatul ce acum stă sprijinit de balustradă, e confuz. Imi pare rau ca il iubesc atat de mult.
"Nu mai vreau să te văd în viata mea, Vladimir Matthias Parker!" fața lui îl făcea să pară si mai confuz, ranit, șocat si speriat, dar nu mai cred nimic, le întorc spatele si ies pe ușă hotărâtă.

In graba intru in casa mea, pe canapea erau cei doi oameni care ma iubesc, fratele si prietena mea, cand m-au văzut s-au ridicat in picioare.
Cad pe jos in genunchi, iar ei vin la mine, unul ținându-ma in brațe, iar celălalt doar ma ținea sa nu pic si ma mai strangea încurajator de umar.
Urlu de durere, căci ma simt ca si cum as fi o cârpă, plâng pentru ca pe el il iubeam de la cer la pământ, sufăr pentru că am avut așteaptări, de aceea nu trebuie să iti faci speranțe, sunt riscante si te ucid ușor, chiar dacă tu de fapt crezi că ele te țin in viață, din cauza lor ajungi dezamăgit si rănit.