A lost soul - FINALIZATĂ

17

Primesc un zâmbet larg de la Iris cand urcam in masina pentru a merge la liceu.
"Ce?" sunt confuza. Ea imi arata telefonul, este story-ul pus de Vlad ieri. (media)
"Sunt unghiile tale! Ai fost cu el! Stiu sigur ca amandoi ati plecat la aceeași oră de la liceu!" ma uit in fata si ma abtin sa nu zambesc prea tare, o privesc din nou cu multe emoții observându-se in ochii mei, obrajii devenind roșii, sunt sigura "Stiam eu!" rade ea zgomotos si bate din palme. "Cum? Cand?"
"Pur și simplu, se pare ca Amara era verisoara lui, a avut si dovezi ca sa nu ma îndoiesc"
Parchez masina si ma uit la ea la fel de emoționată.
"Ma bucur pentru voi,chiar imi era dor sa va vad impreuna" ma îmbrățișează si iesim, mergând spre intrarea liceului.
"Sincer si eu ma bucur foarte mult ca s-a rezolvat totul"

××××××××××××××××××××××

"Hai!" Marcie striga tare, iar noi toți începem coregrafia, Bran isi face cascadoria, iar dupa urmez eu cu un surub in aer, fiind aruncată destul de sus de băieți. Toți eram priviți de adversari care rămăseseră efectiv mască, la cât de bine suntem organizați si faptul că ne sincronizam este superb.
In momentul acesta ne pregătim, eu fiind luata de băieți pe sus, este foarte riscant, dar am încredere in ei, asa ca atunci când sunt aruncată imi fac mișcare, picând apoi rapid la ei in brațe, toti ne oprim si aplaudăm de nebuni.
Il privesc pe Vlad care acum statea de vorba cu băieții lui, i-am spus ca am un dans cu Alex, nu prea i-a convenit, dar a realizat si el că e doar dans, atat!
Il observ mereu cand ne privește dansând pe Besallo stiu că se gelozează puțin, dar o să îi treacă.
"Bravo" pe ziua de azi am terminat.
"Maine exersăm step" le spun si fetele imi zambesc.
"Deci noi nu trebuie sa venim mâine, nu?" Bran se uită ușurat la mine, cred ca e obosit, căci el face în dansuri multe cascadorii.
"da"

Mă duc în vestiar, îmi fac un duș si îmi trag pe mine hainele de schimb.
Țip destul de tare când ies îmbrăcată din cabina mea, Miranda si Agnes fiind in fața mea, m-am speriat, nu mă așteptam.
"Felicitări, Skyler! Ai făcut niște suruburi perfecte, acum ceva timp îți rupea-i mainile pe la repetiții" Miranda, chicoteste, ce proasta e!
"Asta înseamnă să muncești si să ajungi la performanță, ceva ce tu nu vei cunoaște vreodată. Eu nu stau să frec menta" i-am dat-o urât pentru că merită.
"Uite Sky, ce ar fi să facem pace? Totuși măcar atunci când ajungem la Internațional să ne susținem" Agnes zâmbește si îmi întinde mâna, ceva e putred la mijloc, o cunosc prea bine pe roșcată, de aceea nu îi accept mâna și încerc să le ocolesc, când dau să deschid ușa sunt trasă de păr căzând pe jos.
"Auch" spun și mă țin de cap, am sensibilitate mare de când cu accidentul. Agnes mă prinde de brațe ridicându-mă si imobilizandu-mă să nu mai le pot mișca. Miranda vine cu avânt si îmi dă un picior in burtă, am simțit că nu mai pot respira pentru o secundă, dar nu mă doboară doar cu atât, am simțit sânge la gura mea dupa al doilea pumn care mi-a venit in gură, când se repede să mi-l trimită tot in față si pe al treilea, ridic picioarele și îi dau cu ele în stomac, lui Agnes dându-i cu capul în gură, cat roșcata era ocupată cu durerea, o prind pe Miranda si o trag de păr, trântind-o de dulapuri, ea căzând pe jos, Agnes ma prinde de păr si ma scoate afară pe hol acolo fiind multe persoane, inclusiv băieții de la rugby, grupul meu nu stiu unde era, îi prind încheietura si i-o intorc la spate, din vestiar iese si Miranda venind rapid spre mine cu o privire de vipera, dar fix in momentul acela apare de nicăieri Sonia si o doboară la pământ, dându-i doi pumni si lansând-o culcată.
"Acum e rândul meu, târfo!" ii spun lui Agnes si o imping in Sonia ca sa o țină imobilizată, la fel cum am primit si eu, a primit acum si ea de la mine, dar fix când să i-o dau fatală am fost ridicată de la sol și dată mai departe.
"Ce doamne iartă-mă se întâmplă aici?" directorul apare fix când noi ne-am depărtat.
"Eram in vestiar si dintr-o data intră doua nebune peste mine vrând să mă lase inconștientă" mă enervez eu si scap din brațele iubitului meu "atât de frica vă este ca o să pierdeți, ei bine știți ce, chiar așa va fi, căci nu știți să fiți oameni inainte de toate, scorpiilor" ele se ridica de pe jos, directorul sigur mă crede, mereu știa ca eu nu incep o bătaie, ma cunoștea bine, caci mereu mi-a fost ca un părinte, iar atunci cand eram vinovată mă duceam singură la el în birou.
"Lester si Morris, la mine in birou acum!" le spune javrelor, ele merg nervoase, urmându-l pe director.
"Storm, tu ai spus pe bune, astea au intrat peste tine sa te bată ?" Ivy a apărut si ea cu grupul si cred ca a auzit tot.
"Le-a si reușit pentru cateva minute" spun si mă țin de cap, fac un schimb de priviri cu Sonia mulțumindu-i și încerc să înaintez spre cabinet căci nu sunt bine, amețesc rău și îmi este frică să nu lesin, iar acum fix asta se întâmplă picând lată in fața cabinetului.